杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc? 
15 august 2025 – Vatican News. ”Ast?zi nu e duminic?, dar într-un fel diferit de cel obi?nuit celebr?m Pa?tele lui Isus care schimb? istoria. În Maria din Nazaret se afl? istoria noastr?, istoria Bisericii cufundate în umanitatea comun?. (...) Aceast? zi de bucurie este o zi care ne angajeaz? s? alegem cum ?i pentru cines? tr?im”: a spus papa Leon al XIV-lea la omilia Sfintei Liturghii pe care a celebrat-o în cursul dimine?ii de vineri, 15 august a.c., zi în care cre?tinii din R?s?rit ?i din Apus s?rb?toresc Adormirea Maicii Domnului, în?l?area ei cu trupul ?i sufletul la cer. Dup? Sfânta Liturghie, prezidat? în parohia pontifical? ”Sfântul Toma de Villanova” din Castel Gandolfo, unde se afl? pentru o scurt? perioad? de odihn?, papa Leon conduce la amiaz? rug?ciunea Îngerul Domnului împreun? cu credincio?ii, romanii ?i pelerinii afla?i în Piazza della Libertà din micul ora? de lâng? Roma.

Cu Maria, s? spunem DA iubirii lui Dumnezeu 
Întrupându-se în istoria noastr?, a remarcat papa la omilia Sfintei Liturghii, ”Dumnezeul vie?ii ?i al libert??ii a învins moartea. Da, ast?zi contempl?m cum Dumnezeu învinge moartea, niciodat? f?r? noi. A lui este împ?r??ia, dar al nostru este acel DA spus iubirii sale care poate s? schimbe totul. Pe cruce, Isus a rostit de bun? voie acel DA care trebuia s? goleasc? de putere moartea, acea moarte care înc? se r?spânde?te atunci când mâinile noastre r?stignesc ?i inimile noastre sunt prizoniere ale fricii ?i neîncrederii. Pe cruce, încrederea a învins, a învins iubirea care vede ceea ce înc? nu este, a învins iertarea. Maria era acolo, st?tea unit? cu Fiul. Putem intui ast?zi c? Maria suntem noi când nu fugim, suntem noi când r?spundem prin DA-ul nostru la DA-ul ei. În martirii timpului nostru, în m?rturisitorii de credin?? ?i dreptate, de blânde?e ?i de pace, acel DA tr?ie?te în continuare ?i în continuarea contrasteaz? moarte. Astfel, aceast? zi de bucurie este o zi care ne angajeaz? s? alegem cum ?i pentru cine s? tr?im”.

Într-o singur? zi, secretul unei vie?i 
”Celebrarea liturgic?”, a remarcat papa la omilie, ”ne-a propus în solemnitatea În?l??rii la cer a Fecioarei Maria pericopa evanghelic? a vizitei la Elisabeta. Sfântul Luca transmite în aceast? pagin? memoria unui moment crucial pentru voca?ia Mariei. Este frumos s? ne întoarcem la acel moment în ziua în care s?rb?torim împlinirea existen?ei ei. Pe p?mânt, orice istorie, chiar a Maicii lui Dumnezeu, este scurt? ?i se încheie. Nimic, îns?, nu trebuie risipit. Astfel, când o via?? se încheie, unicitatea ei str?luce?te cu o claritate mai mare. Cântarea Magnificat, pe care Evanghelia o pune pe buzele tinerei Maria, elibereaz? acum lumina din toate zilele ei. O singur? zi, a întâlnirii cu veri?oara Elisabeta, cuprinde secretul celorlalte zile ?i al celorlalte anotimpuri. Cuvintele nu sunt îndeajuns: e nevoie de o cântare, care în Biseric? nu înceteaz? s? fie cântat? din neam în neam (Lc 1,50) la apusul fiec?rei zile. Fecunditatea uimitoare a Elisabetei care era steril? a confirmat în Maria încrederea ei: i-a anticipat fecunditatea DA-ului ei, care se prelunge?te în fecunditatea Bisericii ?i a întregii omeniri când este primit Cuvântul înnoitor al lui Dumnezeu. În ziua aceea, dou? femei se întâlnir? în credin??, dar apoi au r?mas împreun? vreme de trei luni ca s? se ajute nu doar în lucrurile practice, dar ?i într-o nou? form? de a citi istoria”.

Învierea modific? felul nostru de a tr?i 
”Dragi surori ?i fra?i”, a spus pontiful în continuarea omiliei, ”învierea intr? ?i ast?zi în lumea noastr?. Cuvintele ?i alegerile de moarte par s? fie dominante, dar via?a lui Dumnezeu întrerupe disperarea prin experien?e concrete de fraternitate, prin noi gesturi de solidaritate. Într-adev?r, învierea, mai înainte de a fi destinul nostru de pe urm?, modific? – suflet ?i trup – felul nostru de a locui pe p?mânt. Cântarea Mariei, acel Magnificat al ei, îi înt?re?te în speran?? pe cei din urm?, pe cei înfometa?i, pe slujirii harnici ai lui Dumnezeu. Sunt femeile ?i b?rba?ii Fericirilor evanghelice care se afl? înc? în încercare dar v?d invizibilul: cei puternici sunt da?i jos de pe tron, cei boga?i sunt l?sa?i cu mâinile goale, f?g?duin?ele lui Dumnezeu sunt împlinite. Sunt experien?e despre care, în orice comunitate cre?tin?, trebuie s? putem spune cu to?ii c? le-am tr?it. Par s? fie imposibile, dar Cuvântul lui Dumnezeu vine în continuare la lumin?. Atunci când se nasc leg?turi prin care opunem r?ului binele, mor?ii via?a, atunci vedem c? nimic nu este cu neputin?? la Dumnezeu (Lc 1,37)”.

Biserica întinere?te prin cei mici 
”Uneori, din nefericire, acolo unde predomin? siguran?ele omene?ti, o anumit? bun?stare material? ?i acea relaxare care adoarme con?tiin?ele, aceast? credin?? poate s? îmb?trâneasc?. Atunci intr? subtil moartea, în formele resemn?rii ?i lamenta?iunii, ale nostalgiei ?i nesiguran?ei. În loc s? vedem lumea veche sfâr?indu-se, se caut? înc? sus?inerea ei de c?tre cei boga?i, de cei puternici, sus?inere care, în general, merge la pas cu dispre?uirea celor s?raci ?i a celor smeri?i. Biserica, îns?, tr?ie?te în m?dularele ei slabe, întinere?te datorit? cânt?rii Magnificat care vine de la acestea. Comunit??ile cre?tine s?race ?i prigonite, m?rturisitorii de blânde?e ?i iertare din locurile de conflict, f?c?torii de pace ?i constructorii de pun?i într-o lume f?râmi?at? sunt ?i ast?zi bucuria Bisericii, sunt fecunditatea ei permanent?, primele roade ale Împ?r??iei care vine. Mul?i dintre ace?tia sunt femei, precum b?trâna Elisabeta ?i tân?ra Maria: femei pascale, apostole ale învierii. S? ne l?s?m converti?i de m?rturia lor!”.

Învierea lui Isus nu a fost un caz izolat 
”Fra?i ?i surori, când în aceast? via?? alegem via?a (cf. Dt 30,19), atunci avem dreptate s? vedem destinul nostru în Maria, în?l?at? la cer. Ea ne este d?ruit? ca semn c? învierea lui Isus nu a fost un caz izolat, o excep?ie. Cu to?ii, în Cristos, putem înghi?i moartea (cf. 1Cor 15,54). Desigur, este o lucrare a lui Dumnezeu, nu a noastr?. Cu toate acestea, Maria este acea împletire de har ?i libertate care ne conduce pe fiecare dintre noi la încredere, la curaj, la p?rt??ia din via?a unui popor. Lucruri mari a f?cut pentru mine Cel atotputernic (Lc 1,49): fie ca, la rândul nostru, fiecare dintre noi s? simt? aceast? bucurie ?i s? o m?rturiseasc? printr-o cântare nou?. S? nu ne temem s? alegem via?a! Poate s? par?, în general, periculos, imprudent. Câte voci sunt mereu acolo ca s? ne ?opteasc?: De ce s? faci una ca asta? Las-o balt?! Vezi-?i de treaba ta! Acestea sunt voci de moarte. Noi, în schimb, suntem discipoli ai lui Cristos. Este iubirea sa cea care ne mân?, trup ?i suflet, în timpul nostru. Ca persoane ?i ca Biseric?, noi nu mai tr?im pentru noi în?ine. Tocmai aceasta ?i numai aceasta este ceea ce r?spânde?te via?a ?i face ca via?a s? fie dominant?. Biruin?a noastr? asupra mor?ii începe înc? de acum”.