杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
31 martie 2025 – Vatican News. ”Parabola fiului care se întoarce acas?, a fost revelat? de Isus pentru a ne permite fiec?ruia dintre noi s? descoperim cât de imens? este iubirea lui Dumnezeu, cât de diferit? este de a noastr? ?i cât de mult trebuie s? o primim în noi pentru a intra în profunzimea misterului s?u atunci când inten?ioneaz? s? ofere harul întoarcerii ?i al reconcilierii”. Acest lucru a fost subliniat de arhiepiscopul Rino Fisichella, pro-prefect al Departamentului pentru Evanghelizare, în omilia sa de la Sfânta Liturghie pentru Jubileul Misionarilor milostivirii, celebrat? pe 30 martie a.c., a patra duminic? din Postul Mare, în bazilica roman? ”Sant'Andrea della Valle”.

”Evanghelia lui Luca cu parabola fiului care se întoarce acas?”, a spus monseniorul Fisichella, ”este una dintre cele mai frumoase pagini ale Noului Testament ?i ale literaturii în general. Isus nu putea vorbi despre Dumnezeu în termeni umani, cu tr?s?turi mai semnificative, decât cele folosite în aceast? parabol?. Cei doi fii nu sunt altceva decât un motiv pentru a da glas iubirii ?i milostivirii Tat?lui. Ca în fiecare parabol?, suntem invita?i s? ne identific?m cu unul dintre personaje: suntem noi primul sau al doilea fiu?”.
”Convingerea mea”, a subliniat arhiepiscopul, ”este c? putem g?si tr?s?turi care ne sunt comune ?i la primul ?i al doilea frate pentru c? ne implic? direct: Mai devreme sau mai târziu, cu to?ii cerem mo?tenirea. Este semnul existen?ei noastre. A?a cum dicteaz? cultura modern?, vrem s? fim liberi, autonomi, s? ne asum?m propria existen?? ?i s? decidem ce trebuie s? facem. Consecin?a este în fa?a ochilor no?tri: e?ecul. Departe de Dumnezeu ?i de casa sa, Biserica, r?t?cim f?r? scop, f?r? alt? ?int? decât aceea de a consuma via?a în efemer. De câte ori urm?m calea care ne conduce s? facem lucruri inutile, s? folosim gânduri zadarnice ?i s? ne îndep?rt?m de izvorul iubirii”.

”Cel de-al doilea frate”, a mai spus pro-prefectul, ”care seam?n? foarte mult cu noi to?i, tr?ie?te întoarcerea fratelui s?u cu mânie ?i resentimente. Totu?i, ceea ce îl apropie de experien?a noastr? se reg?se?te în propriile sale cuvinte: ”Iat?, de atâ?ia ani te slujesc ?i niciodat? n-am înc?lcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodat? m?car un ied ca s? m? bucur cu prietenii mei” (Lc 15,29). Pretindem s? primim ceva în schimb pentru slujirea noastr? ?i pentru fidelitatea cu care o exercit?m, într-o asemenea m?sur? încât confund?m gratuitatea slujirii ?i facem din ea o arm? de r?zvr?tire împotriva lui Dumnezeu. P?catul ascuns în acest comportament devine extrem de clar în cuvintele de r?spuns ale Tat?lui: ”Fiule, tu e?ti cu mine întotdeauna ?i toate ale mele sunt ale tale” (Lc 15,31). De fapt, ceea ce nu în?elegem este valoarea apropierii de Dumnezeu. Mai ales pentru noi, preo?ii, când ne obi?nuim cu slujirea noastr?, totul devine evident, repetitiv, rezultatul ac?iunii noastre. În acest fel, nu savur?m sentimentul comuniunii cu El. Apropierea de Sfintele Taine ar trebui s? ne fac? s? p?trundem din ce în ce mai mult în profunzimile gândirii Tat?lui, în adâncul iubirii sale, pentru a în?elege comportamentul s?u, dar, în schimb, noi facem din aceasta o mustrare la adresa lui Dumnezeu! Dac? am fi mereu con?tien?i de harul care ne este dat de a fi cu el în fiecare zi ?i mai ales de faptul c? ”tot ce este al meu este al t?u”, atunci existen?a noastr? sacerdotal? ar fi o via?? transparent? a iubirii Tat?lui. Suntem chema?i s? persever?m cu Dumnezeu pentru a împ?rt??i totul cu el. Totu?i, trebuie s? ne însu?im sentimentele de paternitate care se desprind din parabol?. Primul este cel al unui tat? care prive?te spre orizont, în a?teptare. Trebuie s? ?tim s? privim departe pentru a sesiza imediat prezen?a celor care sunt în dep?rtare ?i se apropie. Previziunea ne oblig? s? l?s?m imediat în urm? miopia care se reg?se?te adesea în gândurile ?i comportamentul nostru, pentru a ne l?rgi inimile ?i min?ile pentru a ajunge la cei care se apropie de noi”.

”Tat?l alearg? în întâmpinarea fiului s?u. Un comportament necesar pentru preotul care” a mai eviden?iat arhiepiscopul Fisichella, ”metaforic, nu st? în confesional, ci ?tie cum s? mearg? în întâmpinarea fiului atunci când acesta este înc? departe, pentru c? a recunoscut c? a revenit acas?. Este fiul care a gre?it, dar care ?i-a dat seama c?, departe de cas?, de tat? ?i de familie, via?a lui nu avea niciun sens. Îmbr??i?area tat?lui nu are nevoie de multe cuvinte pentru a ar?ta clar cum iubirea uit? p?catul, iar iertarea oblig? s? priveasc? direct spre viitor pentru a fi tr?it într-un mod demn. R?bdarea pentru cel de-al doilea fiu devine evident? atunci când, din nou, este ini?iativa Tat?lui de a merge la fiul reticent ?i furios. Nu îl mustr?, ci mai degrab? îl ”roag?” («parakalei» îl roag?) cerându-i ceva mult mai dificil: ”acest frate al t?u era mort, ?i a revenit la via??, era pierdut, ?i a fost g?sit!” (Lc 15,32). Acest fiu care este mereu cu Tat?l trebuie s? recunoasc? faptul c? iubirea transform? via?a; c? iertarea red? o via?? nou?; c? împ?rt??irea este rodul generozit??ii care ne-a fost dat?”.

”Cei doi fii trebuie s? recunoasc? c? sunt fra?i”, a mai subliniat pro-prefectul, ”?i s? se întoarc? împreun? în casa Tat?lui. Doar împreun? se poate eviden?ia m?re?ia iubirii Tat?lui. Nimeni nu poate r?mâne în afara casei Tat?lui, ar fi o respingere a iubirii sale ?i ar duce la lipsa de în?elegere a vie?ii. Reconcilierea deplin? ?i total? este ceea ce dore?te Tat?l, pentru ca fiecare dintre fra?i s? poat? redescoperi sensul filial”.

”Dragi misionari ai milostivirii”, a conchis arhiepiscopul Rino Fisichella, ”voi sunte?i un instrument special al reconcilierii. Aceast? parabol? a fost revelat? de Isus pentru ca fiecare dintre noi s? poat? descoperi cât de imens? este iubirea lui Dumnezeu. Cât de diferit? este aceast? iubire fa?? de a noastr?. Cât de mult avem nevoie s? o primim în noi, pentru a intra în profunzimea misterului S?u atunci când inten?ioneaz? s? ofere harul întoarcerii ?i al reconcilierii. Sfânta Euharistie pe care o celebr?m este sursa ?i izvorul iert?rii. Este osp??ul festiv dorit de Tat?l. S? nu uit?m niciodat? c? adev?rata ?i deplina reconciliere se realizeaz? aici, deoarece aici, jertfa lui Cristos î?i are cea mai înalt? expresie. Iubirea care izvor??te din aceast? Mas?, care iart? p?catele, s? fie o amintire vie ?i eficient? a ministerului de reconciliere”.