Papa Leon ?i o lume la ?n?l?imea copiilor
Alessandro Gisotti
Sunt multe ?i bogate de semnifica?ie imaginile care ne-au fost oferite în aceste prime dou? luni ale pontificatului papei Leon al XIV-lea. Unele vor r?mâne pentru mult timp în memoria colectiv?, cum ar fi lacrimile pe care ?i le-a st?pânit la balconul central al bazilicii Sfântul Petru, în timp ce privea oamenii afla?i în s?rb?toare, din Pia?a Sfântul Petru, în dup?-amiaza zilei de 8 mai, în primul s?u Urbi et Orbi de dup? alegere. Dar exist? ?i o alt? imagine, mult mai pu?in cunoscut?, care transmite în mod natural un mesaj ?i o viziune pentru viitor. Este cea în care papa Leon se coboar? la mic? în?l?ime, al?turi de o feti??, de la centrul de var? din Vatican, care îi arat? un desen.
Zâmbetele celor doi impresioneaz?: papa prive?te spre obiectivul fotografului. Feti?a este ”mi?cat?” de acest gest ?i, prin urmare, nu se uit? la fotograf, ci î?i p?streaz? privirea zâmbitoare fixat? asupra papei Leon al XIV-lea.
De ce este aceast? imagine atât de important?? Pentru c?, prin aceast? simpl? aplecare, pontiful ne-a indicat o direc?ie pe care ar trebui s? o urmeze fiecare ?i, în special, cei care ast?zi au în mâini soarta lumii: s? coboare la în?l?imea copiilor, s? priveasc? lumea prin ochii lor. Cât de mult s-ar schimba soarta omenirii dac? fiecare dintre noi ar avea curajul s? se coboare, a?a cum a f?cut Isus când – mustrându-i pe ucenicii care voiau s? alunge copiii ”sup?r?tori” - a rostit acea fraz? nemuritoare: ”L?sa?i copiii s? vin? la mine”.
Ast?zi, cât de mult îi l?s?m pe copii s? vin? la noi? ?i, mai presus de toate, cât de mult ne îndrept?m noi spre ei. Fa?? de acei copii cople?i?i de r?zboi, de cei înfometa?i de egoismul altora, de cei abuza?i de o mie de forme de violen??. Ra?iunea, înaintea sentimentelor, ar cere ca cei mari s?-i protejeze pe cei mici. În schimb, se întâmpl? exact contrariul: în r?zboaiele decise de cei mari, primii care sufer? sunt tocmai ei: cei mici. Ce am vedea dac? ne-am coborî la în?l?imea copiilor din Gaza, Kharkiv, Goma ?i din multe, prea multe locuri devastate de conflicte armate. Poate c?, dac? am face acest lucru, ceva s-ar schimba.
”Dac? vrem s? înv???m pacea adev?rat? în aceast? lume”, spunea Gandhi, ”?i dac? vrem s? purt?m un adev?rat r?zboi împotriva r?zboiului, trebuie s? începem de mici”. Imagina?i-v?, pentru o clip?, dac? copii apar?inând na?ionalit??ilor Marilor Puteri ar face parte din Consiliul de Securitate al ONU. Cine ?tie cum s-ar schimba rela?iile interna?ionale. Din p?cate, trebuie s? recunoa?tem cu am?r?ciune c? realitatea r?zboiului ne este insuflat?, ca un venin, înc? din primii ani ai vie?ii noastre. Bertolt Brecht explic? acest lucru în mod dramatic într-un poem scris în pragul sinistrului celui de-al Doilea R?zboi Mondial: ”Copiii se joac? de-a r?zboiul. Rareori se joac? de-a pacea, pentru c? adul?ii întotdeauna fac r?zboiul”.
De aceea, poate c? singura modalitate de a schimba cursul istoriei este cea aparent mai improbabil?: s? ne coborâm, s? coborâm de la convingerile ?i interesele noastre de adul?i ?i s? ne punem ochii (?i chiar mai mult, inimile) în privirea ”joas?” a copiilor. Papa Leon, ca misionar ?i episcop în Peru, s-a coborât de multe ori pentru a fi la în?l?imea copiilor. Exist? numeroase imagini care ni-l arat? astfel. Acum, când este episcop al Romei, stilul s?u nu s-a schimbat, dup? cum ne ”confirm?” aceast? fotografie de la Centrul de var? de la Vatican, din Aula Paul al VI-lea. S? ne facem mici, a?adar, pentru a face umanitatea noastr? mai mare. O lec?ie de care avem extrem de mare nevoie ast?zi.
