Papa Leon: Nu exist膬 pace mai mare dec芒t a avea 卯n noi focul iubirii lui Isus
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 17 august 2025. Papa Leon al XIV-lea a adresat acest îndemn în omilia Sfintei Liturghii celebrat膬 duminic膬, 17 august a.c., în cursul dimine葲ii, la Albano, în Sanctuarul "Santa Maria della Rotonda", la care au participat persoanele cu dificult膬葲i materiale asistate de Dieceza de Albano 葯i lucr膬tori din cadrul asocia葲iei diecezane Caritas care au animat Sfânta Liturghie.
Succesiv, la ora 12, rug膬ciunea antifonului marian "Angelus", în Pia葲a Libert膬葲ii din Castel Gandolfo, recitat膬 de pontif împreun膬 cu credincio葯i locali, pelerini 葯i turi葯ti.
O or膬 mai târziu, în Centrul numit Borgo Laudato Si', papa Leon ia prânzul cu s膬racii din Dieceza de Albano (Lazio) 葯i cu asista葲ii asocia葲iei diecezane Caritas, în duminica a 20-a de peste an dedicat膬 (la nivel diecezan) solidarit膬葲ii.
S膬 nu-L l膬s膬m pe Domnul în afara bisericilor, caselor 葯i vie葲ii noastre
Exprimându-葯i bucuria de a se afla împreun膬 cu credincio葯ii la celebrarea euharistic膬, pontiful a scos în eviden葲膬 bucuria 葯i mai profund膬 pe care ne-o ofer膬 Sfânta Liturghie duminical膬, deoarece duminica este ziua Domnului, ziua Învierii lui Isus, când 葯i "noi începem deja s膬 învingem moarte împreun膬 cu El".
«A葯a este» 鈥� a ad膬ugat 鈥� «fiecare dintre noi vine la biseric膬 cu o oarecare oboseal膬 葯i team膬 鈥� uneori mai mici, alteori mai mari 鈥� 葯i imediat ne sim葲im mai pu葲in singuri, suntem împreun膬 葯i g膬sim Cuvântul 葯i Trupul lui Cristos. Astfel, inima noastr膬 prime葯te o via葲膬 care dep膬葯e葯te moartea. Duhul Sfânt, Duhul Celui Înviat, face acest lucru între noi 葯i în noi, în t膬cere, duminic膬 dup膬 duminic膬 葯i zi dup膬 zi.»
Iubirea lui Dumnezeu necondi葲ionat膬 葯i f膬r膬 asperit膬葲i
Descriind vechiul sanctuar Santa Maria della Rotonda "ale c膬rui ziduri ne îmbr膬葲i葯eaz膬", pontiful a explicat: «Se nume葯te "Rotonda" 葯i forma sa circular膬, ca în Pia葲a San Pietro 葯i ca în alte biserici vechi 葯i noi, ne face s膬 ne sim葲im primi葲i în sânul lui Dumnezeu. În exterior, Biserica, ca orice realitate uman膬, ne poate p膬rea aspr膬. Îns膬, realitatea sa divin膬 se manifest膬 atunci când îi trecem pragul 葯i ne sim葲im bine primi葲i. Atunci s膬r膬cia noastr膬, vulnerabilitatea noastr膬 葯i, mai ales, e葯ecurile pentru care am putea fi dispre葲ui葲i 葯i judeca葲i 鈥� 葯i uneori ne dispre葲uim 葯i ne judec膬m noi în葯ine 鈥� sunt în sfâr葯it primite în dulcea îmbr膬葲i葯are a lui Dumnezeu, în iubirea sa necondi葲ionat膬 葯i f膬r膬 asperit膬葲i. Preacurata Fecioar膬 Maria, mama lui Isus, este pentru noi semnul 葯i anticiparea maternit膬葲ii lui Dumnezeu. În ea devenim o Biseric膬 mam膬, care d膬 na葯tere 葯i regenereaz膬, nu prin puterea lumeasc膬, ci în virtutea iubirii.»
Cu referire la Evanghelia duminicii a 20-a de peste an, dup膬 sfântul Luca, capitolul 12, papa Leon a reliefat: «Poate c膬 ne-a surprins ceea ce spune Isus în Evanghelia pe care tocmai am citit-o. Noi c膬ut膬m pacea, dar am auzit: "Crede葲i c膬 am venit s膬 aduc pace pe p膬mânt? Nicidecum, v膬 spun, ci dezbinare. (Lc 12,51)". 葮i aproape c膬 am vrea s膬-i r膬spundem: "Cum a葯a, Doamne? 葮i Tu? Avem deja prea multe diviziuni. Nu tu ai spus la Cina cea de Tain膬: "V膬 las pacea, v膬 dau pacea mea". "Da" 鈥� ne-ar putea r膬spunde Domnul (鈥�) "Aminti葲i-v膬 îns膬 c膬 în acea sear膬, ultima mea sear膬, am ad膬ugat imediat în leg膬tur膬 cu pacea: "Eu nu v-o dau a葯a cum o d膬 lumea. S膬 nu vi se tulbure inima 葯i s膬 nu v膬 teme葲i" (cf. In 14,27).»
Focul iubirii 葯i al bun膬t膬葲ii nu cost膬 ca armele, ci reînnoie葯te lumea în mod gratuit
Atr膬gând aten葲ia asupra faptului c膬 "lumea ne obi葯nuie葯te s膬 schimb膬m pacea cu confortul, 葯i binele cu lini葯tea", Sfântul P膬rinte a eviden葲iat: «De aceea, pentru ca pacea lui Dumnezeu, shalomul lui Dumnezeu, s膬 vin膬 în mijlocul nostru, Isus trebuie s膬 ne spun膬: "Am venit s膬 arunc foc pe p膬mânt, 葯i cât a葯 vrea s膬 fie deja aprins! (Lc 12,49)".»
Pontiful a explicat c膬 focul despre care vorbe葯te Isus nu este focul armelor sau al cuvintelor care îi ard pe ceilal葲i, ci focul iubirii care înseamn膬 curajul de a ie葯i din zona de confort, de auto-menajare, 葯i luarea deciziei de a nu mai tr膬i pentru noi în葯ine. Focul iubirii lui Isus este "focul iubirii, care se coboar膬 葯i sluje葯te, care opune indiferen葲ei grija 葯i arogan葲ei blânde葲ea; focul bun膬t膬葲ii, care nu cost膬 ca armele, ci reînnoie葯te lumea în mod gratuit. Poate costa neîn葲elegere, batjocur膬, chiar persecu葲ie, dar nu exist膬 pace mai mare decât a avea în noi flac膬ra ei".
«De aceea» 鈥� a continuat pontiful 鈥� «ast膬zi a葯 dori s膬 le mul葲umesc, împreun膬 cu episcopul Vincenzo (n.r. Vincenzo Viva, episcopul Diecezei de Albano), tuturor celor care, în Dieceza de Albano, v膬 angaja葲i s膬 purta葲i flac膬ra carit膬葲ii. 葮i v膬 încurajez s膬 nu face葲i distinc葲ie între cei care ajut膬 葯i cei care sunt ajuta葲i, între cei care par s膬 dea 葯i cei care par s膬 primeasc膬, între cei care par s膬raci 葯i cei care simt c膬 ofer膬 timp, competen葲e, ajutor. Suntem Biserica Domnului, o Biseric膬 a s膬racilor, to葲i pre葲io葯i, to葲i subiec葲i, fiecare purt膬tor al unui Cuvânt unic al lui Dumnezeu. Fiecare este un dar pentru ceilal葲i. S膬 d膬râm膬m zidurile. Mul葲umesc celor care lucreaz膬 în fiecare comunitate cre葯tin膬 pentru a facilita întâlnirea dintre persoane diferite ca provenien葲膬, situa葲ie economic膬, psihologic膬, afectiv膬: numai împreun膬, numai devenind un singur Trup în care chiar 葯i cei mai fragili particip膬 în deplin膬 demnitate, suntem Trupul lui Cristos, Biserica lui Dumnezeu.»
