杏MAP导航

Cetatea Vaticanului 鈥� Adrian Danc膬 
7 iunie 2025 鈥� Vatican News. 鈥滵up膬 cum iubirea ne familiarizeaz膬 cu parfumul unei persoane dragi, tot la fel recunoa葯tem în aceast膬 sear膬 unul în cel膬lalt parfumul lui Cristos鈥�, aceea葯i 鈥漜rism膬 cu care a fost uns膬 la botez 葯i fruntea noastr膬: a spus papa Leon al XIV-lea la omilia Veghii de rug膬ciune, organizat膬 în ajunul solemnit膬葲ii Coborârii Sfântului Duh (Rusaliile) sâmb膬t膬, 7 iunie a.c., în Pia葲a San Pietro, cu participarea a zeci 葯i zeci de mii de pelerini de pe toate continentele care au venit la Roma în aceste zile cu ocazia Jubileului mi葯c膬rilor, asocia葲iilor 葯i comunit膬葲ilor biserice葯ti.

Veghea de rug膬ciune a început, practic, înc膬 de la ora 18.00, cu un program de cântece, m膬rturii 葯i anima葲ie spiritual膬. Papa a venit în mijlocul pelerinilor la ora 20.00. Veghea de rug膬ciune prezidat膬 de Sfântul P膬rinte a cuprins Liturgia Cuvântului, reînnoirea f膬g膬duin葲elor de la botez 葯i omilia papei. Duminic膬, pontiful prezideaz膬 Sfânta Liturghie a solemnit膬葲ii Rusaliilor, la ora Romei 10.30, prin care se încheie Jubileul mi葯c膬rilor biserice葯ti.

V膬 oferim aici în traducerea noastr膬 de lucru omilia papei Leon al XIV-lea prezentat膬 la Veghea de rug膬ciune din ajunul Rusaliilor cu participarea pelerinilor de la Jubileul mi葯c膬rilor, asocia葲iilor 葯i comunit膬葲ilor biserice葯ti.

鈥漇urori 葯i fra葲i preaiubi葲i, 
Duhul creator, pe care l-am implorat în cântarea Veni, creator Spiritus, este Duhul care a coborât asupra lui Isus, protagonistul silen葲ios al misiunii lui: Duhul Domnului este asupra mea (Lc 4,18). Cerând s膬 viziteze min葲ile noastre, s膬 înmul葲easc膬 limbajele, s膬 aprind膬 sim葲urile, s膬 reverse iubirea, s膬 înt膬reasc膬 trupurile, s膬 d膬ruiasc膬 pacea, noi ne-am deschis fa葲膬 de Împ膬r膬葲ia lui Dumnezeu. Aceasta înseamn膬 convertirea dup膬 Evanghelie: a ne îndrepta cu fa葲a c膬tre Împ膬r膬葲ia care de acum este aproape.

În Isus vedem 葯i de la Isus ascult膬m c膬 totul se schimb膬 pentru c膬 Dumnezeu domne葯te, pentru c膬 Dumnezeu este aproape. La aceast膬 veghe de Rusalii suntem adânc cuprin葯i de proximitatea lui Dumnezeu, de Duhul s膬u care une葯te pove葯tile noastre de via葲膬 cu cea a lui Isus. Suntem cuprin葯i, altfel spus, în lucrurile noi pe care Dumnezeu le face pentru ca voin葲a sa de via葲膬 s膬 se împlineasc膬 葯i s膬 predomine asupra voin葲ei de moarte.

«M-a uns ca s膬 duc s膬racilor vestea cea bun膬; m-a trimis s膬 proclam celor captivi eliberarea 葯i celor orbi, rec膬p膬tarea vederii, s膬 redau libertatea celor asupri葲i; s膬 vestesc un an de bun膬voin葲膬 al Domnului» (Lc 4,18-19). Sim葲im aici parfumul Crismei cu care a fost uns膬 葯i fruntea noastr膬. Botezul 葯i mirul, dragi fra葲i 葯i surori, ne-au unit la misiunea transformatoare a lui Isus, la Împ膬r膬葲ia lui Dumnezeu. Dup膬 cum iubirea ne familiarizeaz膬 cu parfumul unei persoane dragi, tot la fel recunoa葯tem în aceast膬 sear膬 unul în cel膬lalt parfumul lui Cristos. Este o tain膬 care ne uime葯te 葯i ne face s膬 ne gândim.

La Cincizecime, Maria, apostolii, discipolii 葯i discipolele care erau cu ei au fost învesti葲i de un Duh de unitate care înr膬d膬cina pentru totdeauna în unicul Domn Isus Cristos diversit膬葲ile lor. Nu multe misiuni, ci o unic膬 misiune. Nu introverti葲i 葯i cert膬re葲i, ci extroverti葲i 葯i lumino葯i. Pia葲a Sfântul Petru, care este ca o îmbr膬葲i葯are deschis膬 葯i primitoare, exprim膬 magnific comuniunea Bisericii, pe care o sim葲i葲i fiecare dintre voi în diferitele experien葲e asociative 葯i comunitare, multe dintre acestea reprezentând roadele Conciliului Vatican II.

În seara alegerii mele, privind cu emo葲ie poporul lui Dumnezeu care s-a adunat aici, mi-am amintit de cuvântul sinodalitate, care exprim膬 în mod fericit felul în care Duhul modeleaz膬 Biserica. În acest cuvânt r膬sun膬 acel syn 鈥� acel cu 鈥� ce constituie secretul vie葲ii lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este solitudine. Dumnezeu este cu în sine însu葯i 鈥� Tat膬 葯i Fiu 葯i Duh Sfânt 鈥� 葯i este Dumnezeu cu noi. În acela葯i timp, sinodalitatea ne aminte葯te drumul 鈥� odos 鈥� pentru c膬 unde este Duhul Sfânt acolo este mi葯care, este o cale. Suntem un popor pe cale. Aceast膬 con葯tiin葲膬 nu ne îndep膬rteaz膬, ci ne cufund膬 în umanitate, ca pl膬mada în aluat, care îl face s膬 dospeasc膬. Anul de har al Domnului, care este exprimat prin Jubileu, are în sine acest ferment. Într-o lume sfâ葯iat膬 葯i f膬r膬 pace, Duhul Sfânt ne educ膬, într-adev膬r, s膬 mergem împreun膬. P膬mântul se va odihni, dreptatea se va afirma, cei s膬raci se vor bucura, pacea se va întoarce dac膬 nu ne vom pune în mi葯care ca pr膬d膬tori, ci ca pelerini. Nu fiecare pentru sine, ci armonizând pa葯ii no葯tri cu pa葯ii celuilalt. Nu consumând lumea cu l膬comie, ci cultivând-o 葯i p膬strând-o, cum ne înva葲膬 enciclica Laudato si.

Preaiubi葲ilor, Dumnezeu a creat lumea pentru ca noi s膬 fim împreun膬. Sinodalitatea este numele eclezial al acestei con葯tientiz膬ri. Este calea care cere de la fiecare s膬 recunoasc膬 propria datorie 葯i propria comoar膬, sim葲indu-se parte dintr-un întreg, în afara c膬ruia totul se ofile葯te, chiar 葯i carisma cea mai original膬. Vede葲i: întreaga crea葲ie exist膬 numai în modalitatea de a fi împreun膬, uneori în mod periculos, dar cu toate acestea, întotdeauna un a fi împreun膬 (cf. Laudato si, 16 葯i 117). Ceea ce noi numim istorie ia form膬 numai în modalitatea unei reuniri, a unei vie葲uiri împreun膬, deseori plin膬 de contraste, dar cu toate acestea, întotdeauna o vie葲uire împreun膬. Contrariul este mortal, dar din p膬cate este sub ochii no葯tri, în fiecare zi. De aceea, asocia葲iile 葯i comunit膬葲ile voastre s膬 fie s膬li de antrenament la fraternitate 葯i participare, nu doar ca locuri de întâlnire, ci ca locuri de spiritualitate. Duhul lui Isus schimb膬 lumea pentru c膬 schimb膬 inimile. Inspir膬, într-adev膬r, acea dimensiune contemplativ膬 a vie葲ii care dezminte autoafirmarea, murmurarea, spiritul de ceart膬, dominarea con葯tiin葲elor 葯i a resurselor. Domnul este Duhul 葯i acolo unde este Duhul Domnului este libertate (cf. 2 Cor 3,17). Adev膬rata spiritualitatea angajeaz膬, de aceea, la dezvoltarea uman膬 integral膬, f膬când actual printre noi cuvântul lui Isus. Acolo unde acest fapt se întâmpl膬, exist膬 bucurie: bucurie 葯i speran葲膬.

Evanghelizarea, dragi fra葲i 葯i surori, nu este o cucerire uman膬 a lumii, ci un har nem膬rginit care se r膬spânde葯te de la vie葲ile schimbate de Împ膬r膬葲ia lui Dumnezeu. Este calea Fericirilor evanghelice, o cale pe care o str膬batem împreun膬, încorda葲i între acel deja 葯i acel înc膬 nu, fiindu-ne foame 葯i sete de dreptate, s膬raci în duh, milostivi, blânzi, cura葲i cu inima, f膬c膬tori de pace. Ca s膬-l urm膬m pe Isus pe aceast膬 cale aleas膬 de el, nu e nevoie de sus葲in膬tori puternici, de compromisuri lume葯ti, de strategii emo葲ionale. Evanghelizarea este lucrarea lui Dumnezeu 葯i, dac膬 uneori trece prin persoanele noastre, se datoreaz膬 leg膬turilor care o fac posibil膬. Fi葲i, a葯adar, lega葲i adânc de fiecare dintre Bisericile particulare 葯i de comunit膬葲ile parohiale unde v膬 alimenta葲i 葯i v膬 d膬rui葲i carismele voastre. În jurul episcopilor vo葯tri 葯i în sinergie cu toate celelalte m膬dulare din Trupul lui Cristos, vom lucra, atunci, într-o sintonie armonioas膬. Provoc膬rile pe care umanitatea le are în fa葲膬 vor fi mai pu葲in înfrico葯膬toare, viitorul va fi mai pu葲in întunecos 葯i discern膬mântul, mai pu葲in anevoios. Dac膬, împreun膬, vom asculta de Duhul Sfânt. Maria, regina apostolilor 葯i maica Bisericii, s膬 mijloceasc膬 pentru noi.鈥�