杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc? 
13 iulie 2025 – Vatican News. Papa Leon al XIV-lea a celebrat duminic?, 13 iulie a.c., o Sfânt? Liturghie în parohia pontifical? ”Sfântul Toma de Villanova” din Castel Gandolfo. Pontiful se afl? în or??elul situat în apropierea Romei pentru o perioad? de odihn?, care a început în 6 iulie ?i se va încheia în 20 iulie.

La omilie, papa ?i-a exprimat bucuria de a celebra aceast? Sfânt? Liturghie ?i a îndreptat aten?ia c?tre Evanghelia duminicii dup? ritul roman sau latin cu parabola bunului samaritean (Lc 10,25-37). ”Una dintre cele mai frumoase ?i sugestive parabole dintre cele povestite de Isus”, a remarcat pontiful, ”continu? s? ne provoace ?i ast?zi, interpeleaz? via?a noastr?, zguduie lini?tea con?tiin?elor noastre adormite ori distrate ?i ne pune în gard? cu privire la riscul unei credin?e înclinate spre comoditate, ordonat? într-o observan?? exterioar? a legii, dar incapabil? s? simt? ?i s? ac?ioneze cu aceea?i compasiune profund? a lui Dumnezeu”.

”Compasiunea, într-adev?r, este în centrul parabolei ?i, dac? este adev?rat c? în povestirea evanghelic? ea este descris? prin ac?iunile samariteanului, primul lucru pe care pericopa îl subliniaz? este privirea. În fa?a unui om plin de r?ni care era pe marginea drumului dup? ce a fost atacat de tâlhari, despre preot ?i levit se spune: v?zându-l, a trecut mai departe (vv. 31-32), în timp ce despre samaritean, Evanghelia spune: v?zându-l, i s-a f?cut mil? de el (v. 33)”. ”Diferen?a o face privirea pentru c? exprim? ceea ce avem în inim?: se poate s? vezi ?i s? mergi mai departe sau s? vezi ?i s?-?i fie mil?. Exist? o vedere exterioar?, distrat? ?i gr?bit?, un mod de a privi în care te prefaci c? nu vezi, adic? f?r? a ne l?sa atin?i ?i interpela?i de situa?ie; ?i exist?, în schimb, o vedere cu ochii inimii, cu o privire mai profund?, cu o empatie care ne face s? intr?m în situa?ia celuilalt, ne face s? particip?m l?untric, ne atinge, ne scutur?, ia la întreb?ri via?a ?i r?spunderea noastr?”.

”Prima privire despre care parabola vrea s? ne vorbeasc? este privirea pe care Dumnezeu a avut-o înspre noi pentru ca s? înv???m ?i noi s? avem unii fa?? de al?ii aceea?i ochi ai lui, cople?i?i de iubire ?i compasiune. Bunul samaritean, într-adev?r, este mai întâi de toate imaginea lui Isus, Fiul ve?nic pe care Tat?l l-a trimis în istorie tocmai pentru c? a privit la omenire f?r? s? treac? mai departe, cu ochi, inim? ?i interiorul de emo?ie ?i compasiune. Asemenea celui din Evanghelie care cobora de la Ierusalim la Ierihon, omenirea cobora în abisurile mor?ii ?i, chiar ast?zi, deseori trebuie s? se confrunte cu obscuritatea r?ului, cu suferin?a, cu s?r?cia, cu absurditatea mor?ii; Dumnezeu, îns?, ne-a privit cu compasiune, a vrut s? parcurg? el însu?i drumul nostru, a coborât în mijlocul nostru ?i, în Isus, bunul samaritean, a venit ca s? vindece r?nile noastre, v?rsând asupra noastr? uleiul iubirii ?i milostivirii sale”. Dup? cum amintea papa Francisc, Isus însu?i este compasiunea Tat?lui fa?? de noi (Angelus, 14 iulie 2019), iar sfântul Augustin observa c? Isus ”a vrut s? fie numit aproapele nostru. Într-adev?r, Domnul Isus Cristos las? de în?eles c? el însu?i a fost cel care l-a ajutat pe acel om care z?cea pe jum?tate mort la marginea drumului, maltratat ?i abandonat de tâlhari” (De doctrina christiana, I, 30.33).

”Dac? în adâncul vie?ii noastre descoperim c? Isus Cristos, ca un bun samaritean, ne iube?te ?i se îngrije?te de noi, suntem mâna?i ?i noi s? iubim în acela?i fel ?i vom deveni plini de compasiune asemenea lui. Vindeca?i ?i iubi?i de Cristos, devenim ?i noi semne ale iubirii sale ?i ale compasiunii sale în lume”.

”Fra?i ?i surori”, a spus papa la finalul omiliei, ”ast?zi este nevoie de aceast? revolu?ie a iubirii. Ast?zi, drumul care coboar? de la Ierusalim la Ierihon, ora? situat sub nivelul m?rii, este drumul parcurs de to?i cei care se adâncesc în r?u, în suferin?? ?i în s?r?cie; este drumul atâtor persoane împov?rate de greut??i ori r?nite de circumstan?ele vie?ii; este drumul celor care coboar? în jos pân? la a se pierde ?i a atinge fundul; este drumul atâtor popoare despuiate, devalizate ?i jefuite, victime ale unor sisteme politice asupritoare, ale unei economii care îi constrânge la s?r?cie, ale r?zboiului care ucide visele ?i vie?ile lor”.

Papa a amintit c? Benedict al XVI-lea scria c? samariteanul «nu întreab? pân? unde merg obliga?iile lui de solidaritate, nici care ar fi meritele necesare pentru via?a ve?nic?. Se întâmpl? ceva diferit: i se frânge inima (...). Dac? întrebarea ar fi fost: Chiar ?i samariteanul este aproapele meu?, atunci, în situa?ia dat?, r?spunsul ar fi fost un nu mai degrab? categoric. Dar iat? c? Isus r?stoarn? chestiunea: samariteanul, str?inul, se face el însu?i aproape ?i îmi arat? c? eu, pornind din adâncul meu, trebuie s? înv?? a fi aproape ?i c? eu port deja în?untrul meu r?spunsul. Trebuie s? devin o persoan? care iube?te, o persoan? a c?rei inim? este deschis? pentru se l?sa mi?cat? în fa?a necesit??ii celuilalt» (Gesù di Nazareth, p. 234 – edi?ia italian?).

”A vedea f?r? a trece mai departe, a se opri din iure?ul treburilor noastre ?i a l?sa ca via?a celuilalt, oricine ar fi acesta, cu necesit??ile ?i suferin?ele lui, s?-mi frâng? inima. Acest fapt ne face aproape unii pentru al?ii, genereaz? o adev?rat? fraternitate, face s? cad? zidurile ?i diviz?rile. În cele din urm?, iubirea î?i face loc, devenind mai tare decât r?ul ?i decât moartea. S? privim la Cristos, bunul samaritean ?i s? ascult?m ?i ast?zi vocea lui care spune fiec?ruia dintre noi: Mergi ?i f? ?i tu la fel (惫.37)”.

Dup? Sfânta Liturghie din parohia pontifical? ”Sfântul Toma de Villanova” de la Castel Gandolfo, papa Leon al XIV-lea a revenit la re?edin?a pontifical? pentru rug?ciunea ”Îngerul Domnului”, programat? în Piazza della Libertà din or??elul situat la vreo 25 de km de Roma.