杏MAP导航

Cetatea Vaticanului 鈥� E. Asmarandei
31 martie 2025 鈥� Vatican News. 鈥漃arabola fiului care se întoarce acas膬, a fost revelat膬 de Isus pentru a ne permite fiec膬ruia dintre noi s膬 descoperim cât de imens膬 este iubirea lui Dumnezeu, cât de diferit膬 este de a noastr膬 葯i cât de mult trebuie s膬 o primim în noi pentru a intra în profunzimea misterului s膬u atunci când inten葲ioneaz膬 s膬 ofere harul întoarcerii 葯i al reconcilierii鈥�. Acest lucru a fost subliniat de arhiepiscopul Rino Fisichella, pro-prefect al Departamentului pentru Evanghelizare, în omilia sa de la Sfânta Liturghie pentru Jubileul Misionarilor milostivirii, celebrat膬 pe 30 martie a.c., a patra duminic膬 din Postul Mare, în bazilica roman膬 鈥漇ant'Andrea della Valle鈥�.

鈥滶vanghelia lui Luca cu parabola fiului care se întoarce acas膬鈥�, a spus monseniorul Fisichella, 鈥漞ste una dintre cele mai frumoase pagini ale Noului Testament 葯i ale literaturii în general. Isus nu putea vorbi despre Dumnezeu în termeni umani, cu tr膬s膬turi mai semnificative, decât cele folosite în aceast膬 parabol膬. Cei doi fii nu sunt altceva decât un motiv pentru a da glas iubirii 葯i milostivirii Tat膬lui. Ca în fiecare parabol膬, suntem invita葲i s膬 ne identific膬m cu unul dintre personaje: suntem noi primul sau al doilea fiu?鈥�.
鈥滳onvingerea mea鈥�, a subliniat arhiepiscopul, 鈥漞ste c膬 putem g膬si tr膬s膬turi care ne sunt comune 葯i la primul 葯i al doilea frate pentru c膬 ne implic膬 direct: Mai devreme sau mai târziu, cu to葲ii cerem mo葯tenirea. Este semnul existen葲ei noastre. A葯a cum dicteaz膬 cultura modern膬, vrem s膬 fim liberi, autonomi, s膬 ne asum膬m propria existen葲膬 葯i s膬 decidem ce trebuie s膬 facem. Consecin葲a este în fa葲a ochilor no葯tri: e葯ecul. Departe de Dumnezeu 葯i de casa sa, Biserica, r膬t膬cim f膬r膬 scop, f膬r膬 alt膬 葲int膬 decât aceea de a consuma via葲a în efemer. De câte ori urm膬m calea care ne conduce s膬 facem lucruri inutile, s膬 folosim gânduri zadarnice 葯i s膬 ne îndep膬rt膬m de izvorul iubirii鈥�.

鈥滳el de-al doilea frate鈥�, a mai spus pro-prefectul, 鈥漜are seam膬n膬 foarte mult cu noi to葲i, tr膬ie葯te întoarcerea fratelui s膬u cu mânie 葯i resentimente. Totu葯i, ceea ce îl apropie de experien葲a noastr膬 se reg膬se葯te în propriile sale cuvinte: 鈥滻at膬, de atâ牛ia ani te slujesc 艧i niciodat膬 n-am înc膬lcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodat膬 m膬car un ied ca s膬 m膬 bucur cu prietenii mei鈥� (Lc 15,29). Pretindem s膬 primim ceva în schimb pentru slujirea noastr膬 葯i pentru fidelitatea cu care o exercit膬m, într-o asemenea m膬sur膬 încât confund膬m gratuitatea slujirii 葯i facem din ea o arm膬 de r膬zvr膬tire împotriva lui Dumnezeu. P膬catul ascuns în acest comportament devine extrem de clar în cuvintele de r膬spuns ale Tat膬lui: 鈥滷iule, tu e艧ti cu mine întotdeauna 艧i toate ale mele sunt ale tale鈥� (Lc 15,31). De fapt, ceea ce nu în葲elegem este valoarea apropierii de Dumnezeu. Mai ales pentru noi, preo葲ii, când ne obi葯nuim cu slujirea noastr膬, totul devine evident, repetitiv, rezultatul ac葲iunii noastre. În acest fel, nu savur膬m sentimentul comuniunii cu El. Apropierea de Sfintele Taine ar trebui s膬 ne fac膬 s膬 p膬trundem din ce în ce mai mult în profunzimile gândirii Tat膬lui, în adâncul iubirii sale, pentru a în葲elege comportamentul s膬u, dar, în schimb, noi facem din aceasta o mustrare la adresa lui Dumnezeu! Dac膬 am fi mereu con葯tien葲i de harul care ne este dat de a fi cu el în fiecare zi 葯i mai ales de faptul c膬 鈥漷ot ce este al meu este al t膬u鈥�, atunci existen葲a noastr膬 sacerdotal膬 ar fi o via葲膬 transparent膬 a iubirii Tat膬lui. Suntem chema葲i s膬 persever膬m cu Dumnezeu pentru a împ膬rt膬葯i totul cu el. Totu葯i, trebuie s膬 ne însu葯im sentimentele de paternitate care se desprind din parabol膬. Primul este cel al unui tat膬 care prive葯te spre orizont, în a葯teptare. Trebuie s膬 葯tim s膬 privim departe pentru a sesiza imediat prezen葲a celor care sunt în dep膬rtare 葯i se apropie. Previziunea ne oblig膬 s膬 l膬s膬m imediat în urm膬 miopia care se reg膬se葯te adesea în gândurile 葯i comportamentul nostru, pentru a ne l膬rgi inimile 葯i min葲ile pentru a ajunge la cei care se apropie de noi鈥�.

鈥漈at膬l alearg膬 în întâmpinarea fiului s膬u. Un comportament necesar pentru preotul care鈥� a mai eviden葲iat arhiepiscopul Fisichella, 鈥漨etaforic, nu st膬 în confesional, ci 葯tie cum s膬 mearg膬 în întâmpinarea fiului atunci când acesta este înc膬 departe, pentru c膬 a recunoscut c膬 a revenit acas膬. Este fiul care a gre葯it, dar care 葯i-a dat seama c膬, departe de cas膬, de tat膬 葯i de familie, via葲a lui nu avea niciun sens. Îmbr膬葲i葯area tat膬lui nu are nevoie de multe cuvinte pentru a ar膬ta clar cum iubirea uit膬 p膬catul, iar iertarea oblig膬 s膬 priveasc膬 direct spre viitor pentru a fi tr膬it într-un mod demn. R膬bdarea pentru cel de-al doilea fiu devine evident膬 atunci când, din nou, este ini葲iativa Tat膬lui de a merge la fiul reticent 葯i furios. Nu îl mustr膬, ci mai degrab膬 îl 鈥漴oag膬鈥� («parakalei» îl roag膬) cerându-i ceva mult mai dificil: 鈥漚cest frate al t膬u era mort, 艧i a revenit la via牛膬, era pierdut, 艧i a fost g膬sit!鈥� (Lc 15,32). Acest fiu care este mereu cu Tat膬l trebuie s膬 recunoasc膬 faptul c膬 iubirea transform膬 via葲a; c膬 iertarea red膬 o via葲膬 nou膬; c膬 împ膬rt膬葯irea este rodul generozit膬葲ii care ne-a fost dat膬鈥�.

鈥滳ei doi fii trebuie s膬 recunoasc膬 c膬 sunt fra葲i鈥�, a mai subliniat pro-prefectul, 鈥澣檌 s膬 se întoarc膬 împreun膬 în casa Tat膬lui. Doar împreun膬 se poate eviden葲ia m膬re葲ia iubirii Tat膬lui. Nimeni nu poate r膬mâne în afara casei Tat膬lui, ar fi o respingere a iubirii sale 葯i ar duce la lipsa de în葲elegere a vie葲ii. Reconcilierea deplin膬 葯i total膬 este ceea ce dore葯te Tat膬l, pentru ca fiecare dintre fra葲i s膬 poat膬 redescoperi sensul filial鈥�.

鈥滵ragi misionari ai milostivirii鈥�, a conchis arhiepiscopul Rino Fisichella, 鈥漹oi sunte葲i un instrument special al reconcilierii. Aceast膬 parabol膬 a fost revelat膬 de Isus pentru ca fiecare dintre noi s膬 poat膬 descoperi cât de imens膬 este iubirea lui Dumnezeu. Cât de diferit膬 este aceast膬 iubire fa葲膬 de a noastr膬. Cât de mult avem nevoie s膬 o primim în noi, pentru a intra în profunzimea misterului S膬u atunci când inten葲ioneaz膬 s膬 ofere harul întoarcerii 葯i al reconcilierii. Sfânta Euharistie pe care o celebr膬m este sursa 葯i izvorul iert膬rii. Este osp膬葲ul festiv dorit de Tat膬l. S膬 nu uit膬m niciodat膬 c膬 adev膬rata 葯i deplina reconciliere se realizeaz膬 aici, deoarece aici, jertfa lui Cristos î葯i are cea mai înalt膬 expresie. Iubirea care izvor膬葯te din aceast膬 Mas膬, care iart膬 p膬catele, s膬 fie o amintire vie 葯i eficient膬 a ministerului de reconciliere鈥�.