Leon XIV: În pustiurile prezentului, să zidim cu cărămizile Evangheliei
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
21 august 2025 – Vatican News. ”O credință care se înstrăinează de deșertificarea lumii sau care, indirect, contribuie la tolerarea acesteia, nu ar mai fi expresia urmării lui Isus Cristos. Revoluția digitală în curs de desfășurare riscă să accentueze discriminările și conflictele, drept care e necesar a fi prezenți cu creativitatea celui care, ascultându-l pe Duhul Sfânt, nu mai este sclav, ci fiu”: scrie papa Leon al XIV-lea într-un mesaj, semnat de cardinalul secretar de stat Pietro Parolin, transmis organizatorilor, voluntarilor și participanților la Mitingul pentru prietenia între popoare de la Rimini, organizat în aceste zile de mișcarea bisericească Comuniune și Eliberare.
Mesajul papei a fost trimis episcopului de Rimini, mons. Nicolò Anselmi, iar tema celui de-al 46-lea Miting de la Rimini este luată din cuvintele poetului și dramaturgului american Thomas Sterns Eliot: ”În locurile pustii, vom construi cu cărămizi noi” (Coruri din opera ”The Rock”). Potrivit organizatorilor, tema aleasă își dorește să exprime mai întâi de toate ”speranța unei noutăți printre dramele istoriei, dorința de a construi împreună spații în care să fie împărtășite căutarea și experiența a ceea ce este adevărat, bun și just”.
Sfântul Părinte Leon al XIV-lea, afirmă cardinalul în mesaj, transmite salutul său organizatorilor și participanților, un salut însoțit de bucuria de a recunoaște că piatra aruncată de zidari a fost pusă ca ”piatră unghiulară, aleasă, prețioasă, iar cel care crede în ea nu va rămâne dezamăgit” (cf. 1 Pt 2,6) că, într-adevăr, speranța nu dezamăgește (cf. Rm 5,5).
”Pustiurile sunt, în general, locuri aruncate și considerate inadecvate vieții”, se notează în mesaj. ”Cu toate acestea, acolo unde se pare că nimic nu poate să se nască, Sfânta Scriptură revine iar și iar pentru a relata trecerea lui Dumnezeu. În pustiu, mai întâi de toate, se naște poporul său. Alegerea libertății se maturizează numai mergând pe cale printre asperitățile pustiului. Dumnezeul biblic – care vede, ascultă și cunoaște suferințele fiilor săi și coboară ca să-i elibereze (cf. Ex 3,7-8) – transformă pustiul într-un loc de iubire și de decizie, îl face să înflorească asemenea unei grădini de speranță. Profeții îl menționează ca pe scena unei logodiri, la care să ne întoarcem ori de câte ori inima lâncezește pentru a porni din nou de la fidelitatea lui Dumnezeu (cf. Os 2,16). Călugării și călugărițele, de milenii, locuiesc în pustiu în numele nostru, al tuturor, reprezentând întreaga umanitate, în apropierea Domnului tăcerii și al vieții”.
În această privință, cardinalul scrie că papa a apreciat în mod special expoziția pe care Mitingul a dedicat-o martirilor din Algeria, în mărturia cărora ”strălucește vocația Bisericii”, precum și dialogurile pe care credincioșii catolici le-au organizat cu cei de altă confesiune sau cu cei care nu cred. Acestea sunt ”cărămizile noi” prin care se zidește ”acel viitor pe care Dumnezeu îl are deja pregătit pentru toți, dar care se deschide numai primindu-ne unii pe alții”.
”Nu ne mai putem permite să ne împotrivim Împărăției lui Dumnezeu, care este o Împărăție de pace”, se mai spune în mesaj, ”iar acolo unde se pare că responsabilii instituțiilor statale și internaționale nu reușesc să facă să predomine dreptul, medierea și dialogul, comunitățile religioase și societatea civilă trebuie să aibă îndrăzneala profeției. Aceasta înseamnă a ne lăsa mânați în pustiu și a vedea încă de acum ceea ce se poate naște din ruine și din multă, atât de multă durere inocentă”.
În acest sens, ”Sfântul Părinte încurajează la a da un nume și o formă noului, pentru că credința, speranța și caritatea se traduc într-o mare convertire culturală”. În fața unor ”experiențe falimentare și dezumanizante” este necesar ”a răspunde prin răbdarea întâlnirii cu un Mister mereu altfel”.
”Dezarmată și dezarmantă, prezența creștinilor în societățile contemporane trebuie să traducă, de o manieră competentă și cu fantezie, Evanghelia Împărăției în forme de dezvoltare alternative la căile unei creșteri lipsite de echitate și sustenabilitate. Pentru a sluji Dumnezeului celui viu este necesar a abandona idolatria profitului care a compromis atât de greu dreptatea, libertatea de întâlniri și de schimburi, participarea tuturor la binele comun și, în cele din urmă, pacea. O credință care se înstrăinează de deșertificarea lumii sau care, indirect, contribuie la tolerarea acesteia, nu ar mai fi expresia urmării lui Isus Cristos. Revoluția digitală în curs de desfășurare riscă să accentueze discriminările și conflictele, drept care e necesar a fi prezenți cu creativitatea celui care, ascultându-l pe Duhul Sfânt, nu mai este sclav, ci fiu. Atunci, pustiul va deveni o grădină, iar cetatea lui Dumnezeu, prevestită de sfinți, va transforma spațiile noastre dezolate”.