Prima Predic膬 din Postul Mare. Ancora葲i 卯n Cristos, punctul de referin葲膬 sigur al vie葲ii noastre
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 21 martie 2025. Amintind c膬, la începutul acestui an jubiliar, am fost îndemna葲i "s膬 privim la Cristos ca la ancora sigur膬 葯i statornic膬 în care speran葲a noastr膬 nu se confund膬", predicatorul Casei Pontificale a subliniat importan葲a m膬re葲iei 葲elului la care suntem chema葲i 鈥� Cerul.
"Este o imagine plin膬 de speran葲膬" 鈥� a spus 鈥� "pe care Sfântul P膬rinte a transmis-o Bisericii, amintindu-ne c膬 prin Botez suntem ancora葲i în Cristos, care a introdus umanitatea noastr膬 în sanctuarul cerului, în fa葲a Tat膬lui (cf. Evrei 6, 19), unde este mereu viu pentru a mijloci în favoarea noastr膬 (cf. Evrei 7, 25)."
Oprindu-se asupra acestei perspective foarte lini葯titoare, p膬rintele Pasolini a reliefat necesitatea de a fi con葯tien葲i c膬, pentru a r膬mâne intim uni葲i cu Cristos, nu numai în cuvinte, ci 葯i în fapte 葯i adev膬r, trebuie s膬 primim dinamismul convertirii la Evanghelie 葯i s膬-l l膬s膬m pe Duhul Sfânt s膬 redefineasc膬 contururile 葯i limitele umanit膬葲ii noastre. Aceast膬 înr膬d膬cinare în Cristos 鈥� a ad膬ugat 鈥� în care are loc o abandonare docil膬 în fa葲a ac葲iunii Duhului Sfânt, este un proces cu un final departe de a fi preconizat, care necesit膬 capacitatea de a r膬mâne statornici 葯i neclinti葲i în speran葲a pe care ne-o ofer膬 Evanghelia.
Predicatorul a atras aten葲ia asupra tenta葲ieI constante, prezent膬 în Biseric膬, de a c膬uta cuvinte mai u葯oare 葯i mai imediate decât cele oferite de Evanghelie, îndep膬rtându-ne astfel de singurul fundament, care este Cristos. "Îns膬" 鈥� a eviden葲iat 鈥� "via葲a sa este cea mai extraordinar膬 manifestare a ceea ce poate deveni umanitatea noastr膬 atunci când se las膬 ghidat膬 de logica lui Dumnezeu", amintind totodat膬 c膬 acest lucru "implic膬 o continu膬 convertire a modului nostru de gândire, atât cu privire la ceea ce suntem, cât 葯i la ceea ce harul ne cheam膬 s膬 devenim". "Din acest motiv" 鈥� a precizat p膬rintele Pasolini 鈥� "în medita葲iile din acest Post Mare, vom încerca s膬 ne situ膬m ca ucenici ai lui Isus, dornici s膬 înv膬葲膬m din modul s膬u de via葲膬 ce atitudini sunt esen葲iale pentru a c膬l膬tori împreun膬 spre o via葲膬 nou膬 葯i ve葯nic膬".
Primul moment din via葲a lui Cristos asupra c膬ruia s-a oprit predicatorul Casei Pontificale în prima Predic膬 din Postul Mare a Anului Jubiliar este Botezul lui Isus, "un eveniment care marcheaz膬 începutul misiunii sale 葯i îi dezv膬luie sensul profund".
Botezul lui Cristos nu este doar un eveniment din via葲a lui Isus, ci un semn care lumineaz膬 calea fiec膬rui credincios, ar膬tând anumite comportamente existen葲iale pe care 葯i noi suntem chema葲i s膬 ni le însu葯im 鈥� a explicat p膬rintele Pasolini, amintind c膬 întreaga via葲膬 a lui Isus a fost marcat膬 de logica grijii fa葲膬 de aproapele 葯i modelat膬 de un stil în care chipul celuilalt primeaz膬 în fa葲a oric膬rei reguli sau principii abstracte, Isus acordând întotdeauna prioritate oric膬rei persoane aflat膬 în situa葲ie de fragilitate, suferin葲膬 sau p膬cat.
"Marea veste a Evangheliei" 鈥� a eviden葲iat 鈥� "este tocmai aceasta: chiar înainte de a împlini lucr膬ri extraordinare, Fiul lui Dumnezeu a început s膬 salveze lumea pur 葯i simplu fiind cu noi, împ膬rt膬葯ind experien葲ele noastre, l膬sându-se atins de evenimentele istoriei umane. Mântuirea lui Dumnezeu nu este impus膬 prin schimbarea imediat膬 a lucrurilor, ci este oferit膬 ca o întâlnire care genereaz膬 speran葲膬, un parcurs r膬bd膬tor în care iubirea se dezv膬luie în gesturile cele mai simple 葯i mai concrete ale vie葲ii de zi cu zi. G膬sim o confirmare a acestui mod de a se prezenta, f膬r膬 a se impune, în scena botezului lui Isus, un eveniment care începe în mod solemn 葯i inaugural slujirea sa public膬."
Oprindu-se asupra unei aparente pasivit膬葲i a lui Cristos la botezul s膬u, p膬rintele Pasolini a pus în lumin膬 necesitate de a în葲elege "o anumit膬 ac葲iune a lui Dumnezeu, în care se manifest膬 una dintre cele mai singulare tr膬s膬turi ale capacit膬葲ii sale de a iubi". "De obicei, ne gândim c膬 a iubi înseamn膬 a-l iubi pe cel膬lalt, explicitând acest sentiment printr-un anumit gest simbolic. Dar a iubi înseamn膬 鈥� poate chiar în mod 葯i mai profund 鈥� a dori binele celuilalt. În aceast膬 ultim膬 perspectiv膬, ac葲iunile care au cele mai mari 葯anse s膬 îl lini葯teasc膬 pe cel膬lalt nu sunt cele care eviden葲iaz膬 generozitatea noastr膬, ci cele care îl ajut膬 s膬 nu se mai simt膬 inadecvat 葯i marginalizat".
În prima parte a Predicii 鈥� intitulat膬 "A da preceden葲a" 鈥� predicatorul a f膬cut referire la ceea ce Isus a acordat 辫谤别肠别诲别苍葲膬, în timpul vie葲ii publice, amintind c膬 Mântuitorul 葯i-a început slujirea de vindecare 葯i salvare de jos, "din apele umanit膬葲ii noastre fragile", Isus dorind "s膬 pun膬 compasiunea ca piatr膬 de temelie a unei umanit膬葲i radical noi".
"Trecerea prin încercare" este cel de-al doilea aspect asupra c膬ruia s-a oprit predicatorul Casei Pontificale în prima Predic膬 din Postul Mare 2025. "De multe ori" 鈥� a spus p膬rintele Pasolini 鈥� "ne afl膬m în situa葲ia de a lua decizii pentru care nu 葯tim cum s膬 pl膬tim pre葲ul, încerc膬m s膬 lu膬m pozi葲ii pe care apoi nu suntem în stare s膬 le men葲inem. Motivul este foarte simplu: credem c膬 putem concura, f膬r膬 antrenament, vrem s膬 gust膬m din fructe evitând procesul lent de maturizare. Nu suntem preg膬ti葲i s膬 accept膬m crucea ca pe un moment de autentificare a dorin葲ei noastre de a îmbr膬葲i葯a o mare iubire. În rug膬ciunea "Tat膬l nostru", Isus îi înva葲膬 pe discipolii din toate timpurile s膬 încheie fiecare rug膬ciune autentic膬 cu curajul de a-i cere lui Dumnezeu nu s膬 ne scuteasc膬 de momentele de încercare, necesare pentru a ne face capabili de fidelitate 葯i profunzime (...), ci s膬 ne asigure doar posibilitatea de a nu ne pierde ("izb膬ve葯te-ne de r膬u"). C膬ci ne pierdem nu atunci când suferim, ci atunci când renun葲膬m s膬 accept膬m consecin葲ele alegerilor pe care le-am f膬cut."
Încrederea de care trebuie s膬 r膬mânem lega葲i a fost cel de-al treilea punct al primei Predici din Postul Mare, preotul capucin eviden葲iind necesitatea de a ne converti, adic膬 de a dep膬葯i un anumit mod de a gândi 葯i de a evalua lucrurile, "care este înc膬 prea concentrat pe sim葲urile, a葯tept膬rile 葯i obiceiurile noastre". "Este necesar s膬 ne îndep膬rt膬m de triste葲e 葯i resemnare, s膬 ne d膬m seama c膬, în timp ce noi înc膬 suferim, plângem 葯i bâjbâim în întuneric, Dumnezeu a f膬cut ceva ce nu ne puteam imagina: a venit s膬 locuiasc膬 printre noi. Vestea este minunat膬, dar greu de crezut. Este ca o mare vast膬 葯i primitoare, în care trebuie s膬 ne scufund膬m cu calm 葯i s膬 r膬mânem, înv膬葲ând, cu încredere, s膬 o travers膬m" 鈥� a spus predicatorul Casei Pontificale în prima Predic膬 din Postul Mare 2025, 葲inut膬 vineri, 21 martie, în cursul dimine葲ii, în Aula Paul al VI-lea din Vatican.
În încheiere, a subliniat: "În acest Post Mare din Anului Sfânt Jubiliar suntem chema葲i s膬 r膬mânem ancora葲i în Cristos, siguri fiind c膬 g膬sim în el un punct de referin葲膬 ferm 葯i sigur pentru via葲a noastr膬. Semnul concret al ader膬rii noastre la aceast膬 speran葲膬 este trecerea Por葲ii Sfinte, un gest care ne îndeamn膬 p膬trundem continuu în misterul vie葲ii lui Isus."
