Angelus. Leon XIV: Isus ne vrea liberi și ne invită să privim la noi înșine cu privirea sa
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
31 august 2025 – Vatican News. ”A ne așeza împreună la masa euharistică, în ziua Domnului, înseamnă pentru noi a-l lăsa pe Isus să ia cuvântul și să ne descrie după cum el ne vede: este atât de important să privim la noi înșine cu privirea lui”, a spus papa Leon al XIV-lea la rugăciunea Îngerul Domnului pe care a condus-o duminică, 31 august a.c., împreună cu mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața San Pietro.
După alocuțiunea sa, inspirată din evanghelia duminicii după ritul roman sau latin (Lc 14,1.7-14), papa a făcut mai multe referințe la actualitatea internațională, menționând, în italiană, dramele din Ucraina și naufragiul unei ambarcațiuni cu migranți, precum și, în engleză, recenta tragedie din biserica unei școli catolice din Minneapolis (USA). Vom reveni asupra acestor referințe cu un articol dedicat.
Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru alocuțiunea Sfântului Părinte.
«A sta la masă împreună, mai ales în zilele de odihnă și de sărbătoare, este un semn de pace și de comuniune, în toate culturile. În Evanghelia acestei duminici (Lc 14,1.7-14), Isus este invitat la prânz de un conducător al fariseilor. A avea oaspeți lărgește spațiul inimii, iar a se face oaspete cere umilința de a intra în lumea celuilalt. O cultură a întâlnirii se hrănește din aceste gesturi care apropie.
A se întâlni nu este întotdeauna ușor. Evanghelistul notează că cei care stăteau la masă ”îl urmăreau” pe Isus, dar El, în general, era privit cu o anumită suspiciune de cei mai riguroși interpreți ai tradiției. Cu toate acestea, întâlnirea are loc pentru că Isus se apropie cu adevărat, nu rămâne în afara situației. El se face într-adevăr oaspete, cu respect și autenticitate. Renunță la bunele maniere, care sunt doar formalități pentru a evita implicarea reciprocă. Astfel, după stilul său, cu o parabolă, descrie ceea ce vede și îi invită pe care observau să se gândească. A notat, într-adevăr, că există o cursă pentru a prinde locurile dintâi. Acest fapt se întâmplă și astăzi, nu în familie, ci la ocaziile în care contează să fii văzut, iar atunci a sta împreună se transformă într-o competiție.
Surori și frați, a ne așeza împreună la masa euharistică, în ziua Domnului, înseamnă pentru noi a-l lăsa pe Isus să ia cuvântul. El se face cu mare drag oaspetele nostru și poate să ne descrie după cum ne vede. Este atât de important să privim la noi înșine cu privirea lui: să ne gândim la faptul că de atât de multe ori reducem viața la o întrecere, la cum ne agităm ca să dobândim vreo recunoaștere, la cum ne comparăm în zadar unii cu alții. A ne opri ca să ne gândim, a ne lăsa scuturați de un Cuvânt care pune în discuție prioritățile care ne preocupă inima este o experiență de libertate.
Isus ne cheamă la libertate. În Evanghelie, folosește cuvântul ”umilință” pentru a descrie forma împlinită a libertății (cf. Lc 14,11). Într-adevăr, umilința este libertatea față de sine însuși. Ea se naște atunci când Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea ei au cucerit cu adevărat interesul nostru și atunci ne putem permite să privim departe: nu la degetele picioarelor, ci departe. De obicei, cel care se înalță pare că nu a găsit nimic mai interesant decât pe el însuși și, în cele din urmă, nu e prea sigur de sine. Dar cine a înțeles că este atât de prețios în ochii lui Dumnezeu, cine simte în profunzime că este un fiu ori o fiică a lui Dumnezeu are lucruri mai mari pentru care să se înalțe și o demnitate care strălucește de la sine. Aceasta iese în prim plan, se află la locul dintâi, fără efort și fără strategii atunci când, în loc se ne slujim de situații, învățăm să slujim.
Preaiubiților, să cerem astăzi ca Biserica să fie pentru toți o școală în care se învață umilința, altfel spus, acea casă în care suntem întotdeauna bine veniți, unde locurile nu se cuceresc, unde Isus poate încă să ia cuvântul și să ne educe în spiritul umilinței sale, al libertății sale. Maria, pe care acum o rugăm, este cu adevărat mama acestei case».
După rugăciunea Îngerul Domnului, papa Leon al XIV-lea a făcut câteva referințe la dramele care afectează omenirea în aceste zile, nu înainte de a invoca binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.