"Moartea interioar膬". A treia medita葲ie la Exerci葲iile Spirituale din Vatican
Cetatea Vaticanului
Vatican News 鈥� 11 martie 2025. Predicatorul Casei Pontificale a eviden葲iat c膬 moartea interioar膬 nu este sfâr葯itul, deoarece Dumnezeu o prive葯te nu ca pe o înfrângere, ci ca pe un punct de plecare pentru o nou膬 existen葲膬.
De ce ne str膬duim s膬 recunoa葯tem c膬 via葲a ve葯nic膬 a început deja? Biblia sugereaz膬 c膬 fiin葲ele umane, înc膬 de la început, se prezint膬 ca fiind insensibile 葯i ostile la ac葲iunea lui Dumnezeu. Profe葲ii Vechiului Testament au denun葲at "incapacitatea poporului de a vedea lucrurile noi pe care le face Dumnezeu", în timp ce Isus însu葯i, observând incapacitatea de în葲elegere a ascult膬torilor s膬i, a vorbit în parabole. Aceasta nu pentru a-葯i simplifica mesajul, ci pentru a eviden葲ia duritatea inimii umane, închis膬 la posibilitatea unei vie葲i a plin膬t膬葲ii.
Noul Testament descrie aceast膬 condi葲ie cu o afirma葲ie paradoxal膬: suntem deja mor葲i, dar nu ne d膬m seama de acest lucru. Moartea, de fapt, nu este doar evenimentul final al vie葲ii (moartea biologic膬), ci 葯i o realitate pe care o tr膬im deja, printr-o închidere în noi în葯ine care ne împiedic膬 s膬 percepem via葲a ca pe ceva etern pe care Dumnezeu vrea s膬 ni-l ofere. Cartea Genezei relateaz膬 aceast膬 pierdere a sensibilit膬葲ii prin ceea ce tradi葲ia a numit "p膬catul originar": omul, în loc s膬 accepte via葲a ca pe un dar, caut膬 s膬 o controleze, dep膬葯ind limita impus膬 de Dumnezeu. Rezultatul nu este autonomia promis膬 de 葯arpe, ci un sentiment de ru葯ine 葯i confuzie.
Aceast膬 "prim膬 moarte interioar膬" se manifest膬 în încercarea noastr膬 continu膬 de a ne acoperi aspectele de fragilitate cu imagini, roluri 葯i succese, f膬r膬 s膬 înfrunt膬m golul profund care locuie葯te în noi. Cu toate acestea, în Biblie, Dumnezeu nu pare alarmat de aceast膬 stare: prima Sa reac葲ie este s膬 caute omul, întrebându-l "Unde e葯ti?" (Gen 3:9). Acest lucru indic膬 faptul c膬 moartea interioar膬 nu este sfâr葯itul, ci punctul de la care poate începe o c膬l膬torie de mântuire.
Aceast膬 logic膬 apare 葯i în drama lui Cain 葯i Abel: Dumnezeu nu intervine pentru a preveni fratricidul, ci îl protejeaz膬 pe Cain de propria sa vin膬. Acest lucru arat膬 c膬 "prima noastr膬 moarte" nu este un destin ineluctabil, ci o oportunitate de a redescoperi via葲a ve葯nic膬 ca o realitate prezent膬, nu doar viitoare. Isus însu葯i ne îndeamn膬 s膬 citim tragediile vie葲ii ca oportunit膬葲i de convertire, nu ca semne de condamnare (Lc 13:4-5).
Dumnezeu nu prive葯te moartea noastr膬 interioar膬 ca pe o înfrângere, ci ca pe un punct de plecare pentru o nou膬 existen葲膬. Adev膬ratul obstacol în calea vie葲ii ve葯nice nu este moartea biologic膬, ci incapacitatea noastr膬 de a recunoa葯te c膬 suntem deja cufunda葲i într-o realitate care dep膬葯e葯te timpul, doar dac膬 alegem s膬 o tr膬im cu încredere 葯i deschidere c膬tre Dumnezeu.
