Papa: ?nainte de a fi credincio?i, suntem chema?i s? fim oameni!
Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
28 mai 2025 – Vatican News. ”Dragi fra?i ?i surori, continu?m s? medit?m asupra unor parabole din Evanghelie care sunt o oportunitate de a schimba perspectiva ?i de a ne deschide speran?ei. Lipsa speran?ei, uneori, se datoreaz? faptului c? ne fix?m pe un anumit mod rigid ?i închis de a vedea lucrurile, iar parabolele ne ajut? s? le privim dintr-un alt punct de vedere”, a spus papa Leon al XIV-lea, la cateheza de miercuri, 28 mai a.c., din Pia?a Sfântul Petru, meditând asupra parabolei bunului samaritean, din capitolul 10 al Evangheliei dup? Sfântul Luca: ”un samaritean oarecare, ce c?l?torea, a venit lâng? el ?i, v?zându-l, i s-a f?cut mil?” (Luca 10,33).
”Ast?zi”, a continuat pontiful, ”a? dori s? v? vorbesc despre o persoan? expert?, bine preg?tit?, un doctor al Legii, care are nevoie s?-?i schimbe perspectiva, pentru c? este concentrat asupra sa ?i nu-i observ? pe ceilal?i (cf. Luca 10,25-37). El îl întreab? pe Isus cum ”mo?tene?te” cineva via?a ve?nic?, folosind o expresie pe care o consider? un drept f?r? echivoc. Dar în spatele acestei întreb?ri, se ascunde, poate, o nevoie de aten?ie: singurul cuvânt asupra c?ruia îi cere explica?ii lui Isus este termenul ”aproapele”, care înseamn? literalmente cel care este aproape”.
”Din acest motiv”, a eviden?iat papa, ”Isus spune o parabol? care este o c?l?torie pentru a transforma acea întrebare, pentru a trece de la ”cine m? iube?te?”, la ”cine m-a iubit?”. Prima este o întrebare imatur?, a doua este întrebarea unui adult care a în?eles sensul vie?ii sale. Prima întrebare este cea pe care ne-o punem când st?m într-un col? ?i a?tept?m, a doua este cea care ne împinge s? pornim într-o c?l?torie”.
”Parabola pe care o spune Isus”, a subliniat papa Leon, ”are ca scop un drum, ?i este un drum dificil ?i de nep?truns, precum via?a. Este drumul parcurs de un om care coboar? de la Ierusalim, cetatea de pe munte, la Ierihon, cetatea de sub nivelul m?rii. Este o imagine care prefigureaz? deja ceea ce s-ar putea întâmpla: se întâmpl? ca acel om s? fie atacat, b?tut, jefuit ?i l?sat pe jum?tate mort. Este experien?a care se întâmpl? atunci când situa?iile, persoanele, uneori chiar ?i cei în care am avut încredere, ne iau totul ?i ne las? la mijlocul drumului”.
”Îns? via?a este alc?tuit? din întâlniri”, a exemplificat Sfântul P?rinte, ”iar în aceste întâlniri ar?t?m ceea ce suntem. Ne afl?m în fa?a celuilalt, în fa?a fragilit??ii ?i sl?biciunii sale ?i putem decide ce s? facem: s? avem grij? de el sau s? ne prefacem c? nu se întâmpl? nimic. Un preot ?i un levit merg pe acela?i drum. Sunt persoane care slujesc în Templul din Ierusalim, care tr?iesc în spa?iul sacru. ?i totu?i, practicarea cultului nu duce automat la compasiune. De fapt, înainte de a fi o problem? religioas?, compasiunea este o chestiune de umanitate! Înainte de a fi credincio?i, sunt chema?i s? fim oameni”.
”Ne putem imagina c?”, a mai eviden?iat pontiful, ”dup? ce au r?mas mult timp în Ierusalim, acel preot ?i acel levit se gr?besc s? se întoarc? acas?. Tocmai graba, atât de prezent? în via?a noastr?, ne împiedic? adesea s? sim?im compasiunea. Cei care cred c? propria c?l?torie trebuie s? aib? prioritate, nu sunt dispu?i s? se opreasc? pentru alta. Dar iat? c? sose?te cineva care este cu adev?rat capabil s? se opreasc?: este un samaritean, prin urmare unul care apar?ine unui popor dispre?uit (cf. 2 Regi 17). În cazul s?u, textul nu specific? direc?ia, ci spune doar c? era într-o c?l?torie. Religiozitatea nu are nicio leg?tur? în aceast? situa?ie. Acest samaritean se opre?te pur ?i simplu pentru c? este un om în fa?a altui om care are nevoie de ajutor”.
”Compasiunea se exprim? prin gesturi concrete. Evanghelistul Luca se opre?te asupra ac?iunilor samariteanului, pe care îl numim ”bun”, dar care în text este pur ?i simplu o persoan?: samariteanul se apropie, pentru c? dac? vrei s? aju?i pe cineva, nu te po?i gândi s? p?strezi distan?a, trebuie s? te implici, s? te murd?re?ti, poate s? te contaminezi; îi bandajeaz? r?nile dup? ce le cur??? cu ulei ?i vin; îl urc? pe calul s?u, adic? îl ia în grij?, pentru c? aju?i cu adev?rat dac? e?ti dispus s? sim?i greutatea durerii celuilalt; îl duce la un han, unde cheltuie?te ni?te bani ”doi denari”, mai mult sau mai pu?in dou? zile de munc?; ?i promite c? se va întoarce ?i, eventual, va pl?ti din nou, pentru c? acel om nu este un pachet de livrat, ci cineva de care trebuie avut grij?”.
”Dragi fra?i ?i surori”, a conchis papa Leon al XIV-lea, ”când vom putea ?i noi s? ne oprim din c?l?toria noastr? ?i s? avem compasiune? Când vom fi în?eles c? acel om r?nit de pe drum îl reprezint? pe fiecare dintre noi. ?i atunci, amintirea tuturor momentelor în care Isus s-a oprit s? aib? grij? de noi, ne va face mai capabili de compasiune. S? ne rug?m, a?adar, pentru a cre?te în umanitate, pentru ca rela?iile noastre s? fie mai adev?rate ?i mai bogate în compasiune. S? cerem Inimii lui Cristos harul de a avea tot mai mult acelea?i sentimente ca ale sale”.
La încheierea catehezei de miercuri, dup? ce a f?cut o serie de apeluri pentu pace ?i a salutat pe cei prezen?i, papa Leon al XIV-lea a invocat binecuvântarea apostolic?, ce ajunge prin mass-media la to?i cei care o primesc în spirit de credin??.
