Angelus. Leon XIV: Isus ne vrea liberi 葯i ne invit膬 s膬 privim la noi 卯n葯ine cu privirea sa
Cetatea Vaticanului 鈥� Adrian Danc膬
31 august 2025 鈥� Vatican News. 鈥滱 ne a葯eza împreun膬 la masa euharistic膬, în ziua Domnului, înseamn膬 pentru noi a-l l膬sa pe Isus s膬 ia cuvântul 葯i s膬 ne descrie dup膬 cum el ne vede: este atât de important s膬 privim la noi în葯ine cu privirea lui鈥�, a spus papa Leon al XIV-lea la rug膬ciunea Îngerul Domnului pe care a condus-o duminic膬, 31 august a.c., împreun膬 cu mii de romani 葯i pelerini prezen葲i la amiaz膬 în Pia葲a San Pietro.
Dup膬 alocu葲iunea sa, inspirat膬 din evanghelia duminicii dup膬 ritul roman sau latin (Lc 14,1.7-14), papa a f膬cut mai multe referin葲e la actualitatea interna葲ional膬, men葲ionând, în italian膬, dramele din Ucraina 葯i naufragiul unei ambarca葲iuni cu migran葲i, precum 葯i, în englez膬, recenta tragedie din biserica unei 葯coli catolice din Minneapolis (USA). Vom reveni asupra acestor referin葲e cu un articol dedicat.
V膬 oferim aici în traducerea noastr膬 de lucru alocu葲iunea Sfântului P膬rinte.
«A sta la mas膬 împreun膬, mai ales în zilele de odihn膬 葯i de s膬rb膬toare, este un semn de pace 葯i de comuniune, în toate culturile. În Evanghelia acestei duminici (Lc 14,1.7-14), Isus este invitat la prânz de un conduc膬tor al fariseilor. A avea oaspe葲i l膬rge葯te spa葲iul inimii, iar a se face oaspete cere umilin葲a de a intra în lumea celuilalt. O cultur膬 a întâlnirii se hr膬ne葯te din aceste gesturi care apropie.
A se întâlni nu este întotdeauna u葯or. Evanghelistul noteaz膬 c膬 cei care st膬teau la mas膬 鈥�îl urm膬reau鈥� pe Isus, dar El, în general, era privit cu o anumit膬 suspiciune de cei mai riguro葯i interpre葲i ai tradi葲iei. Cu toate acestea, întâlnirea are loc pentru c膬 Isus se apropie cu adev膬rat, nu r膬mâne în afara situa葲iei. El se face într-adev膬r oaspete, cu respect 葯i autenticitate. Renun葲膬 la bunele maniere, care sunt doar formalit膬葲i pentru a evita implicarea reciproc膬. Astfel, dup膬 stilul s膬u, cu o parabol膬, descrie ceea ce vede 葯i îi invit膬 pe care observau s膬 se gândeasc膬. A notat, într-adev膬r, c膬 exist膬 o curs膬 pentru a prinde locurile dintâi. Acest fapt se întâmpl膬 葯i ast膬zi, nu în familie, ci la ocaziile în care conteaz膬 s膬 fii v膬zut, iar atunci a sta împreun膬 se transform膬 într-o competi葲ie.
Surori 葯i fra葲i, a ne a葯eza împreun膬 la masa euharistic膬, în ziua Domnului, înseamn膬 pentru noi a-l l膬sa pe Isus s膬 ia cuvântul. El se face cu mare drag oaspetele nostru 葯i poate s膬 ne descrie dup膬 cum ne vede. Este atât de important s膬 privim la noi în葯ine cu privirea lui: s膬 ne gândim la faptul c膬 de atât de multe ori reducem via葲a la o întrecere, la cum ne agit膬m ca s膬 dobândim vreo recunoa葯tere, la cum ne compar膬m în zadar unii cu al葲ii. A ne opri ca s膬 ne gândim, a ne l膬sa scutura葲i de un Cuvânt care pune în discu葲ie priorit膬葲ile care ne preocup膬 inima este o experien葲膬 de libertate.
Isus ne cheam膬 la libertate. În Evanghelie, folose葯te cuvântul 鈥漸milin葲膬鈥� pentru a descrie forma împlinit膬 a libert膬葲ii (cf. Lc 14,11). Într-adev膬r, umilin葲a este libertatea fa葲膬 de sine însu葯i. Ea se na葯te atunci când Împ膬r膬葲ia lui Dumnezeu 葯i dreptatea ei au cucerit cu adev膬rat interesul nostru 葯i atunci ne putem permite s膬 privim departe: nu la degetele picioarelor, ci departe. De obicei, cel care se înal葲膬 pare c膬 nu a g膬sit nimic mai interesant decât pe el însu葯i 葯i, în cele din urm膬, nu e prea sigur de sine. Dar cine a în葲eles c膬 este atât de pre葲ios în ochii lui Dumnezeu, cine simte în profunzime c膬 este un fiu ori o fiic膬 a lui Dumnezeu are lucruri mai mari pentru care s膬 se înal葲e 葯i o demnitate care str膬luce葯te de la sine. Aceasta iese în prim plan, se afl膬 la locul dintâi, f膬r膬 efort 葯i f膬r膬 strategii atunci când, în loc se ne slujim de situa葲ii, înv膬葲膬m s膬 slujim.
Preaiubi葲ilor, s膬 cerem ast膬zi ca Biserica s膬 fie pentru to葲i o 葯coal膬 în care se înva葲膬 umilin葲a, altfel spus, acea cas膬 în care suntem întotdeauna bine veni葲i, unde locurile nu se cuceresc, unde Isus poate înc膬 s膬 ia cuvântul 葯i s膬 ne educe în spiritul umilin葲ei sale, al libert膬葲ii sale. Maria, pe care acum o rug膬m, este cu adev膬rat mama acestei case».
Dup膬 rug膬ciunea Îngerul Domnului, papa Leon al XIV-lea a f膬cut câteva referin葲e la dramele care afecteaz膬 omenirea în aceste zile, nu înainte de a invoca binecuvântarea apostolic膬, ce ajunge prin mass-media la to葲i cei care o primesc în spirit de credin葲膬.
