杏MAP导航

Cetatea Vaticanului 鈥� Adrian Danc膬 
24 iunie 2025 鈥� Vatican News. 鈥滻sus trebuie s膬 creasc膬, iar noi s膬 ne mic葯or膬m pentru ca s膬 putem fi p膬stori de suflete dup膬 Inima sa鈥�: a spus papa Leon al XIV-lea la medita葲ia prezentat膬 seminari葯tilor care au venit în aceste zile la Roma din lumea întreag膬 cu ocazia Jubileului speran葲ei. Medita葲ia a fost prezentat膬 mar葲i, 24 iunie a.c., în bazilica San Pietro. 

V膬 oferim aici, în traducerea noastr膬 de lucru, medita葲ia Sfântului P膬rinte.

Preaiubi葲ilor, sunt foarte bucuros s膬 v膬 întâlnesc 葯i v膬 mul葲umesc tuturor, seminari葯ti 葯i formatori, pentru prezen葲a voastr膬 c膬lduroas膬. V膬 mul葲umesc mai întâi de toate pentru bucuria voastr膬 葯i pentru entuziasmul vostru. V膬 mul葲umesc pentru c膬, prin energia voastr膬, alimenta葲i flac膬ra speran葲ei în via葲a Bisericii.

În aceast膬 zi, voi nu sunte葲i doar pelerini, ci 葯i m膬rturisitori de speran葲膬: o m膬rturisi葲i înaintea mea 葯i a tuturor pentru c膬 v-a葲i l膬sat lua葲i de aventura fascinant膬 a voca葲iei sacerdotale într-un timp deloc u葯or. A葲i primit chemarea de a deveni vestitori blânzi 葯i puternici ai Cuvântului care mântuie葯te, slujitori ai unei Biserici deschise 葯i în ie葯ire misionar膬.

Spun dou膬 cuvinte 葯i în spaniol膬: v膬 mul葲umesc pentru c膬 a葲i acceptat cu curaj invita葲ia Domnului de a-l urma, de a fi discipoli, de a intra în seminar. Trebuie s膬 fim curajo葯i 葯i s膬 nu ne fie team膬!

Lui Cristos care v膬 cheam膬, voi îi spune葲i DA, cu smerenie 葯i curaj, iar acest Iat膬-m膬! pe care i-l spune葲i lui, încol葲e葯te în interiorul vie葲ii Bisericii 葯i se las膬 înso葲it de necesarul parcurs de discern膬mânt 葯i de formare.

葮ti葲i c膬 Isus v膬 cheam膬 mai întâi de toate s膬 tr膬i葲i o experien葲膬 de prietenie cu el 葯i cu înso葲itorii de drum (cf. Mc 3,13). Este o experien葲膬 destinat膬 s膬 creasc膬 în mod permanent 葯i dup膬 hirotonire 葯i care cuprinde toate aspectele vie葲ii. Nu exist膬 nimic în voi, într-adev膬r, care ar trebui s膬 fie rebutat, dar totul va trebui s膬 fie asumat 葯i transfigurat de logica bobului de grâu cu scopul de a deveni persoane fericite 葯i preo葲i ferici葲i, pun葲i, nu piedici pentru întâlnirea cu Cristos pentru to葲i cei care se apropie de voi. Da, el va trebui s膬 creasc膬, iar noi s膬 ne mic葯or膬m ca s膬 putem fi p膬stori dup膬 inima sa (cf. Sfântul Ioan Paul al II-lea, exort.ap. Pastores dabo vobis, 25 martie 1992, nr. 43).

Vorbind de inima lui Isus Cristos, cum s膬 nu amintim enciclica Dilexit nos care ne-a fost dat膬 de iubitul pap膬 Francisc? (Dilexit nos, 24 octombrie 2024). Chiar în aceast膬 perioad膬 de timp pe care o tr膬i葲i, un timp de formare 葯i discern膬mânt, este important s膬 ne îndrept膬m aten葲ia c膬tre centrul, c膬tre motorul întregului vostru parcurs: inima. Seminarul, în orice modalitate ar fi conceput, ar trebui s膬 fie o 葯coal膬 a afec葲iunii. Ast膬zi, în special într-un context social 葯i cultural marcat de conflict 葯i narcisism, trebuie s膬 înv膬葲膬m s膬 iubim 葯i s膬 iubim asemenea lui Isus (cf. Francisc, scris.enc. Dilexit nos, nr. 17).

Dup膬 cum Cristos a iubit cu inima omului (Conc. Ecum. Vatican II, const.past. Gaudium et spes, nr. 22), voi sunte葲i chema葲i s膬 iubi葲i cu inima lui Cristos. A iubi cu inima lui Cristos. Dar pentru a înv膬葲a aceast膬 art膬 este nevoie s膬 lucr膬m asupra propriei interiorit膬葲i, unde Dumnezeu î葯i face auzit膬 vocea 葯i de unde pornesc deciziile cele mai profunde, dar care este 葯i locul tensiunilor 葯i al luptelor (cf. Mc 7,14-23), care trebuie convertit pentru ca toat膬 umanitatea noastr膬 s膬 aib膬 miresmele Evangheliei. Prima lucrare, a葯adar, trebuie s膬 fie asupra interiorit膬葲ii. Aminti葲i-v膬 bine de îndemnul sfântului Augustin de a ne întoarce la inim膬, pentru c膬 acolo reg膬sim urmele lui Dumnezeu. Nu v膬 fie team膬 s膬 ave葲i grij膬 de aceasta, l膬sa葲i-v膬 ajuta葲i, pentru c膬 chiar din acele r膬ni se va na葯te capacitatea de a sta al膬turi de cei care sufer膬. F膬r膬 o via葲膬 interioar膬 nu este posibil膬 nici via葲a spiritual膬, pentru c膬 chiar acolo ne vorbe葯te Dumnezeu, în inim膬. Dumnezeu ne vorbe葯te în inim膬, dar e necesar s膬 葯tim s膬-l ascult膬m.

Din aceast膬 munc膬 interioar膬 face parte 葯i antrenamentul prin care înv膬葲膬m s膬 recunoa葯tem mi葯c膬rile inimii: nu doar emo葲iile rapide 葯i imediate care caracterizeaz膬 sufletul tinerilor, dar mai ales sentimentele voastre, care v膬 ajut膬 s膬 descoperi葲i direc葲ia vie葲ii voastre. Dac膬 ve葲i înv膬葲a s膬 v膬 cunoa葯te葲i inima, ve葲i fi întotdeauna mai autentici 葯i nu ve葲i avea nevoie s膬 pune葲i m膬葯tile. Iar calea privilegiat膬 care ne conduce la interioritate este rug膬ciunea: într-o epoc膬 în care suntem hiper-conecta葲i, devine din ce în ce mai greu s膬 avem experien葲a t膬cerii 葯i a singur膬t膬葲ii. F膬r膬 întâlnirea cu El, nu reu葯im s膬 ne cunoa葯tem cu adev膬rat nici pe noi în葯ine.

V膬 invit s膬-l invoca葲i deseori pe Sfântul Duh ca s膬 modeleze în voi o inim膬 docil膬, capabil膬 s膬 capteze prezen葲a lui Dumnezeu ascultând chiar vocile naturii 葯i ale artei, ale poeziei, literaturii 葯i muzicii, precum 葯i ale 葯tiin葲elor umane (cf. Gaudium et spes, nr. 62). De asemenea, în efortul riguros de a studia teologia, s膬 asculta葲i, cu mintea 葯i cu inima deschise, vocile culturii, precum provoc膬rile recente ale inteligen葲ei artificiale 葯i ale social media (Congrega葲ia pentru cler, Ratio fundamentalis, 8 decembrie 2016, nr. 97). Dar mai presus de toate, dup膬 cum f膬cea Isus, s膬 asculta葲i strig膬tul deseori t膬cut al celor mici, s膬raci 葯i asupri葲i, al celor numero葯i, mai ales tineri, care caut膬 un sens pentru via葲a lor.

Dac膬 v膬 ve葲i îngriji de inima voastr膬, prin momentele zilnice de t膬cere, medita葲ie 葯i rug膬ciune, ve葲i reu葯i s膬 înv膬葲a葲i arta discern膬mântului. 葮i aceasta este o munc膬 important膬: a înv膬葲a s膬 discernem. Când suntem tineri, avem în noi atât de multe dorin葲e, vise 葯i ambi葲ii. Deseori, inima este aglomerat膬 葯i se întâmpl膬 s膬 ne sim葲im confuzi. În schimb, dup膬 modelul Fecioarei Maria, interioritatea noastr膬 trebuie s膬 devin膬 capabil膬 s膬 p膬streze 葯i s膬 mediteze. Capabil膬 de synballein, dup膬 cum scrie evanghelistul Luca (2,19.51): s膬 pun膬 împreun膬 fragmentele (Dilexit nos, nr. 19). Feri葲i-v膬 de superficialitate 葯i pune葲i împreun膬 fragmentele vie葲ii în rug膬ciune 葯i medita葲ie, întrebându-v膬: ce m膬 înva葲膬 cele pe care le tr膬iesc, ce îmi spun pentru drumul vie葲ii mele, încotro m膬 conduce Domnul?

Preaiubi葲ilor, s膬 ave葲i o inim膬 blând膬 葯i smerit膬 ca inima lui Isus (cf. Mt 11,29). Dup膬 exemplul apostolului Paul (cf. Fil 2,5), s膬 v膬 însu葯i葲i sim葲膬mintele lui Cristos ca s膬 înainta葲i în maturitatea uman膬, mai ales în cea afectiv膬 葯i rela葲ional膬. Este important, chiar necesar, ca înc膬 din timpul seminarului s膬 tinde葲i mult c膬tre maturitatea uman膬, refuzând orice camuflaj 葯i ipocrizie. 葰inând privirea îndreptat膬 c膬tre Isus, trebuie s膬 înv膬葲膬m s膬 d膬m un nume 葯i o voce chiar 葯i triste葲ii, fricii, nelini葯tii, indign膬rii, ducând totul în rela葲ia cu Dumnezeu. Crizele, limitele, fragilit膬葲ile nu trebuie ascunse, dimpotriv膬, sunt ocazii de har 葯i de experien葲膬 pascal膬.

Într-o lume în care deseori vedem ingratitudine 葯i sete de putere, unde uneori pare s膬 predomine logica rebut膬rii, voi sunte葲i chema葲i s膬 da葲i m膬rturie pentru gratitudinea 葯i gratuitatea lui Cristos, pentru tres膬ltarea 葯i bucuria sa, pentru blânde葲ea 葯i milostivirii Inimii sale. S膬 practica葲i stilul de primire 葯i apropiere, de slujire generoas膬 葯i dezinteresat膬, l膬sând ca Sfântul Duh s膬 ung膬 umanitatea voastr膬 chiar mai înainte de hirotonire.

Inima lui Cristos este însufle葲it膬 de o imens膬 compasiune. El este bunul samaritean al omenirii 葯i ne spune: Mergi 葯i f膬 葯i tu la fel (Lc 10,37). Aceast膬 compasiune îl face s膬 frâng膬 pentru mul葲imi pâinea Cuvântului 葯i a împ膬r葲irii (cf. Mc 6,30-44), l膬sând s膬 se întrez膬reasc膬 gestul cenaclului 葯i al crucii, când avea s膬 se dea pe sine ca hran膬, 葯i ne spune: Da葲i-le voi s膬 m膬nânce! (Mc 6,37), adic膬 face葲i din via葲a voastr膬 un dar de iubire.

Dragi seminari葯ti, în葲elepciunea Maicii Biserici, asistat膬 de Duhul Sfânt, caut膬 mereu în decursul timpului modalit膬葲ile cele mai adecvate pentru formarea slujitorilor sfin葲i葲i, dup膬 exigen葲ele locurilor. În acest efort, care este îndatorirea voastr膬? Aceea de a nu trage niciodat膬 în jos, de a nu v膬 mul葲umi, de a nu fi doar primitori pasivi, ci de a v膬 pasiona de via葲a preo葲easc膬, tr膬ind prezentul 葯i privind la viitor cu o inim膬 profetic膬. Sper ca întâlnirea noastr膬 s膬 v膬 ajute pe fiecare dintre voi s膬 aprofunda葲i dialogul personal cu Domnul, cerându-i s膬 ne însu葯im tot mai mult sim葲膬mintele Inimii sale, o inim膬 care pulseaz膬 de iubire pentru voi 葯i pentru toat膬 omenirea. Drum bun! V膬 înso葲esc cu binecuvântarea mea!

Apoi, înainte de Crez, Sfântul P膬rinte a ad膬ugat: 
Dragi seminari葯ti, m膬 bucur s膬 v膬 înso葲esc în aceast膬 diminea葲膬 cu ocazia jubileului vostru, împreun膬 cu preo葲ii care v膬 înso葲esc pe drumul de formare. Proveni葲i din diferite Biserici din lume 葯i ave葲i experien葲e de via葲膬 foarte diferite, dar în Domnul form膬m cu to葲ii un singur trup. Într-adev膬r, una este speran葲a la care a葲i fost chema葲i, cea a voca葲iei voastre (cf. Ef 4,4). Ast膬zi, la mormântul apostolului Petru 葯i împreun膬 cu mine, succesorul s膬u, reînnoi葲i solemn credin葲a botezului vostru. Acest Crez s膬 fie r膬d膬cina din care înmugure葯te acel Iat膬-m膬! pe care, cu bucurie, îl ve葲i spune în ziua sfin葲irii voastre preo葲e葯ti. Dumnezeu care început în voi lucrarea sa, s膬 o duc膬 la îndeplinire.

Dup膬 ce au rostit împreun膬 Crezul în latin膬, papa a ad膬ugat aceast膬 rug膬ciune, înso葲it膬 de binecuvântarea final膬:
S膬 ne rug膬m. P膬rinte ceresc, care în acest an jubiliar îi deschizi Bisericii tale calea mântuirii, prime葯te propunerile noastre de bine 葯i îndepline葯te dorin葲a noastr膬 de a întoarce vie葲ile noastre c膬tre tine ca s膬 devenim m膬rturisitori autentici ai Evangheliei. Prin harul Duhului Sfânt, c膬l膬uze葯te pa葯ii no葯tri c膬tre fericita speran葲膬 de a întâlni fa葲a ta în Ierusalimul ceresc, în care Împ膬r膬葲ia ta va ajunge la împlinirea deplin膬 葯i des膬vâr葯it膬 葯i totul se va realiza în Cristos, Fiul t膬u. Care tr膬ie葯te 葯i domne葯te împreun膬 cu tine 葯i cu Duhul Sfânt în to葲i vecii vecilor. Amin.