杏MAP导航

Paolo Ruffini

Convorbirea telefonic? cu Buzz Aldrin, al doilea om care a pus piciorul pe Lun? acum 56 de ani; ?i care a v?zut P?mântul de acolo, de sus, cu proprii ochi. Cuvintele rostite de papa Leon al XIV-lea despre misterul Crea?iei, m?re?ia ?i fragilitatea ei, dup? ce a contemplat el însu?i frumuse?ea firmamentului printr-un telescop.

Apelul îndurerat al papei, în urma atacului armatei israeliene asupra parohiei catolice a ”Sfintei Familii” din ora?ul Gaza, pentru a pune cap?t barbariei r?zboiului, pentru a c?uta o solu?ie pa?nic? la conflict, pentru a respecta dreptul umanitar, a respecta obliga?ia de a proteja civilii, interzicerea pedepselor colective, interzicerea utiliz?rii for?ei ?i a str?mut?rii for?ate a popula?iilor. Decizia de a pronun?a numele celor trei victime ale raidului asupra bisericii, una câte una, nu pentru c? sunt cre?tini, ci pentru a reafirma c? fiecare via?? este sacr?, a?a cum este fiecare loc de cult. Pentru a da un nume tuturor victimelor nevinovate ale unui masacru f?r? sens care continu?. Fiecare victim? are un nume, un nume de familie, o poveste; unde în fiecare zi sunt enumerate doar numere.

Acestea sunt momente, diferite unele de altele. Ca ni?te picturi. Aproape în timp, dar diferite, ne spun acela?i lucru despre sensul p?cii ?i lipsa de sens a r?zboiului. Descriu cu precizie cum comunicarea - f?cut? din gesturi, imagini, cuvinte - poate fi atât dezarmat?, dar ?i dezarmant?.

La un moment dat, apelul telefonic cu Buzz Aldrin s-a transformat într-o rug?ciune. Cu cuvintele Psalmului 8. Care vorbe?te Domnului despre m?re?ia lucr?rilor Sale: a cerului, a Lunii, a stelelor; ?i apoi a omului. Atât de mic ?i totu?i atât de mare. Un punct mic, nici m?car vizibil de pe Lun?. Totu?i, ”l-ai f?cut s? st?pâneasc? lucr?rile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui”.

Pentru ce? Iat?, pentru ce.

Câteva cuvinte ?i câteva imagini sunt suficiente pentru ca fiecare s? î?i asume propriile responsabilit??i. Pentru lucrurile spuse ?i nespuse, f?cute ?i nef?cute. ?i s? în?eleag? c? ar fi nevoie de foarte pu?in pentru a se opri ?i a reîncepe. S? în?eleag? c? nimeni nu poate crede c? adev?rul de care este convins cineva sau suferin?a îndurat? sunt atât de absolute încât s? justifice distrugerea unor vie?i umane nevinovate. Pentru c? înc?lcarea demnit??ii umane este, în cele din urm?, o ofens? la adresa lui Dumnezeu, a c?rui imagine este. Înseamn? s? nege propria istorie, din care fiecare este un copil. Înseamn? s? ruineze minunea Crea?iei, care este casa noastr? comun?.

În filmul Gravity, premiat cu Oscar în 2013, cei doi astronau?i protagoni?ti privesc cu uimire P?mântul din spa?iu ?i se întreab? unul pe cel?lalt: ”Unde ?i-ai întins cortul?”. O expresie puternic?, având în vedere c? prologul Evangheliei dup? Ioan afirm? c?, Cuvântul lui Dumnezeu ”s-a f?cut trup ?i a locuit între noi”. Aceast? mic? planet? a noastr?, sfâ?iat? de r?zboi, este atât de bogat? într-o promisiune, deja înscris? în actul Crea?iei, încât Dumnezeu însu?i a ales s? o locuiasc? ?i astfel s? o mântuiasc?. Din acest motiv, r?zboaiele care o devasteaz? nu vor triumfa în cele din urm?.