Papa Leon, la audien葲a general膬: Iubirea adev膬rat膬 se d膬ruie葯te 卯nainte de a fi r膬spl膬tit膬
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 6 august 2025. Verbul "a preg膬ti", folosit de ucenici într-o întrebare adresat膬 lui Isus: «Unde vrei s膬 mergem s膬 preg膬tim, ca s膬 po葲i mânca Pa葯tele?» - despre care ne relateaz膬 Evangheliei dup膬 sfântul Marcu, capitolul 14, a constituit punctul de plecare în reflec葲ia papei Leon al XIV-lea dedicat膬 preg膬tirii p膬timirii, mor葲ii 葯i învierii lui Isus, din cadrul catehezei audien葲ei generale de miercuri, 6 august 2025, din Pia葲a San Pietro, plin膬 de pelerini, în ciuda unui soare înver葯unat, "il Solleone" cum spun italienii când descriu ar葯i葲a neînduplecat膬 de la Roma, din lunile iulie 葯i august (葯i nu numai). Pia葲a San Pietro era nu doar plin膬 de pelerini ci 葯i de bucurie, de bun膬 dispozi葲ie, favorizate de muzica mexican膬 tradi葲ional膬 interpretat膬 de membrii ai Academiei de Muzic膬 "Gran Ballet Nacional de Mexic" (mariachi) afla葲i în pelerinaj la Roma.
Data primei audien葲e generale din luna august a coincis cu s膬rb膬toarea Schimbarea la Fa葲膬 a Domnului 葯i cu dou膬 comemor膬ri: împlinirea a 80 de ani de la bombardamentele de la Hiroshima 葯i Nagasaki 葯i comemorarea mor葲ii sfântului Paul al VI-lea, care a trecut la Domnul în data de 6 august 1978, la Castel Gandolfo.
Parte din ciclul dedicat Anului Jubiliar 2025, cateheza pontifului de miercuri, 6 august, s-a oprit asupra unui moment caracterizat de o anumit膬 înc膬rc膬tur膬 de a葯teptare, pe care Sfântul P膬rinte a descris-o astfel: «În Evanghelia dup膬 sfântul Marcu se istorise葯te c膬 "în prima zi a Azimelor, când se jertfea mielul de Pa葯te, discipolii s膬i i-au spus: Unde vrei s膬 mergem s膬 preg膬tim, ca s膬 m膬nânci Pa葯tele?" (Mc 14,12). Este o întrebare practic膬, dar 葯i plin膬 de a葯teptare. Ucenicii intuiesc c膬 se va întâmpla ceva important, dar nu cunosc detaliile. R膬spunsul lui Isus pare aproape o enigm膬: "Merge葲i în cetate 葯i v膬 va întâmpina un om care duce un urcior cu ap膬; Detaliile devin simbolice: un om care poart膬 un vas 鈥� gest obi葯nuit femeilor în acea epoc膬 鈥� o sal膬 preg膬tit膬 la etaj, un st膬pân de cas膬 necunoscut. Este ca 葯i cum totul ar fi fost preg膬tit dinainte. De fapt, chiar a葯a este. În acest episod, Evanghelia ne reveleaz膬 c膬 iubirea nu este rodul întâmpl膬rii, ci al unei alegeri con葯tiente.
Nu este vorba de o simpl膬 reac葲ie, ci de o decizie care necesit膬 preg膬tire. Isus nu înfrunt膬 p膬timirea din fatalitate, ci din fidelitate fa葲膬 de un drum acceptat 葯i parcurs cu libertate 葯i grij膬. Acest lucru ne consoleaz膬: s膬 葯tim c膬 jertfa vie葲ii sale provine dintr-o inten葲ie profund膬, nu dintr-un impuls brusc.»
Succesiv, pontiful a f膬cut referire la alte detalii din relatarea evanghelic膬, cu valoare simbolic膬, precum "sala de la etaj deja preg膬tit膬" care "ne spune c膬 Dumnezeu ne precede întotdeauna". "Chiar înainte de a ne da seama c膬 avem nevoie de primire, Domnul a preg膬tit deja pentru noi un spa葲iu în care s膬 ne recunoa葯tem 葯i s膬 ne sim葲im prietenii Lui" 鈥� a spus pontiful, precizând c膬, de fapt, acest loc este inima noastr膬, "o 肠补尘别谤膬 care poate p膬rea goal膬, dar care a葯teapt膬 doar s膬 fie recunoscut膬, umplut膬 葯i p膬zit膬".
Observând c膬 "Pa葯tele, pe care discipolii trebuie s膬-l preg膬teasc膬, este de fapt deja preg膬tit în inima lui Isus", El fiind "cel care a gândit totul, a aranjat totul, a decis totul", papa Leon a reliefat c膬, cu toate acestea, "le cere prietenilor s膬i s膬-葯i fac膬 partea lor", s膬-葯i îndeplineasc膬 îndatorirea. "Acest lucru ne înva葲膬 ceva esen葲ial pentru via葲a noastr膬 spiritual膬: harul nu ne elimin膬 libertatea, ci o treze葯te. Darul lui Dumnezeu nu ne anuleaz膬 responsabilitatea, ci o face roditoare" 鈥� a explicat pontiful.
Oprindu-se asupra aplic膬rii în prezent a în葲elesului preg膬tirii cinei, oferit de fragmentul din Evanghelia dup膬 sfântul Marcu, capitolul 14, papa Leon a spus: «葮i ast膬zi, ca 葯i atunci, trebuie preg膬tit膬 cina. Nu este vorba doar de Liturghie, ci de disponibilitatea noastr膬 de a intra într-un gest care ne dep膬葯e葯te. Celebrarea euharistic膬 nu are loc doar pe altar ci 葯i în via葲a de zi cu zi, unde este posibil s膬 tr膬im totul ca ofrand膬 葯i aducere de mul葲umire. A te preg膬ti pentru a celebra aceast膬 aducere de mul葲umire nu înseamn膬 a face mai mult, ci a l膬sa spa葲iu. Înseamn膬 a îndep膬rta ceea ce îngreuneaz膬, a renun葲a la preten葲ii, a înceta cultivarea a葯tept膬rilor ireale. De prea multe ori, de fapt, confund膬m preg膬tirile cu iluziile. Iluziile ne distrag aten葲ia, preg膬tirile ne orienteaz膬. Iluziile caut膬 un rezultat, preg膬tirile fac posibil膬 o întâlnire. Iubirea adev膬rat膬 鈥� ne aminte葯te Evanghelia 鈥� se d膬ruie葯te înainte de a fi r膬spl膬tit膬. Este un dar anticipat. Nu se bazeaz膬 pe ceea ce prime葯te, ci pe ceea ce dore葯te s膬 ofere. Este ceea ce a tr膬it Isus cu ai s膬i: în timp ce ei înc膬 nu în葲elegeau, în timp ce unul era pe cale s膬-l tr膬deze 葯i altul s膬-l renege, El preg膬tea pentru to葲i o cin膬 de comuniune".
În încheiere, pontiful a spus c膬 "葯i noi suntem chema葲i s膬 preg膬tim Pa葯tele Domnului", "nu doar cel liturgic, ci 葯i cel din via葲a noastr膬", eviden葲iind c膬 fiecare gest de disponibilitate, fiecare act gratuit, fiecare iertare oferit膬, fiecare efort acceptat cu r膬bdare este o modalitate de a preg膬ti un loc în care Dumnezeu poate locui.
"Fie ca Domnul s膬 ne îng膬duie s膬 fim umili preg膬titori ai prezen葲ei sale" 鈥� s-a rugat papa Leon al XIV-lea, cu convingerea c膬, acceptând chemarea de a preg膬ti locul comuniunii cu Dumnezeu 葯i între noi, "descoperim c膬 suntem înconjura葲i de semne, întâlniri, cuvinte care ne îndreapt膬 spre acea sal膬, spa葲ioas膬 葯i deja preg膬tit膬, în care se celebreaz膬 neîncetat misterul unei iubiri infinite, care ne sus葲ine 葯i ne precede întotdeauna" 葯i, în contextul acestei disponibilit膬葲i zilnice, cre葯te în noi "acea încredere senin膬 care ne permite s膬 facem fa葲膬 la orice, cu inima liber膬. Pentru c膬 acolo unde iubirea a fost preg膬tit膬, via葲a poate înflori cu adev膬rat".
