杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc?
13 iunie 2025 – Vatican News. ”Cea mai grav? form? de s?r?cie este a nu-l cunoa?te pe Dumnezeu”: afirm? papa Leon al XIV-lea în mesajul s?u pentru a Ziua mondial? a s?racilor, pe care Biserica catolic? o marcheaz? anual în penultima duminic? a timpului liturgic de peste an. Ajuns? în 2025 la a IX-a edi?ie anual?, aceasta cade pe 16 noiembrie, în ultima parte a Jubileului speran?ei. Speran?a, de altfel, este firul c?l?uzitor al mesajului, iar papa subliniaz? c? to?i cei care se confrunt? cu diferite forme de s?r?cie pot deveni la rândul lor m?rturisitori ai speran?ei.

Dac? psalmistul se ruga spunând ”Tu, Doamne, e?ti speran?a mea” (Ps 71,5) – cuvinte care dau tema general? a mesajului pentru aceast? Zi pastoral? - papa Leon aminte?te c? aceste cuvinte ”izvor?sc dintr-o inim? asuprit? de dificult??i grave”, dar cu toate acestea, ”sufletul este deschis ?i încrez?tor pentru c? este tare în credin?? ?i recunoa?te sprijinul lui Dumnezeu”, spunând în rug?ciunea sa: ”În tine, Doamne, mi-am c?utat refugiul, s? nu fiu nicicând f?cut de ru?ine” (v. 1).

În încerc?rile vie?ii, continu? papa Leon, speran?a este însufle?it? de certitudinea ferm? ?i încurajatoare a iubirii lui Dumnezeu rev?rsat? în inimi de Duhul Sfânt. De aceea, ea nu dezam?ge?te (cf. Rm 5,5), iar sfântul Paul poate s?-i scrie lui Timotei: ”Noi pentru aceasta trudim ?i ne lupt?m, pentru c? ne-am pus speran?a în Dumnezeul cel viu” (1Tm 4,10). Dumnezeul cel viu, într-adev?r, este ”Dumnezeul speran?ei” (Rm 15,13) care în Cristos, prin moartea ?i învierea sa, a devenit ”speran?a noastr?” (1Tm 1,1). ”Nu putem s? uit?m”, scrie pontiful, ”c? noi am fost mântui?i în aceast? speran??, în care trebuie s? r?mânem înr?d?cina?i”.

”Cel s?rac poate s? devin? m?rturisitorul unei speran?ei puternice ?i demne de încredere tocmai pentru c? este m?rturisit? într-o stare de via?? precar?, marcat? de lipsuri, fragilitate ?i marginalizare. El nu se bazeaz? pe siguran?ele puterii ?i averii ci, dimpotriv?, sufer? din cauza lor ?i deseori este victima lor. Speran?a lui nu se poate odihni decât numai în alt? parte. Recunoscând c? Dumnezeu este prima ?i unica noastr? speran??, efectu?m ?i noi trecerea de la speran?ele efemere la speran?a durabil?. În fa?a dorin?ei de a-l avea pe Dumnezeu ca înso?itor de drum, bog??iile sunt redimensionate pentru c? se descoper? adev?rata comoar? de care avem realmente nevoie” (cf. Mt 6,19-20).

În aceast? privin??, ”cea mai grav? s?r?cie const? în a nu-l cunoa?te pe Dumnezeu”, afirm? papa Leon, preluând viziunea papei Francisc, care scria în exorta?ia sa apostolic? ”Evangelii gaudium”: Cea mai grea dintre discrimin?rile de care sufer? cei s?raci este lipsa de aten?ie spiritual?. Imensa majoritate a celor s?raci au o deschidere special? fa?? de credin??, au nevoie de Dumnezeu ?i nu putem s? neglij?m în a le oferi prietenia sa, binecuvântarea sa, Cuvântul s?u, celebrarea sacramentelor ?i propunerea unui drum de cre?tere ?i de maturizare în credin?? (nr. 200). ”Bog??iile”, remarc? papa Leon, ”deseori dezam?gesc ?i duc la situa?ii dramatice de s?r?cie, prima dintre acestea fiind aceea de a crede c? nu avem nevoie de Dumnezeu ?i de a ne duce via?a independent de el. Ne revin în minte cuvintele sfântului Augustin: Toat? speran?a ta s? fie Dumnezeu: s? te sim?i nevoia? de el, ca s? fii umplut de el. F?r? el, orice ai avea, va folosi ca s? te fac? ?i mai gol (Enarr. in Ps. 85,3).

”Speran?a cre?tin? la care face trimitere Cuvântul lui Dumnezeu”, afirm? papa în continuarea mesajului, ”este o certitudine pe drumul vie?ii pentru c? nu depinde de puterea omeneasc?, ci de promisiunea lui Dumnezeu, care întotdeauna este credincios. De aceea, înc? de la începuturi, cre?tinii au ?inut s? identifice speran?a cu simbolul ancorei, care ofer? stabilitate ?i siguran??. (...) Aceast? speran?? continu? s? arate drept un adev?rat orizont de via?? ”cerurile noi” ?i ”p?mântul nou” (2Pt 3,13), unde existen?a tuturor creaturilor î?i va afla rostul adev?rat, c?ci adev?rata noastr? patrie este în ceruri (cf. Fil 3,20). Cetatea lui Dumnezeu, prin urmare, ne angajeaz? pentru cetatea oamenilor. Ele trebuie s? fie asem?n?toare înc? de acum. Speran?a, sus?inut? de iubirea lui Dumnezeu rev?rsat? în inimile noastre prin Duhul Sfânt (cf. Rm 5,5), transform? inima omeneasc? într-un p?mânt fertil în care poate s? înmugureasc? caritatea pentru via?a lumii”.

”Îndemnul biblic la speran?? aduce cu sine, a?adar, datoria de a-?i asuma responsabilit??i concrete în istorie, f?r? z?bav?. Caritatea, într-adev?r, reprezint? cea mai mare porunc? social? (Catehismul Bisericii Catolice, nr. 1889). S?r?cia are cauze structurale care trebuie înfruntate ?i eradicate. În timp ce se întâmpl? acest lucru, cu to?ii suntem chema?i s? cre?m noi semne de speran?? care m?rturisesc caritatea cre?tin?, cum au f?cut mul?i sfin?i în orice epoc?”, de la spitale ?i ?coli, pân? la actualele centre pentru mame singure ?i pentru minori, cantinele pentru s?raci ori dormitoarele pentru oamenii f?r? ad?post.

”S?racii nu reprezint? pentru Biseric? o ocupa?ie op?ional?, dar cei mai iubi?i fra?i ?i surori pentru c? fiecare dintre ei, prin existen?a sa, chiar prin cuvintele ?i în?elepciunea pe care poart?, ne provoac? s? lu?m contact cu adev?rul Evangheliei. De aceea, Ziua mondial? a s?racilor î?i propune s? aminteasc? în comunit??ile noastre c? s?racii sunt în centrul întregii activit??i pastorale. Nu doar sub aspect caritabil, dar ?i a celor pe care Biserica le celebreaz? ?i veste?te. Dumnezeu a luat asupra sa s?r?cia lor pentru ca s? ne îmbog??easc? prin glasurile lor, prin pove?tile lor de via?? ?i prin fe?ele lor. Toate formele de s?r?cie, f?r? nicio excep?ie, sunt o chemare la a tr?i de o manier? concret? Evanghelia ?i la a oferi semne eficace de speran??”.

”Nu este o întâmplare”, noteaz? papa în mesaj, ”faptul c? Ziua mondial? a s?racilor se celebreaz? în ultima parte a acestui an de har. Când se va închide Poarta Sfânt?, va trebui s? p?str?m ?i s? transmitem darurile dumnezeie?ti care au fost rev?rsate în mâinile noastre de-a lungul unui întreg an de rug?ciune, convertire ?i m?rturie. (...) Promovând binele comun, responsabilitatea noastr? social? î?i g?se?te fundamentul în gestul creator al lui Dumnezeu, care d? tuturor bunurile p?mântului: asemenea acestora, la fel ?i roadele muncii omului trebuie s? fie accesibile în mod echitabil. A-l ajuta pe cel s?rac este, într-adev?r, o chestiune de dreptate, mai înainte de a fi una de caritate. Dup? cum observa sfântul Augustin: Tu îi dai pâine celui fl?mând, dar ar fi mai bine ca nimeni s? nu fie fl?mând, chiar dac? în acest fel nu am mai avea pe nimeni c?ruia s?-i d?m. Tu îi oferi haine celui gol, dar cât ar fi mai bine dac? to?i ar avea haine ?i nu ar exista aceast? lips? (Comentariu la 1 In, VIII, 5)”.

La finalul mesajului, papa Leon î?i exprim? urarea ca ”acest An jubiliar s? stimuleze dezvoltarea unor politici de contrastare a vechilor ?i noilor forme de s?r?cie, precum ?i noi ini?iative de sus?inere ?i ajutorare a celor mai s?raci dintre s?raci. Un loc de munc?, educa?ia, casa ?i s?n?tatea sunt condi?iile unei securit??i care nu se va afirma niciodat? prin intermediul armelor. (...) S? ne încredin??m Preasfintei Maria, mângâietoarea mâhni?ilor, ?i împreun? cu ea s? în?l??m o cântarea de speran?? însu?indu-ne cuvintele din Te Deum: «In Te, Domine, speravi, non confundar in aeternum – În tine, Doamne, am n?d?jduit ?i nu voi regreta în veci».