杏MAP导航

Cetatea Vaticanului 鈥� E. Asmarandei
28 mai 2025 鈥� Vatican News. 鈥滵ragi fra葲i 葯i surori, continu膬m s膬 medit膬m asupra unor parabole din Evanghelie care sunt o oportunitate de a schimba perspectiva 葯i de a ne deschide speran葲ei. Lipsa speran葲ei, uneori, se datoreaz膬 faptului c膬 ne fix膬m pe un anumit mod rigid 葯i închis de a vedea lucrurile, iar parabolele ne ajut膬 s膬 le privim dintr-un alt punct de vedere鈥�, a spus papa Leon al XIV-lea, la cateheza de miercuri, 28 mai a.c., din Pia葲a Sfântul Petru, meditând asupra parabolei bunului samaritean, din capitolul 10 al Evangheliei dup膬 Sfântul Luca: 鈥漸n samaritean oarecare, ce c膬l膬torea, a venit lâng膬 el 艧i, v膬zându-l, i s-a f膬cut mil膬鈥� (Luca 10,33).

鈥滱st膬zi鈥�, a continuat pontiful, 鈥漚葯 dori s膬 v膬 vorbesc despre o persoan膬 expert膬, bine preg膬tit膬, un doctor al Legii, care are nevoie s膬-葯i schimbe perspectiva, pentru c膬 este concentrat asupra sa 葯i nu-i observ膬 pe ceilal葲i (cf. Luca 10,25-37). El îl întreab膬 pe Isus cum 鈥漨o葯tene葯te鈥� cineva via葲a ve葯nic膬, folosind o expresie pe care o consider膬 un drept f膬r膬 echivoc. Dar în spatele acestei întreb膬ri, se ascunde, poate, o nevoie de aten葲ie: singurul cuvânt asupra c膬ruia îi cere explica葲ii lui Isus este termenul 鈥漚proapele鈥�, care înseamn膬 literalmente cel care este aproape鈥�.

鈥滵in acest motiv鈥�, a eviden葲iat papa, 鈥滻sus spune o parabol膬 care este o c膬l膬torie pentru a transforma acea întrebare, pentru a trece de la 鈥漜ine m膬 iube葯te?鈥�, la 鈥漜ine m-a iubit?鈥�. Prima este o întrebare imatur膬, a doua este întrebarea unui adult care a în葲eles sensul vie葲ii sale. Prima întrebare este cea pe care ne-o punem când st膬m într-un col葲 葯i a葯tept膬m, a doua este cea care ne împinge s膬 pornim într-o c膬l膬torie鈥�.

鈥漃arabola pe care o spune Isus鈥�, a subliniat papa Leon, 鈥漚re ca scop un drum, 葯i este un drum dificil 葯i de nep膬truns, precum via葲a. Este drumul parcurs de un om care coboar膬 de la Ierusalim, cetatea de pe munte, la Ierihon, cetatea de sub nivelul m膬rii. Este o imagine care prefigureaz膬 deja ceea ce s-ar putea întâmpla: se întâmpl膬 ca acel om s膬 fie atacat, b膬tut, jefuit 葯i l膬sat pe jum膬tate mort. Este experien葲a care se întâmpl膬 atunci când situa葲iile, persoanele, uneori chiar 葯i cei în care am avut încredere, ne iau totul 葯i ne las膬 la mijlocul drumului鈥�.

鈥�Îns膬 via葲a este alc膬tuit膬 din întâlniri鈥�, a exemplificat Sfântul P膬rinte, 鈥漣ar în aceste întâlniri ar膬t膬m ceea ce suntem. Ne afl膬m în fa葲a celuilalt, în fa葲a fragilit膬葲ii 葯i sl膬biciunii sale 葯i putem decide ce s膬 facem: s膬 avem grij膬 de el sau s膬 ne prefacem c膬 nu se întâmpl膬 nimic. Un preot 葯i un levit merg pe acela葯i drum. Sunt persoane care slujesc în Templul din Ierusalim, care tr膬iesc în spa葲iul sacru. 葮i totu葯i, practicarea cultului nu duce automat la compasiune. De fapt, înainte de a fi o problem膬 religioas膬, compasiunea este o chestiune de umanitate! Înainte de a fi credincio葯i, sunt chema葲i s膬 fim oameni鈥�.

鈥漀e putem imagina c膬鈥�, a mai eviden葲iat pontiful, 鈥漝up膬 ce au r膬mas mult timp în Ierusalim, acel preot 葯i acel levit se gr膬besc s膬 se întoarc膬 acas膬. Tocmai graba, atât de prezent膬 în via葲a noastr膬, ne împiedic膬 adesea s膬 sim葲im compasiunea. Cei care cred c膬 propria c膬l膬torie trebuie s膬 aib膬 prioritate, nu sunt dispu葯i s膬 se opreasc膬 pentru alta. Dar iat膬 c膬 sose葯te cineva care este cu adev膬rat capabil s膬 se opreasc膬: este un samaritean, prin urmare unul care apar葲ine unui popor dispre葲uit (cf. 2 Regi 17). În cazul s膬u, textul nu specific膬 direc葲ia, ci spune doar c膬 era într-o c膬l膬torie. Religiozitatea nu are nicio leg膬tur膬 în aceast膬 situa葲ie. Acest samaritean se opre葯te pur 葯i simplu pentru c膬 este un om în fa葲a altui om care are nevoie de ajutor鈥�.

鈥滳ompasiunea se exprim膬 prin gesturi concrete. Evanghelistul Luca se opre葯te asupra ac葲iunilor samariteanului, pe care îl numim 鈥漛un鈥�, dar care în text este pur 葯i simplu o persoan膬: samariteanul se apropie, pentru c膬 dac膬 vrei s膬 aju葲i pe cineva, nu te po葲i gândi s膬 p膬strezi distan葲a, trebuie s膬 te implici, s膬 te murd膬re葯ti, poate s膬 te contaminezi; îi bandajeaz膬 r膬nile dup膬 ce le cur膬葲膬 cu ulei 葯i vin; îl urc膬 pe calul s膬u, adic膬 îl ia în grij膬, pentru c膬 aju葲i cu adev膬rat dac膬 e葯ti dispus s膬 sim葲i greutatea durerii celuilalt; îl duce la un han, unde cheltuie葯te ni葯te bani 鈥漝oi denari鈥�, mai mult sau mai pu葲in dou膬 zile de munc膬; 葯i promite c膬 se va întoarce 葯i, eventual, va pl膬ti din nou, pentru c膬 acel om nu este un pachet de livrat, ci cineva de care trebuie avut grij膬鈥�.

鈥滵ragi fra葲i 葯i surori鈥�, a conchis papa Leon al XIV-lea, 鈥漜ând vom putea 葯i noi s膬 ne oprim din c膬l膬toria noastr膬 葯i s膬 avem compasiune? Când vom fi în葲eles c膬 acel om r膬nit de pe drum îl reprezint膬 pe fiecare dintre noi. 葮i atunci, amintirea tuturor momentelor în care Isus s-a oprit s膬 aib膬 grij膬 de noi, ne va face mai capabili de compasiune. S膬 ne rug膬m, a葯adar, pentru a cre葯te în umanitate, pentru ca rela葲iile noastre s膬 fie mai adev膬rate 葯i mai bogate în compasiune. S膬 cerem Inimii lui Cristos harul de a avea tot mai mult acelea葯i sentimente ca ale sale鈥�.

La încheierea catehezei de miercuri, dup膬 ce a f膬cut o serie de apeluri pentu pace 葯i a salutat pe cei prezen葲i, papa Leon al XIV-lea a invocat binecuvântarea apostolic膬, ce ajunge prin mass-media la to葲i cei care o primesc în spirit de credin葲膬.