Papa, noilor prezbiteri: Suntem ai lui Dumnezeu, nu exist膬 bog膬葲ie mai mare
Cetatea Vaticanului 鈥� E. Asmarandei
31 mai 2025 鈥� Vatican News. 鈥滱st膬zi este o zi de mare bucurie pentru Biseric膬 葯i pentru fiecare dintre voi, candida葲i la treapta preo葲iei, împreun膬 cu familia, prietenii 葯i înso葲itorii de drum din anii vo葯tri de formare. A葯a cum subliniaz膬 Ritul Hirotonirii, în mai multe pasaje, rela葲ia dintre ceea ce celebr膬m ast膬zi 葯i poporul lui Dumnezeu este fundamental膬. Profunzimea, amploarea 葯i chiar durata bucuriei divine pe care o împ膬rt膬葯im acum sunt direct propor葲ionale cu leg膬turile care exist膬 葯i vor cre葯te între voi, care sunte葲i hirotoni葲i, 葯i poporul din care proveni葲i, din sunte葲i parte 葯i la care sunte葲i trimi葯i. Voi insista asupra acestui aspect, având întotdeauna în minte c膬 identitatea preotului depinde de unitatea cu Cristos, preotul suprem 葯i ve葯nic鈥�, a spus papa Leon al XIV-lea, sâmb膬t膬, 31 mai a.c., în bazilica Sfântul Petru, conferind sacramentul preo葲iei unui num膬r de unsprezece diaconi, din dieceza Romei, în s膬rb膬toarea Vizitei Sfintei Fecioare Maria la veri葯oara sa Elisabeta.
Bucuria lui Dumnezeu nu este zgomotoas膬
鈥漇untem poporul lui Dumnezeu鈥�, a mai spus pontiful, 鈥漹oi sunte葲i o m膬rturie a faptului c膬 Dumnezeu nu a obosit s膬-葯i adune fiii, chiar dac膬 sunt diferi葲i, 葯i s膬-i formeze într-o unitate dinamic膬. Nu este vorba de o ac葲iune impetuoas膬, ci de acea adiere u葯oar膬 care i-a dat speran葲膬 profetului Ilie, în ceasul descuraj膬rii (cf. 1 Regi 19,12). Bucuria lui Dumnezeu nu este zgomotoas膬, ci schimb膬 cu adev膬rat istoria 葯i ne apropie unii de al葲ii. Misterul Vizitei, pe care Biserica îl contempl膬 în ultima zi a lunii mai, este o icoan膬 a acestui fapt. Din întâlnirea dintre Fecioara Maria 葯i veri葯oara sa Elisabeta vedem cum izvor膬葯te Magnificat, cântecul unui popor vizitat de har鈥�.
Fi葲i asemenea lui Isus
Noilor prezbiteri, papa le-a mai spus: 鈥漜oncepe葲i-v膬 pe voi în葯iv膬 în felul lui Isus! A fi ai lui Dumnezeu 鈥� slujitori ai lui Dumnezeu, popor al lui Dumnezeu 鈥� ne leag膬 de p膬mânt: nu de o lume ideal膬, ci de cea real膬. Asemenea lui Isus, cei pe care Tat膬l îi pune în calea voastr膬 sunt oameni din carne 葯i oase. Consacra葲i-v膬 lor, f膬r膬 a v膬 separa de ei, f膬r膬 a v膬 izola, f膬r膬 a face din darul primit un fel de privilegiu. Papa Francisc ne-a avertizat de multe ori împotriva acestui lucru, pentru c膬 autoreferen葲ialitatea stinge focul spiritului misionar. Biserica este constitutiv extrovertit膬, a葯a cum via葲a, patimile, moartea 葯i învierea lui Isus sunt extrovertite. Ve葲i face cuvintele Sale ale voastre, în fiecare Euharistie: este 鈥漰entru voi 葯i pentru to葲i鈥�. Nimeni nu l-a v膬zut vreodat膬 pe Dumnezeu. S-a întors c膬tre noi, a ie葯it din sine. Fiul a devenit exegez膬, poveste vie. 葮i ne-a dat puterea de a deveni copii ai lui Dumnezeu. Nu c膬uta葲i, s膬 nu c膬ut膬m nicio alt膬 putere!鈥�.
Face葲i loc fiec膬rei f膬pturi
鈥�În salutul s膬u adresat b膬trânilor comunit膬葲ii din Efes鈥�, a eviden葲iat Sfântul P膬rinte, 鈥漝in care am ascultat câteva fragmente în prima lectur膬, Paul le transmite secretul fiec膬rei misiuni: Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori (Fapte 20,28). Nu st膬pâni, ci custozi. Misiunea este a lui Isus. El a înviat, de aceea este viu 葯i ne preced膬. Niciunul dintre noi nu este chemat s膬-l înlocuiasc膬. În ziua În膬l葲膬rii, ne înva葲膬 despre prezen葲a sa nev膬zut膬. Are încredere în noi, ne face loc; a mers chiar pân膬 acolo încât s膬 spun膬: este mai bine pentru voi ca eu s膬 plec (In 16,7). 葮i noi, episcopii, dragi candida葲i la preo葲ie, implicându-v膬 în misiune, ast膬zi v膬 facem loc. 葮i voi face葲i loc fiec膬rei f膬pturi, de care cel Înviat este aproape 葯i în care iube葯te s膬 ne viziteze 葯i s膬 ne uimeasc膬. Poporul lui Dumnezeu este mai numeros decât vedem. S膬 nu-i definim grani葲ele鈥�.
鈥澣榯i葲i cum am fost鈥�
鈥滵e la Sfântul Paul鈥�, a mai spus papa Leon, 鈥漝in emo葲ionantul s膬u discurs de r膬mas bun, a葯 dori s膬 subliniez un al doilea cuvânt. Acesta, în realitate, le premerge pe toate celelalte. El poate spune: 鈥漋oi 艧ti牛i prea bine cum am fost cu voi tot timpul鈥� (Fapte 20,18). S膬 p膬str膬m aceast膬 expresie gravat膬 în inimile 葯i min葲ile noastre! 鈥澣榯i葲i cum am fost鈥�: transparen葲a vie葲ii. Vie葲i cunoscute, vie葲i lizibile, vie葲i credibile! Suntem în poporul lui Dumnezeu, pentru a putea sta în fa葲a lui, cu o m膬rturie credibil膬鈥�.
S膬 eliber膬m, nu s膬 posed膬m
鈥滳膬ci dragostea lui Cristos ne posed膬鈥�, dragi fra葲i 葯i surori!鈥�, a conchis papa Leon al XIV-lea. Este o posesiune care ne elibereaz膬 葯i ne face capabili s膬 nu posed膬m pe nimeni. S膬 eliber膬m, nu s膬 posed膬m. Suntem ai lui Dumnezeu: nu exist膬 bog膬葲ie mai mare de pre葲uit 葯i de împ膬rt膬葯it. Este singura bog膬葲ie care, atunci când este împ膬rt膬葯it膬, se înmul葲e葯te. Împreun膬 vrem s膬 o aducem în lume, pe care Dumnezeu a iubit-o atât de mult încât l-a dat pe Fiul s膬u unic (cf. In 3,16)鈥�. Astfel, via葲a d膬ruit膬 de ace葯ti fra葲i, care în curând vor fi hirotoni葲i preo葲i, este plin膬 de sens. Le mul葲umim 葯i îi mul葲umim lui Dumnezeu care i-a chemat s膬 slujeasc膬 un popor în întregime preo葲esc. Împreun膬, unim cerul 葯i p膬mântul. În Maria, Maica Bisericii, str膬luce葯te aceast膬 preo葲ie comun膬, care îi înal葲膬 pe cei umili, leag膬 genera葲iile 葯i ne face s膬 ne numim ferici葲i (cf. Luca 1,48.52). Fie ca ea, Fecioara Încrederii 葯i Maica Speran葲ei, s膬 mijloceasc膬 pentru noi鈥�.
