Leon XIV: Crucea lui Isus este cea mai mare descoperire a vie葲ii
Cetatea Vaticanului 鈥� E. Asmarandei
6 septembrie 2025 鈥� Vatican News. 鈥滱 spera înseamn膬 a s膬pa. Împ膬r膬teasa Elena鈥�, a fost tema catehezei prezentat膬 de papa Leon al XIV-lea la audien葲a jubiliar膬 de sâmb膬t膬, 6 septembrie a.c., desf膬葯urat膬 în Pia葲a Sfântul Petru din Vatican. La începutul catehezei, lectorii au citit pericopa din Evanghelia Sfântului Matei (13,44) despre Împ膬r膬葲ia cerurilor care este asemenea unei comori ascunse într-un ogor.
V膬 oferim aici, în traducerea noastr膬 de lucru, alocu葲iunea papei Leon al XIV-lea de la cateheza audien葲ei jubiliare de sâmb膬t膬, 6 septembrie 2025:
«Bun venit tuturor pelerinilor sosi葲i la Roma din atât de multe locuri diferite. În acest ora葯 bogat în istorie, putem fi înt膬ri葲i în credin葲膬, caritate 葯i speran葲膬. Ast膬zi, ne vom opri asupra unui aspect particular al speran葲ei.
A葯 dori s膬 încep cu o amintire: în copil膬rie, b膬gatul mâinilor în p膬mânt avea o fascina葲ie special膬. Ne amintim de asta 葯i poate c膬 înc膬 o observ膬m: ne face bine s膬-i vedem pe copii jucându-se! S膬pând în p膬mânt, sp膬rgând crusta dur膬 a lumii 葯i v膬zând ce se afl膬 dedesubt...
Ceea ce Isus descrie în parabola comorii din ogor (cf. Mt 13,44) nu mai este o joac膬 de copii, dar bucuria surprizei este aceea葯i. 葮i Domnul ne spune: aceasta este Împ膬r膬葲ia lui Dumnezeu. Într-adev膬r, a葯a se g膬se葯te Împ膬r膬葲ia lui Dumnezeu. Speran葲a se reaprinde atunci când s膬p膬m 葯i spargem crusta realit膬葲ii, când mergem dincolo de suprafa葲膬.
Ast膬zi a葯 vrea s膬 reamintesc împreun膬 cu voi c膬, de îndat膬 ce au avut libertatea de a tr膬i public ca 葯i cre葯tini, discipolii lui Isus au început s膬 sape, în special în locurile Patimilor, Mor葲ii 葯i Învierii Sale. Tradi葲ia oriental膬 葯i occidental膬 o aminte葯te pe Flavia Julia Elena, mama împ膬ratului Constantin, ca suflet al acelor c膬ut膬ri. O femeie care caut膬. O femeie care sap膬. Comoara care aprinde speran葲a este, de fapt, via葲a lui Isus: trebuie s膬 c膬lc膬m pe urmele Sale.
Câte alte lucruri ar fi putut face o împ膬r膬teas膬! Ce locuri nobile ar fi putut alege în locul Ierusalimului periferic. Câte pl膬ceri 葯i onoruri ale cur葲ii. 葮i noi, surori 葯i fra葲i, ne putem mul葲umi cu pozi葲iile pe care le-am atins 葯i cu bog膬葲iile, mai mult sau mai pu葲in mari, care ne ofer膬 siguran葲膬. În acest fel, pierdem bucuria pe care o aveam când eram copii, acea dorin葲膬 de a s膬pa 葯i de a inventa, ceea ce face ca fiecare zi s膬 fie nou膬. 鈥滱 inventa鈥� 鈥� 葯ti葲i 鈥� în latin膬 înseamn膬 鈥漚 g膬si鈥�. Marea 鈥漣nven葲ie鈥� a Elenei a fost descoperirea Sfintei Cruci. Iat膬 comoara ascuns膬 pentru care merit膬 s膬 vindem totul! Crucea lui Isus este cea mai mare descoperire a vie葲ii, valoarea care schimb膬 toate valorile.
Elena putea în葲elege acest lucru, probabil, pentru c膬 î葯i purtase mult timp propria cruce. Nu se n膬scuse la curte: se spune c膬 era o hangi葲膬 de origini umile, de care viitorul împ膬rat Constan葲iu s-a îndr膬gostit. S-a c膬s膬torit cu ea, dar din motive de putere, nu a ezitat s膬 se despart膬 de ea, îndep膬rtând-o de fiul ei, Constantin, pentru ani de zile. Odat膬 împ膬rat, Constantin însu葯i i-a adus nu pu葲in膬 durere 葯i dezam膬gire, dar Elena a fost mereu ea îns膬葯i: o femeie în c膬utare. A decis s膬 devin膬 cre葯tin膬 葯i s膬 practice întotdeauna caritatea 葯i s膬 nu uite niciodat膬 de oamenii umili din care provenea ea îns膬葯i.
O astfel de demnitate 葯i fidelitate fa葲膬 de con葯tiin葲膬, dragi fra葲i 葯i surori, schimb膬 lumea chiar 葯i ast膬zi: ne apropie de comoar膬, asemenea muncii agricultorului. Cultivarea inimii noastre cere efort. Este cea mai mare munc膬. Dar s膬pând, o g膬sim; coborându-ne, ne apropiem tot mai mult de acel Domn care s-a dezbr膬cat de sine pentru a deveni ca noi. Crucea Lui se afl膬 sub crusta p膬mântului nostru.
Putem merge mândri, c膬lcând f膬r膬 s膬 ne d膬m seama pe comoara de sub picioarele noastre. Dac膬, în schimb, devenim ca ni葯te copii, vom cunoa葯te un alt Regat, o alt膬 for葲膬. Dumnezeu este întotdeauna sub noi, gata s膬 ne ridice spre în膬l葲imi».
Saluturile adresate grupurilor prezente
În fine, pontiful i-a salutat pe romanii 葯i pelerinii prezen葲i în Pia葲膬, în englez膬, spaniol膬 葯i italian膬, iar în mod particular, a salutat grupurile 鈥漜redincio葯ilor de limb膬 italian膬, în special celor din urm膬toarele dieceze: Ascoli Piceno, San Benedetto del Tronto-Ripatransone-Montalto, cu arhiepiscopul Giampiero Palmieri; Sant鈥橝ngelo dei Lombardi-Conza-Nusco-Bisaccia, cu arhiepiscopul lor Pasquale Cascio; Lodi, cu episcopul Maurizio Malvestiti. Sper c膬 pelerinajul vostru jubiliar va fi o surs膬 de inspira葲ie, alimentând dorin葲a de a fi purt膬tori ai speran葲ei 葯i bucuriei cre葯tine în Biseric膬 葯i în societate. Salut, de asemenea, grupurile parohiale, în special cele din Ruvo di Puglia, Archi 葯i Francavilla in Sinni, precum 葯i Ente Formedil Italia 葯i Edizioni Frate Indovino. În sfâr葯it, gândurile mele se îndreapt膬 c膬tre cei bolnavi, so葲ii recent c膬s膬tori葲i 葯i c膬tre tineri, printre care îi salut cu afec葲iune pe studen葲ii Institutului Marcello Candia din Seregno, pe cerceta葯ii din Varese 葯i pe cei din Agropoli 葯i Padova. S膬rb膬toarea liturgic膬 de poimâine, Na葯terea Preasfintei Fecioare Maria, îmi sugereaz膬 s膬 v膬 îndemn s膬 umbla葲i mereu, ca Maria, pe c膬ile Domnului鈥�.
Cateheza audien葲ei jubiliare s-a încheiat cu rug膬ciunea 鈥漈at膬l nostru鈥� cântat膬 în limba latin膬 葯i cu binecuvântarea apostolic膬 a Sfântului P膬rinte, ce ajunge prin mass-media la to葲i cei care o primesc în spirit de credin葲膬.
