Etern, nu nemuritor. A ?aptea medita?ie la Exerci?iile spirituale din Vatican
Cetatea Vaticanului
Vatican News – 12 martie 2025. Oprindu-se asupra epocii noastre, prelatul a eviden?iat cum aceasta a generat o iluzie a nemuririi, alimentat? de progres ?i bun?stare, care ne determin? s? ignor?m limitele condi?iei umane. Chiar ?i Biserica, uneori, se lupt? s? se redimensioneze pentru a oferi o m?rturie credibil? a Împ?r??iei lui Dumnezeu.
Cu privire la aceast? reprimare a mor?ii – care se manifest? nu doar prin incapacitatea de a tr?i cu senin?tate, în a?teptare, ci ?i printr-o obsesie a hiperactivit??ii ?i a prezen?ei constante pe numeroasele fronturi, în care realitatea apas? asupra noastr?, predicatorul Casei Pontificale a reliefat c? teama de moarte a f?cut dificil? confruntarea cu alegeri definitive, încurajând dezangajarea ?i iluzia de a putea revoca întotdeauna deciziile luate.
Cu referire la societatea contemporan? care a ?ters ritualurile ?i cuvintele necesare pentru a înfrunta trecerea prin moarte cu în?eles ?i curaj, prelatul a observat c?, în prezent, moartea este adesea redus? la un spectacol mediatic sau la o chestiune tehnic? a ?tiin?ei medicale. Aceast? îndep?rtare de conceptul de moarte ne împiedic? s? în?elegem sensul profund al vie?ii ?i al speran?ei cre?tine – a mai spus – amintind c? sfântul Francisc de Assisi, numind-o sora moarte, ofer? o alternativ? radical?: acceptarea unui sfâr?it uman ca parte a unei c?i care duce la eternitate.
P?rintele Pasolini s-a referit, în cadrul celei de-a ?aptea medita?ii, ?i la p?cat, în?eles ca utilizare nereu?it? a libert??ii, care î?i are adesea originea în încercarea de a sc?pa de precaritatea vie?ii. Cu toate acestea – a continuat – singurul antidot adev?rat este iubirea, tr?it? într-un mod concret ?i profund, dup? cum dau m?rturie cuvintele sfântului Ioan: Noi ?tim c? am trecut de la moarte la via?? pentru c? ne iubim fra?ii ?i surorile (cf 1In 3,14). A iubi pân? la cap?t înseamn? s? accep?i limitarea ?i s? o transformi într-o oportunitate de a te d?rui f?r? rezerve.
Cristos nu a eliminat moartea, ci a trecut prin ea pentru a ne ar?ta c? aceasta poate fi locuit? ?i transfigurat?. Întruparea nu este doar un r?spuns la p?cat, ci un gest radical de iubire prin care Dumnezeu s-a implicat în existen?a noastr?.
Evanghelia dup? Marcu subliniaz? paradoxul unui Dumnezeu care salveaz? prin cruce, revelându-ne c?, de?i suntem ve?nici, nu suntem nemuritori.
Amintind c? sfântul apostol Paul îi avertizeaz? pe galateni cu privire la riscul de a reveni mai degrab? la o credin?? bazat? pe fric? ?i lege, decât pe încrederea în darul gratuit al lui Dumnezeu, predicatorul Casei Pontificale a subliniat c? evanghelistul Ioan îndeamn? la discernerea spiritelor, recunoscând întruparea nu ca pe o idee, ci ca pe un mod concret de a experimenta realitatea. Întruparea ne cere s? r?mânem statornici în încrederea noastr? c? realitatea, în ciuda dificult??ilor sale, este locul Împ?r??iei lui Dumnezeu.
A tr?i ca fii ai lui Dumnezeu ?i ca fra?i ?i surori între noi este o alegere care trebuie reînnoit? în fiecare zi, cu certitudinea c? iubirea pân? la cap?t nu numai c? este posibil?, dar a fost deja m?rturisit? de atâtea genera?ii de b?rba?i ?i femei. ?i noi putem cânta acest cântec al iubirii cu vie?ile noastre – a mai spus p?rintele Roberto Pasolini, predicatorul Casei Pontificale, în cea de-a ?aptea medita?ie la Exerci?iile spirituale din Vatican, de miercuri dup?-amiaz?.
