杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc? 
22 iunie 2025 – Vatican News. V? oferim aici, în traducerea noastr? de lucru, omilia papei Leon al XIV-lea:

Dragi fra?i ?i surori, este frumos s? st?m împreun? cu Isus. Dovede?te aceasta Evanghelia pe care am proclamat-o cu pu?in înainte, relatând c? mul?imile st?teau ore în ?ir cu el, care vorbea de Împ?r??ia lui Dumnezeu ?i vindeca bolnavii (cf. Lc 9,11). Compasiunea lui Isus fa?? de cei suferinzi arat? apropierea iubitoare a lui Dumnezeu care vine în lume ca s? ne mântuiasc?. Când Dumnezeu este cel care domne?te, omul este eliberat de orice r?u. Cu toate acestea, chiar ?i pentru cei care primesc de la Isus vestea cea bun?, vine ceasul încerc?rii. În acel loc pustiu, unde mul?imile l-au ascultat pe Înv???tor, se las? seara ?i nu este nimic de mâncare (cf. v.12). Foamea poporului ?i apusul soarelui sunt semne ale unei limite care planeaz? asupra lumii, asupra oric?rei f?pturi: ziua se sfâr?e?te, la fel ca via?a oamenilor. Aceasta este ora, în timpul lipsei ?i al umbrelor, în care Isus r?mâne în mijlocul nostru.

Chiar atunci când soarele apune ?i foamea cre?te, în timp ce apostolii în?i?i îi cer s? dea drumul mul?imii, Cristos ne surprinde prin milostivirea sa. Lui îi este mil? de poporul fl?mând ?i îi îndeamn? pe discipolii s?i s? aib? grij? de el: foamea nu este o necesitate care nu are leg?tur? cu vestirea Împ?r??iei ?i cu m?rturisirea mântuirii. Dimpotriv?, aceast? foame prive?te rela?ia noastr? cu Dumnezeu. Cinci pâini ?i doi pe?ti, cu toate acestea, nu par chiar suficiente pentru a îndestula foamea poporului: calculele discipolilor, în aparen?? rezonabile, dau pe fa??, în schimb, pu?ina lor credin??. Pentru c?, în realitate, cu Isus este tot ceea ce trebuie pentru a da t?rie ?i sens vie?ii noastre.

La chemarea foamei, într-adev?r, el r?spunde cu semnul împ?r?irii: î?i ridic? ochii spre cer, roste?te binecuvântarea, frânge pâinea ?i d? de mâncare tuturor celor prezen?i (cf. v.16). Gesturile Domnului nu inaugureaz? un ritual magic complicat, ci dau m?rturie cu simplitate pentru recuno?tin?a fa?? de Tat?l, pentru rug?ciunea de fiu a lui Cristos ?i pentru comuniunea fratern? pe care Duhul Sfânt o sus?ine. Pentru a înmul?i pâinile ?i pe?tii, Isus împarte cele care sunt: tocmai în acest fel sunt îndeajuns pentru to?i, mai mult, mai r?mân din bel?ug. Dup? ce au mâncat, ?i au mâncat pe s?turate, au strâns dou?sprezece co?uri (cf. v.17).

Aceasta este logica ce mântuie?te poporul fl?mând: Isus lucreaz? dup? stilul lui Dumnezeu, înv??ându-i pe ceilal?i s? fac? la fel. Ast?zi, în locul mul?imilor men?ionate în Evanghelie se afl? popoare întregi, umilite mai mult de l?comia celorlal?i decât de foamea proprie. În fa?a mizeriei celor mul?i, acumularea de c?tre câ?iva este un semn de mândrie nep?s?toare, care genereaz? durere ?i nedreptate. În loc s? împart?, opulen?a risipe?te roadele p?mântului ?i ale muncii omului. Mai ales în acest an jubiliar, exemplul Domnului r?mâne pentru noi un criteriu urgent de ac?iune ?i de slujire: a împ?r?i pâinea, pentru a înmul?i speran?a, proclam? venirea Împ?r??iei lui Dumnezeu.

Într-adev?r, salvând mul?imile de la foame, Isus veste?te c? îi va salva pe to?i de la moarte. Acesta este misterul credin?ei pe care-l celebr?m în sacramentul Euharistiei. Dup? cum foamea este semnul nevoii noastre radicale de via??, tot la fel frângerea pâinii este semnul darului dumnezeiesc al mântuirii.

Preaiubi?ilor, Cristos este r?spunsul lui Dumnezeu la foamea omului pentru c? trupul s?u este pâinea vie?ii ve?nice: lua?i ?i mânca?i din aceasta to?i! Îndemnul lui Isus cuprinde experien?a noastr? de fiecare zi: ca s? vie?uim, noi avem nevoie s? ne hr?nim cu via??, luând-o de la plante ?i animale. Cu toate acestea, faptul c? mânc?m ceva muritor ne aminte?te c? ?i noi, oricât am mânca, vom muri. Atunci când, în schimb, ne hr?nim cu Isus, pâinea cea vie ?i adev?rat?, noi tr?im prin el. Jertfindu-se cu totul pe sine însu?i, Cel r?stignit ?i înviat se încredin?eaz? nou?, celor care descoperim în acest fel c? suntem f?cu?i ca s? ne hr?nim cu Dumnezeu. Firea noastr? înfometat? poart? semnul unei lipse care este îndestulat? de harul Euharistiei. Dup? cum scrie sfântul Augustin, Cristos este cu adev?rat «panis qui reficit, et non deficit; panis qui sumi potest, consumi non potest» (Sermo 130, 2): pâinea care hr?ne?te ?i nu înceteaz? s? existe, pâinea care se poate mânca, dar nu se poate termina. Euharistia este prezen?a adev?rat?, real? ?i substan?ial? a Mântuitorului (cf. Catehismul Bisericii Catolice, 1413) care transform? pâinea în sine pentru a ne transforma pe noi în el. Vie ?i d?t?toare de via??, Euharistia [Corpus Domini] ne face pe noi, adic? Biserica îns??i, s? fim trupul Domnului.

De aceea, dup? cuvintele apostolului Paul (cf. 1Cor 10,17), Conciliul Vatican II înva?? c? «prin sacramentul Pâinii euharistice, este reprezentat? ?i realizat? unitatea credincio?ilor care formeaz? un singur trup în Cristos. To?i oamenii sunt chema?i la aceast? unire cu Cristos care este Lumina lumii, de la care venim, prin care tr?im, spre care tindem» (Lumen gentium, nr. 3). Procesiunea pe care o vom începe peste pu?in timp este semn al acestui drum. Împreun?, p?stori ?i turm?, ne hr?nim din Preasfântul Sacrament, îl ador?m ?i îl ducem pe str?zi. F?când astfel, îl prezent?m înaintea ochilor, a con?tiin?ei ?i a inimii oamenilor. Înaintea inimii celui care crede, ca s? cread? cu mai mult? t?rie; a inimii celui care nu crede, ca s? se întrebe cu privire la foamea pe care o avem în suflet ?i la pâinea care o poate îndestula.

Învigora?i cu hrana pe care Dumnezeu ne-o d?ruie?te, îl ducem pe Isus la inima tuturor, pentru c? Isus îi cuprinde pe to?i în lucrarea mântuirii, chemând pe fiecare s? participe la masa lui. Ferici?i vor fi chema?i dac? devin m?rturisitorii acestei iubiri!