杏MAP导航

Cetatea Vaticanului 鈥� E. Asmarandei
4 iunie 2025 鈥� Vatican News. 鈥滱葯 dori s膬 m膬 opresc înc膬 o dat膬 asupra unei parabole a lui Isus. 葮i în acest caz, este o poveste care hr膬ne葯te speran葲a noastr膬. Uneori, avem impresia c膬 nu putem da un sens vie葲ii noastre: ne sim葲im inutili, inadecva葲i, exact ca muncitorii care a葯teapt膬 în pia葲a ora葯ului s膬 vin膬 cineva s膬-i angajeze. Dar uneori timpul trece, via葲a trece 葯i nu ne sim葲im recunoscu葲i sau aprecia葲i. Poate c膬 nu am ajuns la timp, al葲ii au ajuns înaintea noastr膬 sau preocup膬rile ne-au 葲inut în alt膬 parte鈥�, a spus papa Leon al XIV-lea, la cateheza de miercuri, 4 iunie a.c., din Pia葲a Sfântul Petru, meditând asupra parabolei lucr膬torilor în vie, din capitolul 20 al Evangheliei dup膬 Matei: «Merge牛i 艧i voi în vie 艧i ceea ce este drept v膬 voi da!» (Matei 20,4).

鈥滿etafora pie葲ei este foarte potrivit膬 葯i pentru vremurile noastre鈥�, a continuat pontiful, 鈥漰entru c膬 pia葲a este locul afacerilor, unde, din p膬cate, se cump膬r膬 葯i se vinde chiar 葯i afec葲iunea 葯i demnitatea, încercând s膬 se câ葯tige ceva. 葮i când nu ne sim葲im aprecia葲i, recunoscu葲i, risc膬m chiar s膬 ne vindem primului ofertant. Domnul ne aminte葯te c膬 via葲a noastr膬 are valoare, iar dorin葲a sa este s膬 ne ajute s膬 o descoperim鈥�.

鈥滳hiar 葯i în parabola pe care o coment膬m ast膬zi鈥�, a exemplificat papa Leon al XIV-lea, 鈥漞xist膬 ni葯te muncitori care a葯teapt膬 pe cineva s膬-i angajeze pentru ziua respectiv膬. Suntem în capitolul 20 din Evanghelia dup膬 Matei 葯i aici g膬sim un personaj care are un comportament neobi葯nuit, care surprinde 葯i ne face s膬 ne punem întreb膬ri. Este st膬pânul unei vii, care iese personal s膬-葯i caute lucr膬torii. Evident c膬 vrea s膬 stabileasc膬 o rela葲ie personal膬 cu ei鈥�.

鈥滳um spuneam, aceasta este o parabol膬 care d膬 speran葲膬, pentru c膬 ne spune c膬 acest st膬pân iese de mai multe ori s膬-i caute pe cei care a葯teapt膬 s膬 dea sens vie葲ii lor. St膬pânul iese imediat în zori 葯i apoi, la fiecare trei ore, se întoarce s膬 caute lucr膬tori pe care s膬-i trimit膬 la via sa. Urmând acest ritm, dup膬 ce a ie葯it la ora trei dup膬-amiaza, nu ar mai exista niciun motiv s膬 mai ias膬, pentru c膬 ziua de lucru se termina la ora 葯ase. Acest st膬pân neobosit, care vrea cu orice pre葲 s膬 dea valoare vie葲ii fiec膬ruia dintre noi, iese 葯i la ora cinci. Muncitorii care r膬m膬seser膬 în pia葲膬 î葯i pierduser膬 probabil orice speran葲膬. Acea zi fusese irosit膬. 葮i totu葯i, cineva înc膬 mai credea în ei. Ce sens are s膬 angajezi lucr膬tori doar pentru ultima or膬 a zilei de lucru? Ce sens are s膬 mergi la munc膬 doar pentru o or膬? 葮i totu葯i, chiar 葯i atunci când pare c膬 putem face pu葲in în via葲膬, merit膬 întotdeauna s膬 încerc膬m. Exist膬 întotdeauna posibilitatea de a g膬si sens, pentru c膬 Dumnezeu iube葯te via葲a noastr膬鈥�, a mai eviden葲iat Sfântul P膬rinte.

鈥澣榠 aici鈥�, a mai spus papa, 鈥漮riginalitatea acestui st膬pân se vede 葯i la sfâr葯itul zilei, la momentul pl膬葲ii. Cu primii muncitori, cei care intr膬 în vie în zori, st膬pânul convenise asupra unui dinar, care era costul tipic al unei zile de munc膬. Celorlal葲i le spune c膬 le va da ceea ce este drept. 葮i tocmai aici parabola ne provoac膬 din nou: ce este drept? Pentru st膬pânul viei, adic膬 pentru Dumnezeu, este drept ca fiecare s膬 aib膬 ceea ce este necesar pentru a tr膬i. El i-a chemat personal pe muncitori, le cunoa葯te demnitatea 葯i pe baza ei vrea s膬-i pl膬teasc膬. 葮i le d膬 fiec膬ruia câte un dinar. Povestea spune c膬 lucr膬torii de la prima or膬 sunt dezam膬gi葲i: nu pot vedea frumuse葲ea gestului st膬pânului, care nu a fost nedrept, ci pur 葯i simplu generos, nu a privit doar la merit, ci 葯i la nevoie. Dumnezeu vrea s膬 le dea tuturor Împ膬r膬葲ia sa, adic膬 via葲a deplin膬, ve葯nic膬 葯i fericit膬. 葮i a葯a face Isus cu noi: nu clasific膬, celor care î葯i deschid inima c膬tre el li se d膬ruie葯te în întregime鈥�.

鈥�În lumina acestei parabole鈥�, a subliniat papa Leon, 鈥漜re葯tinul de ast膬zi ar putea fi tentat s膬 se gândeasc膬: 鈥滵e ce s膬 încep s膬 lucrez imediat? Dac膬 plata este aceea葯i, de ce s膬 muncesc mai mult?鈥�. La aceste îndoieli, Sfântul Augustin a r膬spuns astfel: 鈥滵e ce, a葯adar, întârzii s膬-L urmezi pe Cel care te cheam膬, când e葯ti sigur de r膬splat膬, dar nesigur de zi? Ai grij膬 s膬 nu-葲i pierzi, din cauza amân膬rii tale, ceea ce El î葲i va da conform f膬g膬duin葲ei Sale (Discursul 87, 6, 8)鈥�.

鈥滱葯 vrea s膬 le spun, în special tinerilor, a încurajat pontiful, 鈥漵膬 nu a葯tepte, ci s膬 r膬spund膬 cu entuziasm Domnului care ne cheam膬 s膬 lucr膬m în via sa. Nu amâna, suflec膬-葲i mânecile, pentru c膬 Domnul este generos 葯i nu vei fi dezam膬git! Lucrând în via sa, vei g膬si un r膬spuns la acea întrebare profund膬 pe care o por葲i în tine: care este sensul vie葲ii mele?鈥�.

鈥滵ragi fra葲i 葯i surori鈥�, a conchis papa Leon al XIV-lea, 鈥漵膬 nu ne descuraj膬m! Chiar 葯i în momentele întunecate ale vie葲ii, când timpul trece f膬r膬 s膬 ne ofere r膬spunsurile pe care le c膬ut膬m, s膬-i cerem Domnului s膬 ias膬 din nou 葯i s膬 ne ajung膬 acolo unde Îl a葯tept膬m. Isus este generos 葯i va veni curând!鈥�.

Saluturile papei

Cateheza audien葲ei generale de miercuri a papei Leon al XIV-lea s-a încheiat cu nelipsitul salut adresat tinerilor, bolnavilor 葯i so葲ilor recent c膬s膬tori葲i. 鈥�În climatul de preg膬tire pentru solemnitatea Rusaliilor care se apropie鈥�, a spus pontiful în salutul s膬u, 鈥漹膬 îndemn s膬 fi葲i mereu docili fa葲膬 de ac葲iunea Duhului Sfânt, invocând lumina 葯i puterea sa鈥�.

Continuând saluturile, papa a adresat un cordial bun venit pelerinilor de limba italian膬, 鈥�în special, îi salut pe credincio葯ii din Dieceza de Nocera Inferiore-Sarno, împreun膬 cu episcopul Giuseppe Giudice. Dragi fra葲i 葯i surori, nu obosi葲i s膬 v膬 încredin葲a葲i lui Cristos 葯i s膬-L vesti葲i cu via葲a voastr膬 în familie 葯i în fiecare mediu. Aceasta este ceea ce oamenii de ast膬zi a葯teapt膬 de la Biseric膬鈥�.

鈥漇alut, de asemenea鈥�, a mai spus pontiful, 鈥漜redincio葯ii din San Severo, Canosa din Puglia 葯i Altamura, încurajându-i s膬-葯i aprofundeze via葲a de credin葲膬, s膬 fie protagoni葯ti ai unei ac葲iuni evanghelizatoare curajoase în teritoriu. Primesc cu afec葲iune grupul ANAS 葯i Institutul Ursulinelor ale Sfântului Carol din Milano asigurându-i pe to葲i de rug膬ciunile mele, pentru ca Domnul s膬 umple pe fiecare cu darurile sale鈥�.

La încheiere, dup膬 ce a salutat pe cei prezen葲i, papa Leon al XIV-lea a invocat binecuvântarea apostolic膬, ce ajunge prin mass-media la to葲i cei care o primesc în spirit de credin葲膬.