MAP

Angelus. Leon XIV: Isus Cristos, ”poarta strâmtă” prin care trebuie să trecem ca să ne mântuim

”Dacă Dumnezeu este Tatăl iubirii și al milostivirii, care rămâne mereu cu brațele deschise ca să ne primească, de ce Isus spune că poarta mântuirii este strâmtă?”. În alocuțiunea rugăciunii Îngerul Domnului de duminică, 24 august a.c., papa Leon al XIV-lea a vorbit despre ”poarta strâmtă” a crucii și a mântuirii. La finalul rugăciunii, papa a făcut un stăruitor apel la reconciliere în Mozambic și a exprimat susținerea inițiativei de rugăciune pentru pace în Ucraina.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă 
24 august 2025 – Vatican News.
Isus Cristos ”nu a ales calea ușoară a succesului ori a puterii ci, din dorința de a ne mântui, ne-a iubit până la a trece prin «poarta strâmtă» a crucii. El este măsura credinței noastre și poarta prin care trebuie să trecem că să fim mântuiți”: a spus papa Leon al XIV-lea la rugăciunea Îngerul Domnului, condusă duminică 24 august 2025, împreună cu zeci de mii de romani și pelerini prezenți la amiază în Piața San Pietro. După meditația despre evanghelia duminicii (după ritul roman sau latin), Sfântul Părinte a menționat drama populației din Cabo Delgado, în Mozambic, și inițiativa de rugăciune mondială pentru pace în Ucraina.

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea papei Leon al XIV-lea:

«În centrul evangheliei de astăzi (Lc 13,22-30) găsim imaginea ”porții strâmte”, folosită de Isus pentru a răspunde unui om care l-a întrebat dacă sunt puțini cei care se mântuiesc. Isus spune: ”Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă, căci vă spun, mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea!” (v. 24).

La prima vedere, această imagine ne face să ne întrebăm: dacă Dumnezeu este Tatăl iubirii și al milostivirii, care rămâne mereu cu brațele deschise ca să ne primească, de ce Isus spune că poarta mântuirii este strâmtă? Desigur, Domnul nu vrea să ne descurajeze. Cuvintele sale, în schimb, sunt de folos, mai presus de toate, pentru a zdruncina prezumpția celor care se gândesc că sunt deja mântuiți, a celor care practică religia și, prin urmare, se simt deja la locul lor. În realitate, ei nu au înțeles că nu este îndeajuns a săvârși gesturi religioase dacă acestea nu transformă inima: Domnul nu vrea un cult separat de viață și nu primește jertfele și rugăciunile dacă acestea nu ne conduc la a trăi iubirea față de frați și la a practica dreptatea. De aceea, când se vor prezenta înaintea Domnului fălindu-se că au mâncat și au băut împreună cu el și că au ascultat învățămintele lui, ei vor auzi că li răspunde: ”Nu ştiu de unde sunteţi; plecaţi de la mine voi toţi care săvârşiţi fărădelegea!” (v. 27).

Frați și surori, este frumoasă provocarea pe care Evanghelia de astăzi o face să ajungă la noi: în timp ce, uneori, ni se întâmplă să-l judecăm pe unul care este departe de credință, Isus pune în criză ”certitudinea celor care cred”. El, într-adevăr, ne spune că nu este suficient să mărturisim credința prin cuvinte, să mâncăm și să bem împreună cu el celebrând Euharistia sau să cunoaștem bine învățăturile creștine. Credința noastă este autentică atunci când îmbrățișează toată viața noastră, când devine un criteriu pentru alegerile noastre, când ne face să fim femei și bărbați care se angajează în bine și riscă în iubire întocmai cum a făcut Isus. El nu a ales calea ușoară a succesului ori a puterii ci, din dorința de a ne mântui, ne-a iubit până la a trece prin ”poarta strâmtă” a crucii. El este măsura credinței noastre, El este poarta prin care trebuie să trecem că să fim mântuiți (cf. In 10,9), trăind însăși iubirea lui și devenind, prin viața noastră, făcători de dreptate și de pace.

Uneori, aceasta înseamnă a lua decizii grele și nepopulare, a lupta împotriva egoismului propriu și a se dedica celorlalți, a stărui în bine acolo unde se pare că predomină logica răului și așa mai departe. Dar, odată trecut pragul acesta, vom descoperi că viața se deschide larg înaintea noastră de o manieră nouă și, încă de acum, vom intra în inima largă a lui Dumnezeu și în bucuria sărbătorii eterne pe care el a pregătit-o pentru noi.

Să o invocăm pe Fecioara Maria ca să ne ajute să trecem cu curaj prin ”poarta strâmtă” a evangheliei astfel încât să ne deschidem cu bucurie la lărgimea iubirii lui Dumnezeu Tatăl”.

După rugăciunea Îngerul Domnului, papa Leon al XIV-lea a salutat credincioșii din Roma și grupurile de pelerini și a făcut mai multe referințe la actualitatea internațională, menționând în mod special situația critică din Mozambic și inițiativa de rugăciune mondială pentru pace în Ucraina.

La finalul rugăciunii, papa a invocat binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.

24 august 2025, 12:27