Isus este bunul nostru samaritean: Leon XIV, la Sf芒nta Liturghie de la Castel Gandolfo
Cetatea Vaticanului 鈥� Adrian Danc膬
13 iulie 2025 鈥� Vatican News. Papa Leon al XIV-lea a celebrat duminic膬, 13 iulie a.c., o Sfânt膬 Liturghie în parohia pontifical膬 鈥漇fântul Toma de Villanova鈥� din Castel Gandolfo. Pontiful se afl膬 în or膬葯elul situat în apropierea Romei pentru o perioad膬 de odihn膬, care a început în 6 iulie 葯i se va încheia în 20 iulie.
La omilie, papa 葯i-a exprimat bucuria de a celebra aceast膬 Sfânt膬 Liturghie 葯i a îndreptat aten葲ia c膬tre Evanghelia duminicii dup膬 ritul roman sau latin cu parabola bunului samaritean (Lc 10,25-37). 鈥漊na dintre cele mai frumoase 葯i sugestive parabole dintre cele povestite de Isus鈥�, a remarcat pontiful, 鈥漜ontinu膬 s膬 ne provoace 葯i ast膬zi, interpeleaz膬 via葲a noastr膬, zguduie lini葯tea con葯tiin葲elor noastre adormite ori distrate 葯i ne pune în gard膬 cu privire la riscul unei credin葲e înclinate spre comoditate, ordonat膬 într-o observan葲膬 exterioar膬 a legii, dar incapabil膬 s膬 simt膬 葯i s膬 ac葲ioneze cu aceea葯i compasiune profund膬 a lui Dumnezeu鈥�.
鈥滳ompasiunea, într-adev膬r, este în centrul parabolei 葯i, dac膬 este adev膬rat c膬 în povestirea evanghelic膬 ea este descris膬 prin ac葲iunile samariteanului, primul lucru pe care pericopa îl subliniaz膬 este privirea. În fa葲a unui om plin de r膬ni care era pe marginea drumului dup膬 ce a fost atacat de tâlhari, despre preot 葯i levit se spune: v膬zându-l, a trecut mai departe (vv. 31-32), în timp ce despre samaritean, Evanghelia spune: v膬zându-l, i s-a f膬cut mil膬 de el (v. 33)鈥�. 鈥滵iferen葲a o face privirea pentru c膬 exprim膬 ceea ce avem în inim膬: se poate s膬 vezi 葯i s膬 mergi mai departe sau s膬 vezi 葯i s膬-葲i fie mil膬. Exist膬 o vedere exterioar膬, distrat膬 葯i gr膬bit膬, un mod de a privi în care te prefaci c膬 nu vezi, adic膬 f膬r膬 a ne l膬sa atin葯i 葯i interpela葲i de situa葲ie; 葯i exist膬, în schimb, o vedere cu ochii inimii, cu o privire mai profund膬, cu o empatie care ne face s膬 intr膬m în situa葲ia celuilalt, ne face s膬 particip膬m l膬untric, ne atinge, ne scutur膬, ia la întreb膬ri via葲a 葯i r膬spunderea noastr膬鈥�.
鈥漃rima privire despre care parabola vrea s膬 ne vorbeasc膬 este privirea pe care Dumnezeu a avut-o înspre noi pentru ca s膬 înv膬葲膬m 葯i noi s膬 avem unii fa葲膬 de al葲ii aceea葯i ochi ai lui, cople葯i葲i de iubire 葯i compasiune. Bunul samaritean, într-adev膬r, este mai întâi de toate imaginea lui Isus, Fiul ve葯nic pe care Tat膬l l-a trimis în istorie tocmai pentru c膬 a privit la omenire f膬r膬 s膬 treac膬 mai departe, cu ochi, inim膬 葯i interiorul de emo葲ie 葯i compasiune. Asemenea celui din Evanghelie care cobora de la Ierusalim la Ierihon, omenirea cobora în abisurile mor葲ii 葯i, chiar ast膬zi, deseori trebuie s膬 se confrunte cu obscuritatea r膬ului, cu suferin葲a, cu s膬r膬cia, cu absurditatea mor葲ii; Dumnezeu, îns膬, ne-a privit cu compasiune, a vrut s膬 parcurg膬 el însu葯i drumul nostru, a coborât în mijlocul nostru 葯i, în Isus, bunul samaritean, a venit ca s膬 vindece r膬nile noastre, v膬rsând asupra noastr膬 uleiul iubirii 葯i milostivirii sale鈥�. Dup膬 cum amintea papa Francisc, Isus însu葯i este compasiunea Tat膬lui fa葲膬 de noi (Angelus, 14 iulie 2019), iar sfântul Augustin observa c膬 Isus 鈥漚 vrut s膬 fie numit aproapele nostru. Într-adev膬r, Domnul Isus Cristos las膬 de în葲eles c膬 el însu葯i a fost cel care l-a ajutat pe acel om care z膬cea pe jum膬tate mort la marginea drumului, maltratat 葯i abandonat de tâlhari鈥� (De doctrina christiana, I, 30.33).
鈥滵ac膬 în adâncul vie葲ii noastre descoperim c膬 Isus Cristos, ca un bun samaritean, ne iube葯te 葯i se îngrije葯te de noi, suntem mâna葲i 葯i noi s膬 iubim în acela葯i fel 葯i vom deveni plini de compasiune asemenea lui. Vindeca葲i 葯i iubi葲i de Cristos, devenim 葯i noi semne ale iubirii sale 葯i ale compasiunii sale în lume鈥�.
鈥滷ra葲i 葯i surori鈥�, a spus papa la finalul omiliei, 鈥漚st膬zi este nevoie de aceast膬 revolu葲ie a iubirii. Ast膬zi, drumul care coboar膬 de la Ierusalim la Ierihon, ora葯 situat sub nivelul m膬rii, este drumul parcurs de to葲i cei care se adâncesc în r膬u, în suferin葲膬 葯i în s膬r膬cie; este drumul atâtor persoane împov膬rate de greut膬葲i ori r膬nite de circumstan葲ele vie葲ii; este drumul celor care coboar膬 în jos pân膬 la a se pierde 葯i a atinge fundul; este drumul atâtor popoare despuiate, devalizate 葯i jefuite, victime ale unor sisteme politice asupritoare, ale unei economii care îi constrânge la s膬r膬cie, ale r膬zboiului care ucide visele 葯i vie葲ile lor鈥�.
Papa a amintit c膬 Benedict al XVI-lea scria c膬 samariteanul «nu întreab膬 pân膬 unde merg obliga葲iile lui de solidaritate, nici care ar fi meritele necesare pentru via葲a ve葯nic膬. Se întâmpl膬 ceva diferit: i se frânge inima (...). Dac膬 întrebarea ar fi fost: Chiar 葯i samariteanul este aproapele meu?, atunci, în situa葲ia dat膬, r膬spunsul ar fi fost un nu mai degrab膬 categoric. Dar iat膬 c膬 Isus r膬stoarn膬 chestiunea: samariteanul, str膬inul, se face el însu葯i aproape 葯i îmi arat膬 c膬 eu, pornind din adâncul meu, trebuie s膬 înv膬葲 a fi aproape 葯i c膬 eu port deja în膬untrul meu r膬spunsul. Trebuie s膬 devin o persoan膬 care iube葯te, o persoan膬 a c膬rei inim膬 este deschis膬 pentru se l膬sa mi葯cat膬 în fa葲a necesit膬葲ii celuilalt» (Gesù di Nazareth, p. 234 鈥� edi葲ia italian膬).
鈥滱 vedea f膬r膬 a trece mai departe, a se opri din iure葯ul treburilor noastre 葯i a l膬sa ca via葲a celuilalt, oricine ar fi acesta, cu necesit膬葲ile 葯i suferin葲ele lui, s膬-mi frâng膬 inima. Acest fapt ne face aproape unii pentru al葲ii, genereaz膬 o adev膬rat膬 fraternitate, face s膬 cad膬 zidurile 葯i diviz膬rile. În cele din urm膬, iubirea î葯i face loc, devenind mai tare decât r膬ul 葯i decât moartea. S膬 privim la Cristos, bunul samaritean 葯i s膬 ascult膬m 葯i ast膬zi vocea lui care spune fiec膬ruia dintre noi: Mergi 葯i f膬 葯i tu la fel (惫.37)鈥�.
Dup膬 Sfânta Liturghie din parohia pontifical膬 鈥漇fântul Toma de Villanova鈥� de la Castel Gandolfo, papa Leon al XIV-lea a revenit la re葯edin葲a pontifical膬 pentru rug膬ciunea 鈥�Îngerul Domnului鈥�, programat膬 în Piazza della Libertà din or膬葯elul situat la vreo 25 de km de Roma.
