Cicli?tii de la ”Giro d'Italia” vor pedala ?n Gr?dinile Vaticanului pe 1 iunie
Giampaolo Mattei – L'Osservatore Romano
Duminic?, 1 iunie a.c., Francesco Moser, unul dintre cei mai de succes sportivi din toate timpurile (inclusiv la Giro d'Italia din 1984), va fi ?i el prezent pentru a urm?ri cu emo?ie ?i pasiune trecerea cicli?tilor de la Giro d'Italia prin Vatican. ?i el a fost acolo, ”eram foarte tân?r, aproape la debut, pe 16 mai 1974, când papa Paul al VI-lea a dat startul Turului Italiei în curtea bisericii San Damaso. De neuitat!”, î?i aminte?te ast?zi Moser: ”A fost un eveniment extraordinar faptul c? noi, cicli?tii, în echipament de curse, am fost întâmpina?i de papa Montini. Erau Merckx, Gimondi, Fuente... eram cu to?ii emo?iona?i de acea primire patern?, emo?iona?i de faptul c? l-am v?zut pe papa Paul al VI-lea dând startul cursei cu un steag în mân?”.
Francesco Moser nu este genul care se emo?ioneaz? u?or, cu caracterul s?u tenace, la fel de stâncos ca mun?ii din Trentino-ul s?u. ”Papa este... papa, nu se glume?te!” spune el, cu o avalan?? de amintiri ?i anecdote. Începând cu prenumele s?u: Francesco. Nu ar fi trebuit s? fie numit Francesco: ”Sunt al zecelea copil ?i, în tradi?iile noastre de familii din mediul rural «numeroase» ar fi trebuit s? fiu numit, tocmai, Decimo! (n.r. al zecelea). Totu?i, mama mea, Cecilia, a vrut neap?rat s?-mi dea numele Francesco. Înaintea mea s-au n?scut surorile mele Lucia ?i Giacinta: aceasta este o dovad?, chiar ?i în alegerea numelor, a devo?iunii deosebite a mamei mele fa?? de Preasfânta Fecioar? Maria de la Fatima.
”Credin?a cre?tin?”, m?rturise?te Moser, ”face parte din îns??i via?a locuitorilor satului s?u, Palù di Giovo. ”Este adev?rat c?, având trei fra?i mai mari — Aldo, Enzo ?i Diego — am devenit populari în ciclism, dar adev?ratul «campion» din familie este un alt frate: Claudio. Claudio este un c?lug?r franciscan: la vârsta de 10 ani a plecat de acas? pentru a studia. Dar îmi amintesc ca ?i cum ar fi fost ieri când, to?i împreun?, l-am înso?it la aeroport: destina?ia Boston, unde a lucrat în parohie timp de aproximativ cinci ani. P?rintele Claudio a avut întotdeauna un stil misionar ?i apoi ?i-a continuat slujirea ca preot paroh în Canada, la Toronto.
”L-am v?zut foarte pu?in în familie, dar spiritual a fost mereu al?turi de noi”, m?rturise?te Francesco. ”Întotdeauna m-am sim?it aproape de el, chiar ?i în experien?ele mele de ciclist, amintindu-mi de hirotonirea sa preo?easc?, al?turi de un alt locuitor al satului nostru, ?i de celebrarea primei lor Liturghii în Palù”.
Spiritualitatea este intrinsec? ciclismului, reitereaz? Moser: ”În etapele Giro d'Italia, dar s-ar putea spune c? în fiecare curs?, pedalezi pe lâng? sanctuare, în special pe lâng? cele mariane. ?i când urcam mun?ii, aproape întotdeauna acolo sus, în vârf, era un sanctuar. Sunt ”locuri speciale ale sufletului” ?i ne p?trund atât de mult inimile încât ne întoarcem acolo pentru a ne antrena sau, a?a cum fac eu acum, la 74 de ani, din dorin?? personal?”. Moser î?i aminte?te, în special, de trei: sanctuarele de la ”Montevergine” – ”care era ?i locul antrenamentelor când eram în armat?” - de la ”Tindari” ?i de la ”Divino Amore”, la marginea Romei, ”unde mi-am l?sat bicicleta în semn de omagiu adus Mariei”. Acela?i gest l-a f?cut ?i la sanctuarul ”Mariei del Ghisallo”, ocrotitoarea cicli?tilor, ”în plus, pe drumurile din Giro di Lombardia, pe care l-am câ?tigat de dou? ori, printre numeroasele ”ex voto” (n.r. dona?ie în urma unei promisiuni) am vrut s? existe, în semn de recuno?tin??, bicicleta mea cu care am f?cut recordul de o or?”.
