Papa Leon 葯i o lume la 卯n膬l葲imea copiilor
Alessandro Gisotti
Sunt multe 葯i bogate de semnifica葲ie imaginile care ne-au fost oferite în aceste prime dou膬 luni ale pontificatului papei Leon al XIV-lea. Unele vor r膬mâne pentru mult timp în memoria colectiv膬, cum ar fi lacrimile pe care 葯i le-a st膬pânit la balconul central al bazilicii Sfântul Petru, în timp ce privea oamenii afla葲i în s膬rb膬toare, din Pia葲a Sfântul Petru, în dup膬-amiaza zilei de 8 mai, în primul s膬u Urbi et Orbi de dup膬 alegere. Dar exist膬 葯i o alt膬 imagine, mult mai pu葲in cunoscut膬, care transmite în mod natural un mesaj 葯i o viziune pentru viitor. Este cea în care papa Leon se coboar膬 la mic膬 în膬l葲ime, al膬turi de o feti葲膬, de la centrul de var膬 din Vatican, care îi arat膬 un desen.
Zâmbetele celor doi impresioneaz膬: papa prive葯te spre obiectivul fotografului. Feti葲a este 鈥漨i葯cat膬鈥� de acest gest 葯i, prin urmare, nu se uit膬 la fotograf, ci î葯i p膬streaz膬 privirea zâmbitoare fixat膬 asupra papei Leon al XIV-lea.
De ce este aceast膬 imagine atât de important膬? Pentru c膬, prin aceast膬 simpl膬 aplecare, pontiful ne-a indicat o direc葲ie pe care ar trebui s膬 o urmeze fiecare 葯i, în special, cei care ast膬zi au în mâini soarta lumii: s膬 coboare la în膬l葲imea copiilor, s膬 priveasc膬 lumea prin ochii lor. Cât de mult s-ar schimba soarta omenirii dac膬 fiecare dintre noi ar avea curajul s膬 se coboare, a葯a cum a f膬cut Isus când 鈥� mustrându-i pe ucenicii care voiau s膬 alunge copiii 鈥漵up膬r膬tori鈥� - a rostit acea fraz膬 nemuritoare: 鈥滾膬sa葲i copiii s膬 vin膬 la mine鈥�.
Ast膬zi, cât de mult îi l膬s膬m pe copii s膬 vin膬 la noi? 葮i, mai presus de toate, cât de mult ne îndrept膬m noi spre ei. Fa葲膬 de acei copii cople葯i葲i de r膬zboi, de cei înfometa葲i de egoismul altora, de cei abuza葲i de o mie de forme de violen葲膬. Ra葲iunea, înaintea sentimentelor, ar cere ca cei mari s膬-i protejeze pe cei mici. În schimb, se întâmpl膬 exact contrariul: în r膬zboaiele decise de cei mari, primii care sufer膬 sunt tocmai ei: cei mici. Ce am vedea dac膬 ne-am coborî la în膬l葲imea copiilor din Gaza, Kharkiv, Goma 葯i din multe, prea multe locuri devastate de conflicte armate. Poate c膬, dac膬 am face acest lucru, ceva s-ar schimba.
鈥滵ac膬 vrem s膬 înv膬葲膬m pacea adev膬rat膬 în aceast膬 lume鈥�, spunea Gandhi, 鈥澣檌 dac膬 vrem s膬 purt膬m un adev膬rat r膬zboi împotriva r膬zboiului, trebuie s膬 începem de mici鈥�. Imagina葲i-v膬, pentru o clip膬, dac膬 copii apar葲inând na葲ionalit膬葲ilor Marilor Puteri ar face parte din Consiliul de Securitate al ONU. Cine 葯tie cum s-ar schimba rela葲iile interna葲ionale. Din p膬cate, trebuie s膬 recunoa葯tem cu am膬r膬ciune c膬 realitatea r膬zboiului ne este insuflat膬, ca un venin, înc膬 din primii ani ai vie葲ii noastre. Bertolt Brecht explic膬 acest lucru în mod dramatic într-un poem scris în pragul sinistrului celui de-al Doilea R膬zboi Mondial: 鈥滳opiii se joac膬 de-a r膬zboiul. Rareori se joac膬 de-a pacea, pentru c膬 adul葲ii întotdeauna fac r膬zboiul鈥�.
De aceea, poate c膬 singura modalitate de a schimba cursul istoriei este cea aparent mai improbabil膬: s膬 ne coborâm, s膬 coborâm de la convingerile 葯i interesele noastre de adul葲i 葯i s膬 ne punem ochii (葯i chiar mai mult, inimile) în privirea 鈥漥oas膬鈥� a copiilor. Papa Leon, ca misionar 葯i episcop în Peru, s-a coborât de multe ori pentru a fi la în膬l葲imea copiilor. Exist膬 numeroase imagini care ni-l arat膬 astfel. Acum, când este episcop al Romei, stilul s膬u nu s-a schimbat, dup膬 cum ne 鈥漜onfirm膬鈥� aceast膬 fotografie de la Centrul de var膬 de la Vatican, din Aula Paul al VI-lea. S膬 ne facem mici, a葯adar, pentru a face umanitatea noastr膬 mai mare. O lec葲ie de care avem extrem de mare nevoie ast膬zi.
