Papa Leon și mărturia martirilor din Algeria
Andrea Tornielli
Vatican News – 25 august 2025. Scrie Andrea Tornielli: «În mesajul trimis participanÈ›ilor la Mitingul Prieteniei între Popoare, care se desfășoară în prezent la Rimini (n.n. 22-27 august), papa Leon al XIV-lea a citat expoziÈ›ia despre martirii din Algeria, în care "străluceÈ™te vocaÈ›ia Bisericii de a locui în deÈ™ert, în comuniune profundă cu întreaga umanitate, depășind zidurile neîncrederii care despart religiile È™i culturile, imitând în totalitate miÈ™carea de întrupare È™i dăruire de sine a Fiului lui Dumnezeu. Papa a subliniat că "această cale a prezenÈ›ei È™i a simplității" este "adevărata cale a misiunii". Aceasta este o indicaÈ›ie valoroasă È™i deosebit de semnificativă, nu numai pentru persoanele reunite la Rimini, ci pentru întreaga Biserică. Misiunea, de fapt, aÈ™a cum continuă mesajul, nu este niciodată "o expunere de sine, în opoziÈ›ie cu identitățile, ci darul de sine până la martiriu al celor care se închină zi È™i noapte, în bucurie È™i necaz, numai lui Isus ca Domn".
În urma expoziÈ›iei dedicată martirilor din Algeria, este emoÈ›ionant să vedem cum s-au dăruit acestui popor, împărtășind pur È™i simplu viaÈ›a lor în toate aspectele, oferind o mărturie de fraternitate, prietenie, apropiere È™i ajutor concret. Fără a căuta lumina reflectoarelor, fără a se preocupa de cifre, fără a se baza pe strategii elaborate la birou. Acesta este mesajul care reiese din omilia episcopului martir Pierre Claverie care, în 1996, cu puÈ›in timp înainte de a fi ucis de fundamentaliÈ™tii islamici, când a fost întrebat de ce continua să trăiască în Algeria È™tiind că îÈ™i risca viaÈ›a în fiecare zi, a răspuns: "Unde este casa noastră? Suntem acolo din cauza acestui Mesia răstignit. Din niciun alt motiv, pentru nicio altă persoană! Nu avem interese de apărat, nici influență de menÈ›inut... Nu avem putere, dar suntem acolo ca la patul unui prieten, al unui frate bolnav, în tăcere, È›inându-l de mână, È™tergându-i fruntea. Din cauza lui Isus, pentru că el este cel care suferă, în acea violență care nu cruță pe nimeni, răstignit din nou în trupul a mii de nevinovaÈ›i".
El a continuat: "Unde ar trebui să fie Biserica lui Isus, care este ea însăși Trupul lui Cristos, dacă nu în primul rând acolo? Cred că ea moare tocmai pentru că nu este suficient de aproape de crucea lui Isus... Biserica greÈ™eÈ™te È™i înÈ™ală lumea când se prezintă ca o putere printre altele, ca o organizaÈ›ie, chiar È™i una umanitară, sau ca o miÈ™care evanghelică spectaculoasă. Poate că străluceÈ™te, dar nu arde cu focul iubirii lui Dumnezeu".
O judecată lucidă È™i dramatică: Biserica moare când nu este suficient de aproape de crucea lui Isus, când devine lumească transformându-se într-o organizaÈ›ie neguvernamentală (ONG), când urmăreÈ™te puterea politică È™i economică, când se încrede în cifre, când crede că pentru a evangheliza este suficient să repete numele lui Isus Cristos în fiecare ocazie, în loc să accepte provocarea de a-L urma în concretul vieÈ›ii, în radicalitatea alegerilor È™i în angajamentul față de cei mai mici. Biserica moare când transformă proclamarea credinÈ›ei într-un spectacol, când crede că poate străluci cu propria lumină, uitând că poate reflecta doar lumina Altuia.
Mărturia martirilor din Algeria, atât de îndepărtată de protagonismul egocentric specific zilelor noastre, reprezintă o provocare È™i o reamintire a esenÈ›ei Evangheliei, un semn al contradicÈ›iei. Este semnificativ faptul că, la sfârÈ™itul mesajului adresat participanÈ›ilor la Mitingul Prieteniei între Popoare, papa Leon al XIV-lea a dorit să-l amintească pe Papa Francisc È™i învățătura sa: "opÈ›iunea pentru cei săraci este o categorie teologică înainte de a fi una culturală, sociologică, politică sau filosofică". Pentru că Dumnezeu "i-a ales pe cei umili, pe cei mici, pe cei lipsiÈ›i de putere È™i, din trupul Fecioarei Maria, a devenit unul dintre ei, pentru a-È™i scrie povestea în istoria noastră". Realismul autentic este, aÈ™adar, acela care îi include pe cei care au un punct de vedere diferit, care văd aspecte ale realității care nu sunt recunoscute de centrele de putere unde se iau cele mai decisive decizii. AÈ™a cum au mărturisit până la capăt martirii din Algeria, amestecând sângele creÈ™tin cu cel al numeroaselor victime musulmane ale fundamentalismului. »