Leon XIV, ministranților din Franța: Urmați-l pe Isus, lipsa de preoți e o mare nefericire
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
25 august 2025 – Vatican News. ”Pe parcursul Anului Sfânt, Domnul Isus ne oferă o ocazie excepțională: venind la Roma și trecând prin Poarta Sfântă, el ne ajută să ne convertim, altfel spus, să ne întoarcem la el, să creștem în credință și în iubirea sa pentru a deveni discipoli mai buni astfel încât viața noastră să fie frumoasă și bună sub privirea lui, în vederea vieții veșnice”: a spus papa Leon al XIV-lea, primind sute de participanți la pelerinajul național al ministranților din Franța. Micii pelerini, împreună cu însoțitorii lor mai mari, au fost primiți de Sfântul Părinte într-o zi semnificativă, pe 25 august celebrându-se comemorarea liturgică a sfântului rege Ludovic al IX-lea.
Remarcând că beneficiile anului jubiliar reprezintă un adevărat ”cadou al cerului”, papa i-a îndemnat pe ministranți să-și ia timp ”ca să-i vorbească lui Isus în ascunzișul inimii și să-l iubească din ce în ce mai mult. El nu are altă dorință decât aceea de a face parte din viața voastră ca să o lumineze din interior, de a deveni cel mai bun și cel mai credincios prieten al vostru. Viața devine frumoasă și fericită împreună cu Isus. Dar el așteaptă răspunsul vostru. El bate la ușă și așteaptă ca să intre. Să fii în jurul lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, și să faci parte din prietenii săi: ce destin neașteptat, ce fericire, ce mângâiere și ce speranță pentru viitor!”.
De altfel, a reluat papa, speranța este tema acestui An Sfânt. ”Probabil”, a spus Sfântul Părinte, ”simțiți voi înșivă cât de mult avem nevoie de speranță. Ați auzit cu siguranță că lumea merge prost, fiind confruntată cu provocări din ce în ce mai grele și îngrijorătoare. E posibil să fiți afectați, voi înșivă sau în anturajul vostru, de suferință, boli sau dizabilități, de eșec sau pierderea unei persoane dragi. În fața încercării, inima voastră este cuprinsă de tristețe și neliniște. Cine va veni în ajutorul nostru? Cine se va îndura de noi? Cine va veni să ne salveze, și nu doar de chinurile, limitele și greșelile noastre, dar chiar de moartea însăși? Răspunsul este clar cu desăvârșire și răsună în istorie de două mii de ani: numai Isus vine să ne salveze și nimeni altcineva pentru că el singur are această putere, fiind Dumnezeu atotputernicul în persoană, și pentru că el ne iubește. Sfântul Petru a spus-o cu tărie: « în nimeni altul nu este mântuirea, pentru că nu este niciun alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi» (Fap 4,12). Nu uitați niciodată aceste cuvinte, dragi prieteni, întipăriți-le în inima voastră și puneți-l pe Isus în centru vieții voastre”.
Biserica păstrează amintirea morții și învierii Domnului, dovada supremă a iubirii sale, și o transmite celebrând Euharistia, ”comoara Bisericii, comoara comorilor”. De aceea, celebrarea Sfintei Liturghii ”este evenimentul cel mai important din viața unui creștin și din viața Bisericii. (...) Creștinul nu merge la Liturghie din obligație, ci pentru că are nevoie de ea la modul absolut, are nevoie de viața lui Dumnezeu care se dăruiește fără a cere nimic în schimb”. ”Sfânta Liturghie este un moment de sărbătoare și de bucurie” și, în același timp, ”un moment serios, solemn, impregnat de gravitate. Prin atitudinile voastre, prin tăcerea și demnitatea slujirii voastre, prin frumusețea liturgică, prin ordinea și maiestuozitatea gesturilor, faceți-i pe credincioși să intre în măreția sacră a Misterului”, a îndemnat papa Leon al XIV-lea.
Mulțumind la finalul discursului pentru vizita lor, care reprezintă ”un semn de speranță” prin numărul mare și credința lor, papa a adăugat o urare pentru ministranții din Franța: ”Să acordați atenție chemării pe care Isus ar putea să v-o adreseze de a-l urma mai îndeaproape în preoție. Mă adresez conștiinței voastre de tineri, entuziaști și generoși, și vă spun un lucru pe care trebuie să-l auziți, chiar dacă acesta ar putea să vă neliniștească un pic: lipsa de preoți în Franța este o mare nefericire, o nefericire pentru Biserică. Fie ca, încetul cu încetul, duminică de duminică, să descoperiți frumusețea, fericirea și necesitatea unei astfel de vocații. Ce viață minunată este viața unui preot care, în inima fiecărei zile, îl întâlnește pe Isus de o manieră atât de excepțională și îl dăruiește lumii!”.