ÐÓMAPµ¼º½

Papa Paul al VI-lea, călătoria apostolică în Èšara Sfântă (4-6 ianuarie 1964) Papa Paul al VI-lea, călătoria apostolică în Èšara Sfântă (4-6 ianuarie 1964)  Editorial

Paternitatea lui Petru

"Paternitatea lui Petru" este titlul articolului de fond al directorului nostru editorial, Andrea Tornielli, în care propune o reflecție asupra cuvintelor papei Paul al VI-lea: "Mă simt ca tatăl întregii umanități", legate de un aspect crucial al slujirii Episcopului Romei.

Andrea Tornielli
Vatican News – 6 mai 2025. În orele intense care preced începerea Conclavului chemat să aleagă noul succesor al Apostolului Petru, merită să ne amintim un aspect fundamental al slujirii episcopului Romei, perceput în mod special de poporul lui Dumnezeu: paternitatea. Milioane de oameni, în momentul anunțării neaÈ™teptate a morÈ›ii papei Francisc, s-au simÈ›it asemenea unor orfani de tată.

Paul al VI-lea a reflectat asupra experienÈ›ei paternității, în dialogul cu prietenul său, filosoful Jean Guitton, la întoarcerea sa din călătoria în India, în decembrie 1964. La sosirea sa, Suveranul Pontif fusese întâmpinat pe străzi de peste un milion de persoane aparÈ›inând tuturor religiilor. O îmbrățiÈ™are de neuitat. MulÈ›imea a invadat străzile, a asediat autoturismul Lincoln descoperit pe care Paul al VI-lea îl va oferi apoi în dar Maicii Tereza din Calcutta. Timp de două ore, fără pauză, Papa Montini a salutat È™i a binecuvântat. Rememorând acea întâlnire cu mulÈ›imea, Papa i-a mărturisit lui Guitton: "Cred că dintre toate demnitățile unui Papă, cea mai de invidiat este paternitatea. Mi s-a întâmplat să îl însoÈ›esc pe papa Pius al XII-lea la ceremonii solemne. MulÈ›imea se îmbulzea în jurul lui, îi rupea veÈ™mintele. Și el era radiant. Recăpăta forță. Dar între a fi martorul unei paternități È™i a fi personal tată distanÈ›a este imensă. Paternitatea este un sentiment care invadează spiritul È™i inima, care ne însoÈ›eÈ™te în fiecare oră a zilei, care nu se poate diminua, ci se intensifică, pentru că numărul fiilor creÈ™te".

Nu este vorba, adăuga Paul al VI-lea, "atât de mult de un rol, cât de o paternitate. Iar cineva nu poate înceta să fie tată.... Mă simt tatăl întregii umanități.... Și, în conÈ™tiinÈ›a Papei, acest sentiment este mereu nou, mereu proaspăt, în stare incipientă, mereu liber È™i creator. Este un sentiment care nu oboseÈ™te, care lasă la o parte orice oboseală. Niciodată, nici măcar pentru o clipă, nu m-am simÈ›it obosit când am ridicat mâna pentru a binecuvânta. Nu, nu voi obosi niciodată să binecuvântez sau să iert. Când am ajuns la Bombay, aveam de urmat un parcurs de douăzeci de kilometri pentru a ajunge la sediul Congresului. MulÈ›imi uriaÈ™e, nesfârÈ™ite, dense, tăcute, nemiÈ™cate încadrau drumul – mulÈ›imi spirituale È™i sărace, acele mulÈ›imi nerăbdătoare, dezbrăcate, atente, pe care le vezi doar în India. A trebuit să continui să binecuvântez.

Un prieten preot, care era aproape de mine, cred că spre sfârÈ™it mi-a sprijinit braÈ›ul, precum slujitorul lui Moise. TotuÈ™i, nu mă simt superior, ci frate, inferior tuturor, pentru că port povara tuturor".

Cu câteva luni înainte de acea experiență din India, Paul al VI-lea experimentase deja ce înseamnă să fii literalmente 'înghiÈ›it' de îmbrățiÈ™area poporului. Era în ianuarie 1964, în timpul primei sale călătorii apostolice, în Èšara Sfântă. O călătorie intens dorită de Papa Montini. La Ierusalim, în apropiere de Poarta Damascului, mulÈ›imea era atât de mare încât recepÈ›ia nu a putut avea loc conform planului. Autoturismul Papei se legăna ca o barcă È™i, coborând cu greu din maÈ™ină, protejat de soldaÈ›ii regelui Hussein, a traversat cu dificultate Poarta Damascului, fără ca cei din anturajul său să-l poată însoÈ›i. Paul al VI-lea a parcurs întreaga Via Dolorosa în mijlocul mulÈ›imii de oameni înghesuiÈ›i până la refuz pe străduÈ›ele antice ale OraÈ™ului Sfânt, în anumite momente părând să fie înghiÈ›it de mulÈ›ime. Chipul său a rămas mereu senin È™i zâmbitor în timp ce îÈ™i ridica mâinile în semn de binecuvântare.

Părintele Giulio Bevilacqua, prieten personal al Suveranului Pontif, a dezvăluit în acea seară unui grup de jurnaliÈ™ti adunaÈ›i în faÈ›a DelegaÈ›iei Apostolice din Ierusalim că, cu mulÈ›i ani înainte, Giovanni Battista Montini îi mărturisise: "Visez la un Papă care trăieÈ™te liber de fastul curÈ›ii È™i de îngrădirile protocolului. În sfârÈ™it singur în mijlocul diaconilor săi". De aceea, spunea în concluzie Bevilacqua, 'sunt convins că astăzi, deÈ™i copleÈ™it de mulÈ›ime, el este mai fericit decât atunci când coboară în bazilica Sfântul Petru în sedia gestatoria (n.n. tronul mobil)... '.

 

 

06 mai 2025, 08:50