Papa, tinerilor: Prietenia cu Cristos, steaua noastr膬 polar膬 卯n construirea viitorului
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 2 august 2025. Veghea de rug膬ciune, unul dintre momentele cele mai intense din programul Jubileului tinerilor, cu desf膬葯urare între 28 iulie 葯i 3 august, a avut în centru dialogul Sfântului P膬rinte cu tinerii, bazat pe trei întreb膬ri ale acestora privind prietenia, curajul de a alege, chemarea binelui 葯i valoarea t膬cerii.
Papa a dus crucea jubiliar膬, înso葲it de tineri din cele cinci continente
La începutul Veghii de rug膬ciune, dup膬 ce a trecut prin mijlocul tinerilor cu papamobilul, pentru a-i saluta 葯i a le împ膬rt膬葯i entuziasmul, papa Leon s-a îndreptat spre scena pe care a fost amenajat altarul, purtând în mâini crucea jubiliar膬. Pontiful era înso葲it de tineri din cele cinci continente 葯i urmat de arhiepiscopul Rino Fisichella, pro-prefect al Departamentului pentru Evanghelizare 葯i organizator al evenimentelor jubiliare din Anul Sfânt 2025.
În cadrul dialogului cu tinerii, avut în trei limbi (spaniol膬, italian膬 葯i englez膬), Pontiful le-a oferit tinerilor r膬spunsuri de o mare claritate care s-ar putea rezuma în fraze cu valoare de maxime, de cuget膬ri menite s膬-i ajute pe tineri s膬 reflecteze la via葲a, alegerile 葯i viitorul lor. În esen葲膬, papa Leon le-a spus c膬 "prietenia cu Cristos, care st膬 la baza credin葲ei, nu este doar un ajutor printre multe altele pentru a construi viitorul, ci este steaua noastr膬 polar膬", încurajându-i pe tineri s膬 persevereze în credin葲膬, cu bucurie 葯i curaj!
Rug膬ciune pentru tinerele decedate Maria 葯i Pascale
Dialogând cu tinerii, papa Leon a vorbit 葯i despre alegerile care dau sens vie葲ii noastre, transformând-o "dup膬 chipul Iubirii perfecte, care a creat-o 葯i a r膬scump膬rat-o de orice r膬u, chiar 葯i de moarte". În acest context, pontiful le-a amintit pe cele dou膬 tinere care au trecut la Domnul: Maria, în vârst膬 de dou膬zeci de ani, spaniol膬, 葯i Pascale, în vârst膬 de optsprezece ani, egiptean膬, spunând: "Amândou膬 au ales s膬 vin膬 la Roma pentru Jubileul Tinerilor, iar moartea le-a r膬pit în aceste zile. S膬 ne rug膬m împreun膬 pentru ele, pelerine ale speran葲ei; s膬 ne rug膬m pentru familiile lor, pentru prietenii 葯i comunit膬葲ile lor. Isus cel Înviat s膬 le primeasc膬 în pacea 葯i bucuria Împ膬r膬葲iei Sale. 葮i s膬 ne rug膬m 葯i pentru un adolescent spaniol, Ignacio Gonzalvez, care a fost internat la spitalul Bambino Gesù".
De altfel, papa Leon al XIV-lea a vorbit despre speran葲a în înviere 葯i tinerilor din grupul de pelerini veni葲i la Roma pentru Jubileul tinerilor, din care f膬cea parte tân膬ra egiptean膬 de 18 ani, Pascale Rafic, care, în cursul noap葲ii de vineri a încetat din via葲膬 subit, în urma unui stop cardio-respirator.
Vorbindu-le liber, pontiful 葯i-a exprimat profunda întristare pentru moartea tinerei venit膬 de la Cairo pentru a lua parte la Jubileul tinerilor. Grupul, înso葲it de episcopul Jean-Marie Chami, titular de Tars 葯i auxiliar al Bisericii Patriarhale din Antiohia Greco-Melkit膬 pentru Egipt, Sudan 葯i Sudanul de Sud, a fost primit de papa Leon sâmb膬t膬, 2 august, în sala adiacent膬 Aulei Paul al VI-lea.
Adora葲ia euharistic膬
Dialogul cu tinerii, lecturile din Sfânta Scriptur膬, rug膬ciunile 葯i cânt膬rile sacre au preg膬tit un alt moment: adora葲ia Preasfântului Sacrament. În timp ce corul condus de mons. Marco Frisina cânta imnul euharistic Anima Christi, a fost adus în procesiune ostensoriul cu Preasfântul Sacrament 葯i depus pe altar. Sfântul P膬rinte s-a recules, în genunchi, în adora葲ie.
V膬 propunem, într-o traducere de lucru, r膬spunsurile pontifului la cele trei întreb膬ri adresate de trei dintre participan葲ii la Veghea de rug膬ciune.
Întrebarea întâi 鈥� Prietenia
Sfinte P膬rinte, suntem fii ai timpului nostru. Tr膬im într-o cultur膬 care ne apar葲ine 葯i care, f膬r膬 s膬 ne d膬m seama, ne modeleaz膬; ea este marcat膬 de tehnologie, mai ales în domeniul re葲elelor de socializare. Adesea ne am膬gim c膬 avem mul葲i prieteni, c膬 stabilim leg膬turi de apropiere, în timp ce tot mai des experiment膬m numeroase forme de singur膬tate. Suntem apropia葲i 葯i conecta葲i cu multe persoane, dar aceste leg膬turi nu sunt reale 葯i durabile, ci efemere 葯i adesea iluzorii.
Sfinte P膬rinte, iat膬 întrebarea mea: cum putem g膬si o prietenie sincer膬 葯i o iubire autentic膬 care s膬 ne deschid膬 spre adev膬rata speran葲膬? Cum ne poate ajuta credin葲a s膬 ne construim viitorul?
Dragi tineri, rela葲iile cu alte persoane sunt indispensabile pentru fiecare dintre noi, începând cu faptul c膬 to葲i b膬rba葲ii 葯i femeile din lume se nasc ca fii ai cuiva. Via葲a noastr膬 începe datorit膬 unei rela葲ii 葯i cre葯tem prin rela葲ia cu al葲ii. În acest proces, cultura joac膬 un rol fundamental: este codul prin care ne interpret膬m pe noi în葯ine 葯i lumea. Ca un vocabular, fiecare cultur膬 con葲ine atât cuvinte nobile, cât 葯i cuvinte vulgare, atât valori, cât 葯i erori, pe care trebuie s膬 înv膬葲膬m s膬 le recunoa葯tem. C膬utând cu pasiune adev膬rul, nu numai c膬 primim o cultur膬, ci o transform膬m prin alegerile de via葲膬. Adev膬rul, de fapt, este o leg膬tur膬 care une葯te cuvintele cu lucrurile, numele cu chipurile. În schimb, minciuna, desprinde aceste aspecte, generând confuzie 葯i neîn葲elegeri.
Printre numeroasele conexiuni culturale care caracterizeaz膬 via葲a noastr膬, internetul 葯i mass-media au devenit "o oportunitate extraordinar膬 de dialog, întâlnire 葯i schimb între oameni, precum 葯i de acces la informa葲ie 葯i cunoa葯tere" (papa Francisc, Christus vivit, 87). Aceste instrumente sunt îns膬 ambigue atunci când sunt dominate de logica comercial膬 葯i de interese care ne fragmenteaz膬 rela葲iile în mii de intermiten葲e. În acest sens, papa Francisc amintea c膬 uneori "mecanismele de comunicare, publicitate 葯i re葲ele sociale pot fi utilizate pentru a ne transforma în subiec葲i adormi葲i, dependen葲i de consum" (Christus vivit, 105). Atunci rela葲iile noastre devin confuze, suspendate sau instabile. Când instrumentul domin膬 omul, omul devine un instrument: da, instrument al pie葲ei, marf膬 la rândul s膬u. Numai rela葲iile sincere 葯i leg膬turile stabile fac s膬 creasc膬 istorii ale unei vie葲i bune.
Dragi prieteni, fiecare persoan膬 dore葯te în mod natural aceast膬 via葲膬 bun膬, a葯a cum pl膬mânii tind spre aer, dar cât de greu este s膬 o g膬se葯ti! Cu secole în urm膬, sfântul Augustin a în葲eles dorin葲a profund膬 a inimii noastre, chiar f膬r膬 a cunoa葯te dezvoltarea tehnologic膬 de ast膬zi. 葮i el a trecut printr-o tinere葲e furtunoas膬: îns膬 nu s-a mul葲umit cu pu葲in, nu a redus la t膬cere strig膬tul inimii sale. C膬uta adev膬rul care nu în葯al膬, frumuse葲ea care nu trece. Cum l-a g膬sit? Cum a g膬sit o prietenie sincer膬, o iubire capabil膬 s膬 dea speran葲膬? Întâlnindu-l pe cel care îl c膬uta deja: Isus Cristos. Cum 葯i-a construit viitorul? Urmându-L pe El, prietenul s膬u dintotdeauna. Iat膬 cuvintele sale: "Nicio prietenie nu este fidel膬 decât în Cristos. Numai în El poate fi fericit膬 葯i etern膬" (Împotriva celor dou膬 scrisori ale pelagianilor, I, I, 1); "Îl iube葯te cu adev膬rat pe prietenul s膬u cel care în prietenul s膬u îl iube葯te pe Dumnezeu" (Discurs 336). Prietenia cu Cristos, care st膬 la baza credin葲ei, nu este doar un ajutor printre multe altele pentru a construi viitorul: este steaua noastr膬 polar膬. A葯a cum scria fericitul Pier Giorgio Frassati, "a tr膬i f膬r膬 credin葲膬, f膬r膬 un patrimoniu de ap膬rat, f膬r膬 a lupta pentru Adev膬r nu înseamn膬 a tr膬i, ci a supravie葲ui" (Scrisori, 27 februarie 1925). Când rela葲iile noastre reflect膬 aceast膬 leg膬tur膬 intens膬 cu Isus, ele devin cu siguran葲膬 sincere, generoase 葯i adev膬rate.
Întrebarea a doua 鈥� Curajul de a alege
Sfinte P膬rinte, anii no葯tri sunt marca葲i de deciziile importante pe care suntem chema葲i s膬 le lu膬m pentru a ne orienta via葲a viitoare. Cu toate acestea, din cauza climatului de incertitudine care ne înconjoar膬, suntem tenta葲i s膬 amân膬m 葯i frica fa葲膬 de un viitor necunoscut ne paralizeaz膬. 葮tim c膬 a alege înseamn膬 a renun葲a la ceva 葯i acest lucru ne blocheaz膬, îns膬, sim葲im c膬 speran葲a indic膬 obiective realizabile, chiar dac膬 sunt marcate de precaritatea momentului prezent.
Sfinte P膬rinte, v膬 întreb膬m: unde g膬sim curajul de a alege? Cum putem fi curajo葯i pentru a tr膬i aventura libert膬葲ii adev膬rate, f膬când alegeri radicale 葯i pline de semnifica葲ie?
Alegerea este un act uman fundamental. Observând-o cu aten葲ie, în葲elegem c膬 nu este vorba doar de a alege ceva, ci de a alege pe cineva. Când alegem, în sensul profund al cuvântului, decidem cine vrem s膬 devenim. De fapt, alegerea prin excelen葲膬 este decizia pentru via葲a noastr膬: Ce fel de b膬rbat vrei s膬 fii? Ce fel de femeie vrei s膬 fii? Dragi tineri, alegerea se înva葲膬 prin încerc膬rile vie葲ii 葯i, mai întâi de toate, amintindu-ne c膬 am fost ale葯i. Aceast膬 amintire trebuie explorat膬 葯i educat膬. Am primit via葲a gratuit, f膬r膬 s膬 o alegem! La originea noastr膬 nu a fost o decizie a noastr膬, ci o iubire care ne-a dorit. De-a lungul existen葲ei, cel care ne ajut膬 s膬 recunoa葯tem 葯i s膬 reînnoim aceast膬 har în alegerile pe care suntem chema葲i s膬 le facem se dovede葯te a fi cu adev膬rat prietenul nostru.
Dragi tineri, a葲i spus bine: "A alege înseamn膬 葯i a renun葲a la altceva, iar acest lucru uneori ne blocheaz膬". Pentru a fi liberi, trebuie s膬 pornim de la un fundament stabil, de la stânca care ne sus葲ine pa葯ii. Aceast膬 stânc膬 este o iubire care ne-a precedat, ne surprinde 葯i ne dep膬葯e葯te infinit: iubirea lui Dumnezeu. De aceea, în fa葲a Lui, alegerea devine un discern膬mânt care nu ne priveaz膬 de vreun bun, ci ne conduce întotdeauna spre ce este mai bun.
Curajul de a alege vine din iubirea pe care Dumnezeu ne-o manifest膬 în Cristos. El este Cel care ne-a iubit cu toat膬 fiin葲a Sa, mântuind lumea 葯i ar膬tându-ne astfel c膬 darul vie葲ii este calea pentru a ne realiza ca persoane. De aceea, întâlnirea cu Isus corespunde a葯tept膬rilor cele mai profunde ale inimii noastre, pentru c膬 El este Iubirea lui Dumnezeu f膬cut膬 om.
În acest sens, acum dou膬zeci 葯i cinci de ani, chiar aici, unde ne afl膬m, sfântul Ioan Paul al II-lea a spus: "Pe Isus îl c膬uta葲i când visa葲i la fericire; El v膬 a葯teapt膬 când nimic din ceea ce g膬si葲i nu v膬 satisface; El este frumuse葲ea care v膬 atrage atât de mult; El v膬 provoac膬 cu acea sete de radicalitate care nu v膬 permite s膬 v膬 adapta葲i la compromis; El v膬 împinge s膬 renun葲a葲i la m膬葯tile care fac via葲a fals膬; El v膬 cite葯te în inim膬 cele mai sincere decizii pe care al葲ii ar dori s膬 le sufoce" (Veghea de rug膬ciune în cadrul celei de-a XV-a Zile Mondiale a Tinerilor, 19 august 2000). Frica las膬 atunci loc speran葲ei, pentru c膬 suntem siguri c膬 Dumnezeu duce la îndeplinire ceea ce începe. Recunoa葯tem fidelitatea Lui în cuvintele celor care iubesc cu adev膬rat, pentru c膬 au fost cu adev膬rat iubi葲i. "Tu e葯ti via葲a mea, Doamne": este ceea ce un preot 葯i o persoan膬 consacrat膬 pronun葲膬 plini de bucurie 葯i libertate. "Te iau pe tine de so葲ie 葯i de so葲" este fraza care transform膬 iubirea dintre b膬rbat 葯i femeie într-un semn eficient al iubirii lui Dumnezeu. Iat膬 alegeri radicale 葯i pline de semnifica葲ie: c膬s膬toria, preo葲ia 葯i consacrarea religioas膬 exprim膬 darul de sine, liber 葯i eliberator, care ne face cu adev膬rat ferici葲i. Aceste alegeri dau sens vie葲ii noastre, transformând-o dup膬 chipul Iubirii perfecte, care a creat-o 葯i a r膬scump膬rat-o de orice r膬u (...).
Întrebarea 3 鈥� Chemarea binelui 葯i valoarea t膬cerii
Sfinte P膬rinte, suntem atra葯i de via葲a interioar膬, chiar dac膬 la prima vedere suntem considera葲i o genera葲ie superficial膬 葯i lipsit膬 de griji. Sim葲im în adâncul sufletului nostru chemarea c膬tre frumos 葯i bine ca surs膬 de adev膬r. Valoarea t膬cerii, a葯a cum se manifest膬 în aceast膬 Veghe, ne fascineaz膬, chiar dac膬 în unele momente ne inspir膬 team膬 din cauza sentimentului de goliciune.
Sfinte P膬rinte, v膬 întreb: Cum putem s膬-L întâlnim cu adev膬rat pe Domnul cel Înviat în via葲a noastr膬 葯i s膬 fim siguri de prezen葲a Lui chiar 葯i în mijlocul dificult膬葲ilor 葯i incertitudinilor?
Chiar la începutul documentului cu care a proclamat Jubileul, papa Francisc a scris c膬 "în inima fiec膬rei persoane se afl膬 speran葲a ca dorin葲膬 葯i a葯teptare a binelui" (Spes non confundit, 1). A spune "inim膬", în limbajul biblic, înseamn膬 a spune "con葯tiin葲膬": deoarece fiecare persoan膬 dore葯te binele în inima sa, din aceast膬 surs膬 izvor膬葯te speran葲a de a-l primi. Dar ce este "binele"? Pentru a r膬spunde la aceast膬 întrebare, este nevoie de un m膬rturisitor al binelui: cineva care s膬 ne fac膬 bine. Mai mult, avem nevoie de cineva care s膬 fie binele nostru, ascultând cu dragoste dorin葲a care vibreaz膬 în con葯tiin葲a noastr膬. F膬r膬 ace葯ti martori, nu ne-am fi n膬scut 葯i nici nu am fi crescut în bine: ca adev膬ra葲i prieteni, ei sus葲in dorin葲a comun膬 de bine, ajutându-ne s膬 o realiz膬m în alegerile de fiecare zi.
Dragi tineri, prietenul care înso葲e葯te mereu con葯tiin葲a noastr膬 este Isus. Vre葲i s膬-L întâlni葲i cu adev膬rat pe Domnul cel Înviat? Asculta葲i cuvântul s膬u, care este Evanghelia mântuirii! C膬uta葲i dreptatea, reînnoind modul de via葲膬, pentru a construi o lume mai uman膬! Sluji葲i-i pe cei s膬raci, m膬rturisind binele pe care am dori s膬-l primim mereu de la aproapele nostru! Adora葲i Preasfânta Euharistie, izvorul vie葲ii ve葯nice! Studia葲i, munci葲i, iubi葲i dup膬 modelul lui Isus, bunul Înv膬葲膬tor care ne înso葲e葯te mereu.
La fiecare pas, în timp ce c膬ut膬m binele, s膬-I cerem: r膬mâi cu noi, Doamne (cf. Lc 24,29)! R膬mâi cu noi, pentru c膬 f膬r膬 Tine nu putem face binele pe care îl dorim. Tu vrei binele nostru; Tu e葯ti binele nostru. Cine Te întâlne葯te, dore葯te ca 葯i al葲ii s膬 Te întâlneasc膬, pentru c膬 cuvântul T膬u este o lumin膬 mai str膬lucitoare decât orice stea, care lumineaz膬 chiar 葯i cea mai întunecat膬 noapte. A葯a cum îi pl膬cea papei Benedict s膬 repete, cine crede, nu este niciodat膬 singur. De aceea, noi îl întâlnim cu adev膬rat pe Cristos în Biseric膬, adic膬 în comuniunea celor pe care Domnul însu葯i îi adun膬 în jurul s膬u pentru a se întâlni, de-a lungul istoriei, cu fiecare om care îl caut膬 în mod sincer. Cât膬 nevoie are lumea de misionari ai Evangheliei care s膬 fie m膬rturisitori ai drept膬葲ii 葯i ai p膬cii! Cât膬 nevoie are viitorul de b膬rba葲i 葯i femei care s膬 fie m膬rturisitori ai speran葲ei! Iat膬, dragi tineri, misiunea pe care ni-o încredin葲eaz膬 Domnul cel Înviat.
În acest angajament constant, dup膬 cum scria sfântul Augustin: "Omul, o particul膬 a crea葲iei Tale, Dumnezeule, vrea s膬 Te laude. Tu e葯ti Cel care îl stimuleaz膬 s膬 se bucure de laudele Tale, pentru c膬 Tu ne-ai creat pentru Tine, iar inima noastr膬 nu-葯i afl膬 pacea pân膬 nu se odihne葯te în Tine. Fie ca eu s膬 Te caut, Doamne, invocându-Te 葯i chemându-Te, crezând în Tine" (Confesiuni, I). Asociind aceast膬 invoca葲ie întreb膬rilor voastre, dragi tineri, v膬 încredin葲ez o rug膬ciune: "Mul葲umesc, Isuse, c膬 mi-ai venit al膬turi: dorin葲a mea este s膬 r膬mân printre prietenii T膬i, pentru ca, îmbr膬葲i葯ându-Te, s膬 pot deveni tovar膬葯 de drum pentru oricine m膬 va întâlni. F膬, Doamne, ca cei care m膬 întâlnesc s膬 Te întâlneasc膬 pe Tine, chiar 葯i prin limitele 葯i fragilit膬葲ile mele". Prin aceste cuvinte, dialogul nostru va continua de fiecare dat膬 când ne vom uita la cel R膬stignit: în El se vor întâlni inimile noastre. Persevera葲i, a葯adar, în credin葲膬 cu bucurie 葯i curaj. Mul葲umesc!
