Papa Leon: Pe cruce, Isus nu apare ca un erou victorios, ci ca un cer?etor de iubire
Cetatea Vaticanului – A. M?rtina?
Vatican News – 3 septembrie 2025. Reflec?ia papei Leon al XIV-lea, de la audien?a general? de miercuri, 3 septembrie, cu desf??urare în Pia?a San Pietro, s-a dezvoltat în jurul imaginii unui Dumnezeu "care nu se ru?ineaz? s? cer?easc? o înghi?itur?, pentru c? prin acest gest ne spune c? iubirea, pentru a fi adev?rat?, trebuie s? înve?e ?i s? cear?, nu doar s? dea".
Pornind de la "momentul cel mai luminos ?i, în acela?i timp, cel mai întunecat din via?a lui Isus", cel al P?timirii, pontiful pune în lumin? dou? cuvinte care con?in un mister imens: Mi-e sete (In 19,28) ?i, imediat dup? aceea: S-a sfâr?it (In19,30).
Preciz?m c? reflec?ia pontifului de miercuri, 3 septembrie a.c., intitulat? «R?stignirea: Mi-e sete», face parte din seria de cateheze despre P?timirea lui Isus, din ciclul catehezelor jubiliare "Isus Cristos speran?a noastr?".
Spunând "mi-e sete", Isus î?i manifest? umanitatea lui ?i a noastr? – a eviden?iat pontiful, observând c? "nimeni dintre noi nu poate fi autosuficient". Sfântul P?rinte a eviden?iat totodat? c? ultimele cuvinte ale lui Isus "sunt înc?rcate cu o via?? întreag?, revelând sensul întregii existen?e a Fiului lui Dumnezeu. Pe cruce, Isus nu apare ca un erou victorios, ci ca un cer?etor de iubire. El nu proclam?, nu condamn? ?i nu se ap?r?. El cere cu umilin?? ceea ce nu poate da el însu?i".
Cu referire la imposibilitatea de a ne salva singuri, papa Leon a explicat c? via?a este "împlinit?" nu atunci când suntem puternici, ci atunci când înv???m s? primim, observând: "?i în acel moment, dup? ce a primit un burete îmbibat în o?et de la ni?te str?ini, Isus proclam?: S-a sfâr?it. Iubirea a devenit nevoia?? ?i tocmai din acest motiv ?i-a îndeplinit lucrarea".
Pontiful s-a oprit asupra paradoxului cre?tin, spunând c? "Dumnezeu nu mântuie?te prin a face, ci l?sând s? se fac?. Nu mântuie?te prin învingerea r?ului cu for?a, ci prin acceptarea sl?biciunii iubirii pân? la cap?t. Pe cruce, Isus ne înva?? c? omul nu se împline?te prin exercitarea puterii, ci prin deschiderea plin? de încredere fa?? de ceilal?i, chiar ?i atunci când ace?tia sunt ostili ?i du?mani. Mântuirea nu este expresie a autonomiei, ci recunoa?tere umil? a nevoii proprii, constând în exprimarea liber? a acesteia". Am putea sintetiza aceast? reflec?ie a papei Leon, spunând: Dumnezeu scrie, dar cu mâna noastr?.
Succesiv, Sfântul P?rinte explic? faptul c? "împlinirea umanit??ii noastre în planul lui Dumnezeu nu este un act de for??, ci un gest de încredere", reliefând c? "Isus nu mântuie?te printr-o r?sturnare de situa?ie dramatic?, ci cerând ceva ce el însu?i nu poate da". "?i aici" – a continuat pontiful – "se deschide o u?? c?tre adev?rata speran??: dac? chiar ?i Fiul lui Dumnezeu a ales s? nu fie autosuficient, atunci setea noastr? – de iubire, de sens, de dreptate – nu este un semn de e?ec, ci de adev?r".
Spunând c? acest adev?r, aparent atât de simplu, este greu de acceptat, pontiful a f?cut urm?toarea reflec?ie: "Tr?im într-o epoc? care r?spl?te?te autosuficien?a, eficien?a ?i performan?a. Cu toate acestea, Evanghelia ne arat? c? m?sura umanit??ii noastre nu este dat? de ceea ce putem realiza, ci de capacitatea noastr? de a ne l?sa iubi?i ?i, atunci când este necesar, chiar ajuta?i.
Isus ne mântuie?te ar?tându-ne c? a cere nu este nedemn, ci eliberator. Este calea de ie?ire din ascunz?toarea p?catului ?i a întoarcerii în spa?iul comuniunii. De la început, p?catul a generat ru?ine. Dar iertarea, iertarea adev?rat?, vine atunci când putem s? ne confrunt?m cu nevoia noastr? ?i s? nu ne mai temem c? am putea fi respin?i.
Setea lui Isus pe cruce este, prin urmare, ?i a noastr?. Este strig?tul umanit??ii r?nite care înc? caut? apa vie. ?i aceast? sete nu ne îndep?rteaz? de Dumnezeu, ci mai degrab? ne une?te cu El. Dac? avem curajul s? o recunoa?tem, putem descoperi c? chiar ?i fragilitatea noastr? este o punte c?tre cer. Tocmai în a cere – nu în a poseda – se deschide o cale c?tre libertate, pentru c? încet?m s? ne prefacem c? suntem autosuficien?i.
În fraternitate, în via?a simpl?, în arta de a cere f?r? ru?ine ?i de a oferi f?r? calcul, se afl? o bucurie pe care lumea nu o cunoa?te. O bucurie care ne readuce la adev?rul originar al fiin?ei noastre: suntem creaturi f?cute pentru a da ?i a primi iubire".
"Dragi fra?i ?i surori" – a spus pontiful în încheiere – "în setea lui Cristos putem recunoa?te toat? setea noastr?. ?i s? înv???m c? nu exist? nimic mai uman, nimic mai divin decât a ?ti s? spunem: am nevoie. S? nu ne fie team? s? cerem, mai ales când sim?im c? nu merit?m. S? nu ne fie ru?ine s? întindem mâna. Tocmai acolo, în acel gest umil, se ascunde mântuirea".
