Faptele de milostenie, cea mai sigură și profitabilă bancă pentru comoara existenței noastre
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 10 august 2025. Acest îndemn, inspirat din Evanghelia duminicii a 19-a de peste an, după sfântul Luca, capitolul 12, versetele 32-48, s-a aflat în centrul alocuÈ›iunii care a însoÈ›it rugăciunea antifonului marian "Angelus", de duminică, 10 august, rostit de papa Leon al XIV-lea de la fereastra Bibliotecii Palatului Apostolic împreună cu credincioÈ™i locali, pelerini È™i turiÈ™ti adunaÈ›i în PiaÈ›a bazilicii San Pietro, în ciuda temperaturilor ridicate care – mai ales la miezul zilei, într-o zi de august, la Roma – descurajează pe oricine să iasă, chiar È™i pentru puÈ›in timp, din adăposturile locuinÈ›elor, cât de cât umbroase È™i răcoroase.
Noi, un bun unic pentru Dumnezeu; să nu ne irosim
Oprindu-se asupra cuvintelor lui Isus: "VindeÈ›i ceea ce aveÈ›i È™i daÈ›i de pomană", relatate de Evanghelia după sfântul Luca, capitolul 12, pontiful a spus că acestea ne îndeamnă "să nu păstrăm pentru noi darurile pe care Dumnezeu ni le-a făcut, ci să le folosim cu generozitate pentru binele celorlalÈ›i, în special al celor care au mai multă nevoie de ajutorul nostru", explicând că nu înseamnă "doar să împărÈ›im lucrurile materiale pe care le avem, ci să punem în joc capacitățile noastre, timpul nostru, afecÈ›iunea noastră, prezenÈ›a noastră, empatia noastră". «Pe scurt» - a explicat pontiful – «tot ceea ce face din fiecare dintre noi, în planurile lui Dumnezeu, un bun unic, fără preÈ›, un capital viu, pulsatoriu, care, pentru a creÈ™te cere să fie cultivat È™i investit, altfel se usucă È™i se devalorizează. Sau se pierde, la dispoziÈ›ia celor care, ca niÈ™te hoÈ›i, îÈ™i însuÈ™esc acest capital pentru a-l transforma pur È™i simplu într-un obiect de consum. »
«Darul lui Dumnezeu pe care îl reprezentăm» - a mai spus - «nu este făcut pentru a se epuiza astfel. Are nevoie de spaÈ›iu, de libertate, de relaÈ›ii, pentru a se realiza È™i a se exprima: are nevoie de iubire, care transformă È™i înnobilează fiecare aspect al existenÈ›ei noastre, făcându-ne din ce în ce mai asemănători cu Dumnezeu. Nu întâmplător Isus rosteÈ™te aceste cuvinte în timp ce se îndreaptă spre Ierusalim, unde, pe cruce, se va jertfi pentru mântuirea noastră.»
Faptele de milostenie, cea mai sigură bancă în care să ne investim comoara existenÈ›ei
Cu referire la valoarea inestimabilă a operelor de milostenie, papa Leon a folosit o imaginea memorabilă, cea a unei bănci, spunând: «Faptele de milostenie sunt cea mai sigură È™i profitabilă bancă în care să ne încredințăm comoara existenÈ›ei, pentru că acolo, aÈ™a cum ne învață Evanghelia, "cu două monezi" chiar È™i o văduvă săracă devine cea mai bogată persoană din lume (cf. Mc 12,41-44).»
Amintim că, potrivit Catehismului Bisericii Catolice (nr.2447) "faptele de milostenie sunt acÈ›iuni caritabile prin care venim în ajutorul aproapelui nostru, în nevoile lui trupeÈ™ti È™i spirituale", învățându-ne că: "A instrui, a sfătui, a mângâia, a încuraja sunt fapte de milostenie spirituală, ca ÅŸi a ierta ÅŸi a suporta cu răbdare. Faptele de milostenie trupească sunt mai ales a-i hrăni pe cei flămânzi, a-i adăposti pe cei fără locuinţă, a-i îmbrăca pe cei fără haine, a-i vizita pe cei bolnavi ÅŸi pe cei închiÅŸi, a-i îngropa pe cei morÅ£i. Printre aceste gesturi, pomana făcută celor săraci este una dintre principalele mărturii ale iubirii frățeÈ™ti: ea este ÅŸi o faptă de dreptate plăcută lui Dumnezeu" (Catehismului Bisericii Catolice, nr.2447).
Pontiful a amintit una din cugetările sfântului Augustin, potrivit căreia cineva ar fi mulÈ›umit dacă dintr-o livră de bronz ar obÈ›ine una de argint sau dintr-una de argint una de aur, dar că din ceea ce se dă se primeÈ™te ceva cu adevărat diferit, nu aur sau argint, ci viaÈ›a veÈ™nică (Sermones 390, 2), deoarece, explică cel mai mare dintre părinÈ›ii Bisericii latine: "Lucrul dat se va schimba pentru că cel care dă se va schimba" (ibid.).
«È˜i» - a continuat pontiful – «pentru a înÈ›elege ce înseamnă aceasta, ne putem gândi la o mamă care îÈ™i strânge copiii la piept: nu este ea cea mai frumoasă È™i cea mai bogată persoană din lume? Sau la doi îndrăgostiÈ›i, când sunt împreună: nu se simt ei ca un rege È™i o regină? Și am putea da multe alte exemple.»
De aceea, Sfântul Părinte ne îndeamnă ca "în familie, în parohie, la È™coală È™i la locul de muncă, oriunde ne-am afla, să încercăm să nu pierdem nicio ocazie de a iubi", deoarece aceasta este "vegherea pe care ne-o cere Isus: să ne obiÈ™nuim să fim atenÈ›i, pregătiÈ›i, sensibili unii față de alÈ›ii, aÈ™a cum El este față de noi în orice clipă".
Să fim sentinele ale milostivirii și păcii
La finalul alocuÈ›iunii, papa Leon ne-a îndemnat să-i încredințăm Preacuratei Fecioare Maria "această dorință È™i acest angajament": "Ea, Steaua DimineÈ›ii, să ne ajute să fim, într-o lume marcată de atâtea diviziuni, sentinele ale milostivirii È™i păcii, aÈ™a cum ne-a învățat sfântul Ioan Paul al II-lea (cf. Veghea de rugăciune pentru cea de-a XV-a Zi Mondială a Tinerilor, 19 august 2000) È™i aÈ™a cum ne-au arătat în mod atât de frumos tinerii veniÈ›i la Roma pentru Jubileu.