杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
4 aprilie 2025 – Vatican News. ”Gestul jubiliar de a trece prin Poarta Sfânt? este o mi?care simbolic? prin care ne exprim?m dorin?a de a l?sa p?catul în urma noastr? pentru a avea acces la via?a lui Cristos, poarta deschis? a speran?ei ?i calea care ne conduce la mântuire. Primii pa?i ale acestor medita?ii din Postul Mare ne-au reamintit c?, pentru a r?mâne ferm uni?i cu El, trebuie s? înv???m s? înot?m în apele botezului nostru, acordându-ne mi?c?rile la ritmul Evangheliei. În m?sura în care r?mânem docili la îndemnurile interioare ale Duhului Sfânt, suntem capabili s? urm?m o cale care s? ne conduc? la a-l pune pe cel?lalt în centru, într-un mod liber ?i în acord cu iubirea lui Dumnezeu”, a eviden?iat predicatorul Casei Pontificale, preotul capucin Roberto Pasolini, în cea de-a treia predic? din Postul Mare 2025, vineri, 4 aprilie a.c., în Aula Paul al VI-lea din Cetatea Vaticanului, a c?rei tem? s-a referit la bucuria învierii.

”Cel mai inspirat moment din via?a lui Cristos”, a continuat preotul capucin, ”pentru c?l?toria noastr? de discipoli este, f?r? îndoial?, cel al învierii sale. Contemplând aceast? etap? a evenimentului cristologic, atât de decisiv? ?i atât de misterioas?, putem atinge lumina de care avem nevoie pentru a ne îndrepta pa?ii pe calea cea bun?, f?r? a avea a?tept?ri false sau prea idealiste cu privire la ceea ce voin?a lui Dumnezeu ne cere s? tr?im”.

”A privi spre înviere”, a eviden?iat predicatorul Roberto Pasolini, ”înseamn? s? nu ne l?s?m cople?i?i de teama de suferin?? ?i de moarte, ci s? ne men?inem privirea fixat? pe ?elul spre care ne c?l?uze?te iubirea lui Cristos. Trecerea prin Cristos, poarta care duce la plin?tatea vie?ii, necesit? o renun?are pre?ioas?: abandonarea convingerii c? este imposibil s? ne ridic?m din e?ecuri ?i înfrângeri cu o inim? încrez?toare, gata s? o lu?m de la cap?t ?i s? ne redeschidem c?tre ceilal?i. Mai ales fa?? de cei care ne-au r?nit, dar nu au putut rupe leg?tura care ne une?te”.

”Cea mai mare surpriz? con?inut? de Evanghelii”, a mai spus el, ”nu este atât faptul c? un om - Fiul lui Dumnezeu - a înviat din mor?i, cât modul în care a ales s? fac? acest lucru, l?sându-ne o m?rturie minunat? a modului în care iubirea este capabil? s? se ridice dup? o mare înfrângere pentru a-?i continua drumul de neoprit. Ne convine s? pornim de la experien?a noastr? comun?. De fiecare dat? când reu?im s? ne ridic?m ?i s? ne revenim dup? ce am suferit o mare traum? în sfera afectiv?, primul lucru la care începem s? ne gândim este cum ne putem r?zbuna, de exemplu f?cându-i s? pl?teasc? pe cei pe care îi consider?m responsabili pentru ceea ce am suferit. Dup? ce a ie?it din iadul mor?ii, Isus nu simte nevoia s? dea vina pe ceva sau pe cineva pentru ceea ce s-a întâmplat, nici s? î?i afirme superioritatea fa?? de cei care au fost protagoni?ti sau complici la moartea sa. Singurul lucru pe care Isus - de acum Domn al vie?ii ?i al mor?ii - alege s? îl fac?, este s? se manifeste prietenilor s?i”, f?r? excese, dar cu o modestie plin? de bucurie.

”Via?a nou? ?i ve?nic? pe care Tat?l i-a d?ruit-o Fiului”, a subliniat preotul Pasolini, ”dup? punerea sa în mormânt, nu este o alt? existen??, ci consecin?a acelei vie?i atât de pline ?i rev?rsate de bine pe care moartea nu a putut-o învinge. În seara aceleia?i zile, prima a s?pt?mânii, de?i u?ile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor ?i le-a zis: ”Pace vou?!”. Zicând aceasta, le-a ar?tat mâinile ?i coasta. Discipolii s-au bucurat v?zându-l pe Domnul (Ioan 20, 19-20)”.

”Parcurgând Evangheliile Învierii”, a spus mai spus predicatorul, ”întâlnim dovada singular? c?, Cel Înviat nu are nevoie de gesturi spectaculoase ?i extraordinare pentru a putea dezv?lui darul noii sale existen?e. Lumina Învierii sale este mult mai pu?in orbitoare decât cea a Schimb?rii la Fa??. Prin învierea sa, Domnul Isus ne-a l?sat un testament pre?ios, dezv?luind comorile ascunse în umanitatea noastr? atunci când aceasta se las? modelat? de Duhul Sfânt, conformându-se chipului ?i asem?n?rii lui Dumnezeu. Aceste atitudini ?i moduri de a fi, nu ar trebui rezervate doar pentru momentele dificile, când trebuie s? ne ridic?m ?i s? revenim pe drumul cel bun. Cristos nu ?i-a improvizat învierea, ci a preg?tit-o în timp, înv??ând s? tr?iasc? acele dispozi?ii interioare în care, în t?cere, se coace s?mân?a vie?ii ve?nice”.

”Stabilind cu noi rela?ii de iubire dezinteresat?”, a conchis predicatorul Casei Pontificale, ”Domnul a în?eles c? este inutil s? ne sup?r?m atunci când lucrurile nu merg conform planului. Mai fructuos este s? relu?m calea întâlnirii, cu încrederea c? mai sunt înc? multe de experimentat ?i de descoperit. A r?mâne liberi chiar ?i în cele mai dificile rela?ii este singura cale de a reînvia posibilitatea vie?ii printr-o iertare autentic?, capabil? s? regenereze leg?turile rupte de timp ?i de p?cat. Numai astfel, f?r? ranchiun? sau resentimente, s? devenim martori a acelei iubiri mai mari pe care nici apele r?ului, nici moartea nu o pot stinge. Puterea Învierii este direct propor?ional? cu tenacitatea carit??ii, flac?ra imprimat? în inimile noastre de c?tre Domnul ?i sigiliul unei vie?i ve?nice deja în aceast? lume”.

Tat?, care prin unicul t?u fiu ai învins moartea ?i ne-ai deschis calea spre via?a ve?nic?, d?-ne nou?, care celebr?m învierea Domnului, s? rena?tem în lumina vie?ii, înnoi?i de Duhul t?u. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

A treia predic? din Post în Vatican, poate fi accesat?, în italian?, .