Etern, nu nemuritor. A 葯aptea medita葲ie la Exerci葲iile spirituale din Vatican
Cetatea Vaticanului
Vatican News 鈥� 12 martie 2025. Oprindu-se asupra epocii noastre, prelatul a eviden葲iat cum aceasta a generat o iluzie a nemuririi, alimentat膬 de progres 葯i bun膬stare, care ne determin膬 s膬 ignor膬m limitele condi葲iei umane. Chiar 葯i Biserica, uneori, se lupt膬 s膬 se redimensioneze pentru a oferi o m膬rturie credibil膬 a Împ膬r膬葲iei lui Dumnezeu.
Cu privire la aceast膬 reprimare a mor葲ii 鈥� care se manifest膬 nu doar prin incapacitatea de a tr膬i cu senin膬tate, în a葯teptare, ci 葯i printr-o obsesie a hiperactivit膬葲ii 葯i a prezen葲ei constante pe numeroasele fronturi, în care realitatea apas膬 asupra noastr膬, predicatorul Casei Pontificale a reliefat c膬 teama de moarte a f膬cut dificil膬 confruntarea cu alegeri definitive, încurajând dezangajarea 葯i iluzia de a putea revoca întotdeauna deciziile luate.
Cu referire la societatea contemporan膬 care a 葯ters ritualurile 葯i cuvintele necesare pentru a înfrunta trecerea prin moarte cu în葲eles 葯i curaj, prelatul a observat c膬, în prezent, moartea este adesea redus膬 la un spectacol mediatic sau la o chestiune tehnic膬 a 葯tiin葲ei medicale. Aceast膬 îndep膬rtare de conceptul de moarte ne împiedic膬 s膬 în葲elegem sensul profund al vie葲ii 葯i al speran葲ei cre葯tine 鈥� a mai spus 鈥� amintind c膬 sfântul Francisc de Assisi, numind-o sora moarte, ofer膬 o alternativ膬 radical膬: acceptarea unui sfâr葯it uman ca parte a unei c膬i care duce la eternitate.
P膬rintele Pasolini s-a referit, în cadrul celei de-a 葯aptea medita葲ii, 葯i la p膬cat, în葲eles ca utilizare nereu葯it膬 a libert膬葲ii, care î葯i are adesea originea în încercarea de a sc膬pa de precaritatea vie葲ii. Cu toate acestea 鈥� a continuat 鈥� singurul antidot adev膬rat este iubirea, tr膬it膬 într-un mod concret 葯i profund, dup膬 cum dau m膬rturie cuvintele sfântului Ioan: Noi 葯tim c膬 am trecut de la moarte la via葲膬 pentru c膬 ne iubim fra葲ii 葯i surorile (cf 1In 3,14). A iubi pân膬 la cap膬t înseamn膬 s膬 accep葲i limitarea 葯i s膬 o transformi într-o oportunitate de a te d膬rui f膬r膬 rezerve.
Cristos nu a eliminat moartea, ci a trecut prin ea pentru a ne ar膬ta c膬 aceasta poate fi locuit膬 葯i transfigurat膬. Întruparea nu este doar un r膬spuns la p膬cat, ci un gest radical de iubire prin care Dumnezeu s-a implicat în existen葲a noastr膬.
Evanghelia dup膬 Marcu subliniaz膬 paradoxul unui Dumnezeu care salveaz膬 prin cruce, revelându-ne c膬, de葯i suntem ve葯nici, nu suntem nemuritori.
Amintind c膬 sfântul apostol Paul îi avertizeaz膬 pe galateni cu privire la riscul de a reveni mai degrab膬 la o credin葲膬 bazat膬 pe fric膬 葯i lege, decât pe încrederea în darul gratuit al lui Dumnezeu, predicatorul Casei Pontificale a subliniat c膬 evanghelistul Ioan îndeamn膬 la discernerea spiritelor, recunoscând întruparea nu ca pe o idee, ci ca pe un mod concret de a experimenta realitatea. Întruparea ne cere s膬 r膬mânem statornici în încrederea noastr膬 c膬 realitatea, în ciuda dificult膬葲ilor sale, este locul Împ膬r膬葲iei lui Dumnezeu.
A tr膬i ca fii ai lui Dumnezeu 葯i ca fra葲i 葯i surori între noi este o alegere care trebuie reînnoit膬 în fiecare zi, cu certitudinea c膬 iubirea pân膬 la cap膬t nu numai c膬 este posibil膬, dar a fost deja m膬rturisit膬 de atâtea genera葲ii de b膬rba葲i 葯i femei. 葮i noi putem cânta acest cântec al iubirii cu vie葲ile noastre 鈥� a mai spus p膬rintele Roberto Pasolini, predicatorul Casei Pontificale, în cea de-a 葯aptea medita葲ie la Exerci葲iile spirituale din Vatican, de miercuri dup膬-amiaz膬.
