Ruffini: acel apel telefonic al papei s-a transformat 卯ntr-o rug膬ciune
Paolo Ruffini
Convorbirea telefonic膬 cu Buzz Aldrin, al doilea om care a pus piciorul pe Lun膬 acum 56 de ani; 葯i care a v膬zut P膬mântul de acolo, de sus, cu proprii ochi. Cuvintele rostite de papa Leon al XIV-lea despre misterul Crea葲iei, m膬re葲ia 葯i fragilitatea ei, dup膬 ce a contemplat el însu葯i frumuse葲ea firmamentului printr-un telescop.
Apelul îndurerat al papei, în urma atacului armatei israeliene asupra parohiei catolice a 鈥漇fintei Familii鈥� din ora葯ul Gaza, pentru a pune cap膬t barbariei r膬zboiului, pentru a c膬uta o solu葲ie pa葯nic膬 la conflict, pentru a respecta dreptul umanitar, a respecta obliga葲ia de a proteja civilii, interzicerea pedepselor colective, interzicerea utiliz膬rii for葲ei 葯i a str膬mut膬rii for葲ate a popula葲iilor. Decizia de a pronun葲a numele celor trei victime ale raidului asupra bisericii, una câte una, nu pentru c膬 sunt cre葯tini, ci pentru a reafirma c膬 fiecare via葲膬 este sacr膬, a葯a cum este fiecare loc de cult. Pentru a da un nume tuturor victimelor nevinovate ale unui masacru f膬r膬 sens care continu膬. Fiecare victim膬 are un nume, un nume de familie, o poveste; unde în fiecare zi sunt enumerate doar numere.
Acestea sunt momente, diferite unele de altele. Ca ni葯te picturi. Aproape în timp, dar diferite, ne spun acela葯i lucru despre sensul p膬cii 葯i lipsa de sens a r膬zboiului. Descriu cu precizie cum comunicarea - f膬cut膬 din gesturi, imagini, cuvinte - poate fi atât dezarmat膬, dar 葯i dezarmant膬.
La un moment dat, apelul telefonic cu Buzz Aldrin s-a transformat într-o rug膬ciune. Cu cuvintele Psalmului 8. Care vorbe葯te Domnului despre m膬re葲ia lucr膬rilor Sale: a cerului, a Lunii, a stelelor; 葯i apoi a omului. Atât de mic 葯i totu葯i atât de mare. Un punct mic, nici m膬car vizibil de pe Lun膬. Totu葯i, 鈥漧-ai f膬cut s膬 st膬pâneasc膬 lucr膬rile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui鈥�.
Pentru ce? Iat膬, pentru ce.
Câteva cuvinte 葯i câteva imagini sunt suficiente pentru ca fiecare s膬 î葯i asume propriile responsabilit膬葲i. Pentru lucrurile spuse 葯i nespuse, f膬cute 葯i nef膬cute. 葮i s膬 în葲eleag膬 c膬 ar fi nevoie de foarte pu葲in pentru a se opri 葯i a reîncepe. S膬 în葲eleag膬 c膬 nimeni nu poate crede c膬 adev膬rul de care este convins cineva sau suferin葲a îndurat膬 sunt atât de absolute încât s膬 justifice distrugerea unor vie葲i umane nevinovate. Pentru c膬 înc膬lcarea demnit膬葲ii umane este, în cele din urm膬, o ofens膬 la adresa lui Dumnezeu, a c膬rui imagine este. Înseamn膬 s膬 nege propria istorie, din care fiecare este un copil. Înseamn膬 s膬 ruineze minunea Crea葲iei, care este casa noastr膬 comun膬.
În filmul Gravity, premiat cu Oscar în 2013, cei doi astronau葲i protagoni葯ti privesc cu uimire P膬mântul din spa葲iu 葯i se întreab膬 unul pe cel膬lalt: 鈥漊nde 葲i-ai întins cortul?鈥�. O expresie puternic膬, având în vedere c膬 prologul Evangheliei dup膬 Ioan afirm膬 c膬, Cuvântul lui Dumnezeu 鈥漵-a f膬cut trup 艧i a locuit între noi鈥�. Aceast膬 mic膬 planet膬 a noastr膬, sfâ葯iat膬 de r膬zboi, este atât de bogat膬 într-o promisiune, deja înscris膬 în actul Crea葲iei, încât Dumnezeu însu葯i a ales s膬 o locuiasc膬 葯i astfel s膬 o mântuiasc膬. Din acest motiv, r膬zboaiele care o devasteaz膬 nu vor triumfa în cele din urm膬.
