ÐÓMAPµ¼º½

Papa: Isus, "adevăratul atlet al lui Dumnezeu", a cucerit lumea cu fidelitate iubirii, nu cu forța

"... celebrăm Solemnitatea Preasfintei Treimi, în timp ce trăim Jubileul Sportului. Binomul Trinitate-sport nu este tocmai de uz comun, totuși juxtapunerea nu este deplasată. Orice activitate umană bună, de fapt, poartă în sine o reflectare a frumuseții lui Dumnezeu, iar sportul este cu siguranță una dintre acestea" – a spus papa Leon la începutul omiliei Sfintei Liturghii de încheiere a Jubileului sportului, din bazilica vaticană.

Cetatea Vsaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 15 iunie 2025. Explicând că "Dumnezeu nu este static, nu este închis în sine", ci este “o comuniune, o relaÈ›ie vie între Tatăl, Fiul È™i Duhul Sfânt ", deschisă umanității È™i lumii, pontiful a evidenÈ›iat că "din acest dinamism divin izvorăște viaÈ›a", deoarece am fost creaÈ›i "de un Dumnezeu care se delectează È™i se bucură dând existență creaturilor sale".

Citând o expresie folosită frecvent în limba italiană pentru a incita sportivii în timpul competiÈ›iilor, când spectatorii strigă: Dai! (în româneÈ™te Hai!), pontiful a spus că este un "imperativ frumos", deoarece în italiană derivă de la verbul "a da". "Și acest lucru" – a continuat – "ne-ar putea face să reflectăm că nu este vorba doar de a oferi o performanță fizică, poate una extraordinară, ci de a se dărui, de a juca. Este vorba de a se dărui pentru alÈ›ii –  în vederea propriei creÈ™teri, pentru suporteri, pentru cei dragi, pentru antrenori, pentru colegii de muncă, pentru public, chiar È™i pentru adversari –  È™i, dacă cineva este cu adevărat un sportiv, acest lucru este evident dincolo de rezultat". Papa Leon a amintit că "sfântul Ioan Paul al II-lea – un sportiv, după cum È™tim – spunea astfel: Sportul este bucurie de a trăi, joc, sărbătoare È™i, ca atare, trebuie preÈ›uit [...] prin recuperarea gratuității sale, a capacității sale de a crea legături de prietenie, de a încuraja dialogul È™i deschiderea față de celălalt, [...] deasupra legilor dure ale producÈ›iei È™i consumului È™i a oricărei alte consideraÈ›ii pur utilitariste È™i hedoniste a vieÈ›ii (Omilia cu ocazia Jubileului sportivilor, 12 aprilie 1984).

Pontiful a menÈ›ionat trei aspecte "care fac din sport, astăzi, un mijloc valoros de formare umană È™i creÈ™tină": valoarea colaborării; menÈ›inerea unui contact sănătos cu natura È™i viaÈ›a concretă È™i confruntarea cu arta înfrângerii.

Valoarea colaborării

În legătură cu valoarea colaborării, a reliefat că  "într-o societate marcată de singurătate, în care individualismul exasperat a deplasat centrul de greutate de la noi la eu, sfârÈ™ind prin a-l ignora pe celălalt, sportul – mai ales atunci când este de echipă – învață valoarea colaborării, a mersului împreună, a acelei împărtășiri care, aÈ™a cum am spus, este în centrul vieÈ›ii lui Dumnezeu (cf. Ioan 16:14-15). Ea poate deveni astfel un instrument important de recompunere È™i de întâlnire: între popoare, în comunități, în mediul È™colar È™i profesional, în familii!"

Menținerea unui contact sănătos cu natura și viața concretă

Cu referire la cel de-al doilea aspect – menÈ›inerea unui contact sănătos cu natura È™i viaÈ›a concretă – papa Leon a observat că "într-o societate din ce în ce mai digitală, în care tehnologiile, în timp ce apropie oamenii îndepărtaÈ›i, îi îndepărtează adesea pe cei apropiaÈ›i, sportul sporeÈ™te concreteÈ›ea de a fi împreună, sensul corpului, al spaÈ›iului, al efortului, al timpului real. Astfel, împotriva tentaÈ›iei de a evada în lumi virtuale, el ajută la menÈ›inerea unui contact sănătos cu natura È™i viaÈ›a concretă (…)".

Confruntarea cu arta înfrângerii

Oprindu-se asupra celui de-al treilea aspect care face ca sportul să fie, astăzi, "un mijloc valoros de formare umană È™i creÈ™tină", È™i anume confruntarea cu arta înfrângerii, papa Leon a spus: "... într-o societate competitivă, în care se pare că doar cei puternici È™i cei de succes merită să trăiască, sportul îl învață, de asemenea, pe om cum să piardă, confruntându-l, în arta înfrângerii, cu unul dintre cele mai profunde adevăruri ale condiÈ›iei sale: fragilitate, limitare, imperfecÈ›iune. Acest lucru este important, deoarece din experienÈ›a acestei fragilități ne deschidem spre speranță. Sportivul care nu greÈ™eÈ™te niciodată, care nu pierde niciodată, nu există. Campionii nu sunt maÈ™ini infailibile, ci bărbaÈ›i È™i femei care, chiar È™i atunci când cad, găsesc curajul de a se ridica din nou. Să ne amintim încă o dată, în această privință, cuvintele sfântului Ioan Paul al II-lea, care spunea că Isus este "adevăratul atlet al lui Dumnezeu", pentru că a cucerit lumea nu cu forÈ›a, ci cu fidelitatea iubirii (cf. Omilia la Liturghia pentru Jubileul sportivilor, 29 octombrie 2000).

Spunând că "nu este o coincidență faptul că, în viaÈ›a multor sfinÈ›i ai timpului nostru, sportul a jucat un rol semnificativ, atât ca practică personală, cât È™i ca modalitate de evanghelizare", pontiful a dat exemplul Fericitului Pier Giorgio Frassati, patronul sportivilor, care va fi proclamat sfânt pe 7 septembrie. "ViaÈ›a sa, simplă È™i luminoasă, ne aminteÈ™te că, la fel cum nimeni nu se naÈ™te campion, nimeni nu se naÈ™te sfânt. Antrenamentul zilnic al iubirii este cel care ne apropie de victoria finală (cf. Rom 5,3-5) È™i ne face capabili să lucrăm la construirea unei lumi noi" – a mai spus Sfântul Părinte.

Să reflectați, prin sport, iubirea lui Dumnezeu Treime

La final, pontiful a spus: "Dragi sportivi, Biserica vă încredinÈ›ează o misiune minunată: să fiÈ›i, în activitățile voastre, o reflectare a iubirii lui Dumnezeu Treime pentru binele vostru È™i al fraÈ›ilor È™i surorilor voastre, lăsaÈ›i-vă implicaÈ›i în această misiune cu entuziasm: în calitate de sportivi, ca antrenori, cluburi, grupuri, familii. Papei Francisc îi plăcea să sublinieze că Preacurata, în Evanghelie, ne apare activă, în miÈ™care, chiar alergând (cf. Lc 1,39) gata, aÈ™a cum se È™tie că fac mamele, să pornească la un semn de la Dumnezeu pentru a veni în ajutorul copiilor săi (cf. Discurs către voluntarii JMJ, 6 august 2023). Să-i cerem să ne însoÈ›ească ostenelile È™i impulsurile È™i să le îndrepte întotdeauna spre bine, până la cea mai mare victorie: cea a veÈ™niciei, câmpul infinit unde jocul nu se va mai sfârÈ™i È™i bucuria va fi deplină (cf. 1Cor 9,24-25; 2Tm 4,7-8)".

 

15 iunie 2025, 12:15