Adev膬rata speran葲膬: A crede 卯n s膬m芒n葲a unei vie葲i noi chiar 葯i 卯n cea mai nedreapt膬 suferin葲膬
Cetatea Vaticanului 鈥� A. M膬rtina葯
Vatican News 鈥� 27 august 2025. Logica Evangheliei 鈥� potrivit c膬reia "numai ceea ce este dat în mod gratuit înflore葯te; numai iubirea care devine gratuit膬 poate restabili încrederea chiar 葯i acolo unde totul pare pierdut" 鈥� s-a aflat în centrul catehezei papei Leon al XIV-lea, din cadrul audien葲ei generale de miercuri, 27 august a.c., din Aula Paul al VI-lea.
Cu titlul "Pa葯tele lui Isus", cateheza se încadreaz膬 în seria reflec葲iilor jubiliare "Isus Cristos speran葲a noastr膬", dedicate Anului Sfânt 2025, pontiful punând în lumin膬 "speran葲a credin葲ei noastre", potrivit c膬reia "p膬catele 葯i ezit膬rile noastre nu-L împiedic膬 pe Dumnezeu s膬 ne ierte 葯i s膬 ne redea dorin葲a de a ne relua calea, pentru a ne permite s膬 ne jertfim via葲a pentru ceilal葲i".
Pornind de la fragmentul din Evanghelia dup膬 sfântul Ioan, capitolul 18, în care se relateaz膬 despre arestarea lui Isus, pontiful a explicat: «Ast膬zi ne concentr膬m asupra unei scene care marcheaz膬 începutul p膬timirii lui Isus: momentul arest膬rii sale în Gr膬dina M膬slinilor. Evanghelistul Ioan, cu profunzimea sa obi葯nuit膬, nu ne prezint膬 un Isus speriat, care fuge sau se ascunde. Dimpotriv膬, ne arat膬 un om liber care p膬葯e葯te înainte 葯i vorbe葯te, înfruntând deschis ora în care se poate revela lumina celei mai mari iubiri.
"Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ie葯it 葯i le-a zis: Pe cine c膬uta葲i? (In 18,4). Isus 葯tie. Cu toate acestea, decide s膬 nu se retrag膬. Se pred膬. Nu din sl膬biciune, ci din iubire. O iubire atât de plin膬, atât de matur膬, încât nu se teme de respingere. Isus nu este prins: el se las膬 prins. Nu este victima unei arest膬ri, ci autorul unui dar. Acest gest întruchipeaz膬 o speran葲膬 de mântuire pentru umanitatea noastr膬: 葯tiind c膬, chiar 葯i în ceasul cel mai întunecat, putem r膬mâne liberi s膬 iubim pân膬 la cap膬t."
Succesiv, analizând fragmentul din Evanghelia dup膬 sfântul Ioan, capitolul 18, papa Leon eviden葲iaz膬 caracterul misterios al acestuia, deoarece, auzind r膬spunsul lui Isus 鈥� Eu sunt 鈥� solda葲ii se dau înapoi 葯i cad la p膬mânt. «Este un pasaj misterios, deoarece aceast膬 expresie, în revela葲ia biblic膬, aminte葯te chiar de numele lui Dumnezeu: Eu sunt» 鈥� a explicat Sfântul P膬rinte, eviden葲iind c膬 "Isus reveleaz膬 c膬 prezen葲a lui Dumnezeu se manifest膬 tocmai acolo unde omenirea experimenteaz膬 nedreptatea, frica 葯i singur膬tatea". «Tocmai acolo» 鈥� a spus 鈥� «lumina adev膬rat膬 este gata s膬 str膬luceasc膬 f膬r膬 teama de a fi cople葯it膬 de înaintarea întunericului. În miezul nop葲ii, când totul pare s膬 se destrame, Isus arat膬 c膬 speran葲a cre葯tin膬 nu este evadare, ci decizie. Aceast膬 atitudine este rodul unei rug膬ciuni profunde în care nu-i cerem lui Dumnezeu s膬 ne scuteasc膬 de suferin葲膬, ci s膬 ne dea puterea de a persevera în iubire, con葯tien葲i c膬 via葲a oferit膬 liber din iubire nu ne poate fi luat膬 de nimeni.»
Sfântul P膬rinte a eviden葲iat 葯i un alt aspect privitor la momentul arest膬rii lui Isus, faptul c膬 nu se preocup膬 s膬 se salveze pe sine, ci dore葯te doar ca prietenii s膬i s膬 fie elibera葲i, potrivit relat膬rii din Evanghelia dup膬 sfântul Ioan, capitolul 18, versetul 8: "...dac膬 m膬 c膬uta葲i pe mine, l膬sa葲i-i pe ace葯tia s膬 plece" (In 18, 8). «Acest lucru arat膬 c膬 sacrificiul s膬u este un adev膬rat act de iubire. Isus se las膬 prins 葯i închis de g膬rzile de paz膬 numai pentru ca discipolii s膬i s膬 fie elibera葲i» 鈥� a explicat Sfântul P膬rinte.
Preg膬tirea lui Isus pentru acest moment este un alt aspect reliefat în cadrul catehezei, pontiful subliniind c膬 "Isus a tr膬it fiecare zi din via葲a sa preg膬tindu-se pentru aceast膬 or膬 dramatic膬 葯i sublim膬". "Din acest motiv" 鈥� a continuat 鈥� "când aceasta sose葯te, el are puterea de a nu c膬uta o cale de sc膬pare. Inima sa 葯tie bine c膬 a-葲i pierde via葲a pentru iubire nu este un e葯ec, ci are o rodnicie misterioas膬. Ca 葯i bobul de grâu care, c膬zând pe p膬mânt, nu r膬mâne singur, ci moare 葯i d膬 roade".
F膬r膬 a l膬sa la o parte faptul c膬 Isus se simte tulburat din cauza confrunt膬rii "cu o cale care pare s膬 duc膬 doar la moarte 葯i la sfâr葯it", pontiful a dorit s膬 eviden葲ieze convingerea lui Isus potrivit c膬reia "numai o via葲膬 pierdut膬 pentru iubire este în cele din urm膬 g膬sit膬". "În aceasta const膬 adev膬rata speran葲膬: nu în a încerca s膬 evi葲i durerea, ci în a crede c膬, chiar 葯i în inima celei mai nedrepte suferin葲e, se ascunde s膬mân葲a unei vie葲i noi".
Subliniind c膬 speran葲a credin葲ei noastre const膬 tocmai în faptul c膬 "p膬catele 葯i ezit膬rile noastre nu-L împiedic膬 pe Dumnezeu s膬 ne ierte 葯i s膬 ne redea dorin葲a de a ne relua urmarea sa, pentru a ne permite s膬 ne d膬m via葲a pentru ceilal葲i", în încheiere pontiful a spus: «Dragi fra葲i 葯i surori, s膬 înv膬葲膬m 葯i noi s膬 ne abandon膬m bun膬voin葲ei Tat膬lui, l膬sând ca via葲a noastr膬 s膬 fie un r膬spuns la binele pe care l-am primit. În via葲膬 nu este necesar s膬 avem totul sub control. Este suficient s膬 alegem în fiecare zi s膬 iubim liber. Aceasta este adev膬rata speran葲膬: s膬 葯tim c膬, chiar 葯i în întunericul încerc膬rii, iubirea lui Dumnezeu ne sus葲ine 葯i aduce la maturitate în noi rodul vie葲ii ve葯nice».
