De la Extra omnes, la Habemus Papam. Latina, protagonistă în alegerea papei
Fabio Colagrande – Cetatea Vaticanului
Dacă în Congregațiile generale ale cardinalilor, cărora li se încredințează guvernarea în timpul ”Sede Apostolica vacante”, există un serviciu de traducere simultană, în Capela Sixtină - de la ”Extra omnes”, la ”Habemus papam” - limba latină revine ca idiom oficial al Bisericii catolice. În Palatul Apostolic, întregul ceremonial al intrării în conclav, cu cardinalii electori care se deplasează în procesiune de la Capela Paulină la ”Sacellum Sixtinum”, cu intonarea Litaniei Sfinților, urmată de ”Veni Creator Spiritus”, până la formula jurământului cu mâna pe Evanghelie a fiecărui cardinal și apoi invitația adresată celor neautorizați de a părăsi locul care va fi ”închis cu cheie”, este marcat de formule latine stabilite de ”Ordo rituum conclavis”.
Extra Omnes
Aceștia sunt ”termeni născuți și folosiți în mod tradițional în limba latină, transpuși și păstrați de-a lungul secolelor pentru a reglementa și defini cu precizie aceste pasaje cruciale din viața Bisericii”, explică preotul Davide Piras, care face parte din echipa de ”scriptores” a Biroului de litere latine al Vaticanului. ”Extra omnes” (Să iasă toți afară), care în după-amiaza zilei de 7 mai a.c., a fost pronunțată de maestrul celebrărilor liturgice pontificale, arhiepiscopul Diego Ravelli, la finalul jurământului de către ultimul dintre cardinalii electori, este o invitație adresată persoanelor străine conclavului de a părăsi Capela Sixtină, deoarece alegerea papală este secretă. ”Este o prepoziție urmată de cazul acuzativ care poruncește tuturor persoanelor neautorizate prezente să părăsească locul care urmează a fi închis cu cheie”, explică preotul Piras. ”Fraza obișnuia să fie pronunțată la începutul consistoriului secret și în etapele inițiale ale adunării conciliare, cu aceeași invitație de a părăsi locul pentru cei care nu făceau parte”.
Eligo in Summum Pontificem...
Chiar și foaia de vot folosită în Capela Sixtină, în conformitate cu dispozițiile constituției ”Universi dominici gregis”, trebuie să poarte cuvintele latine ”Eligo in Summum Pontificem” (Eu aleg Suveranul Pontif) scrise în partea superioară, în timp ce partea inferioară este lăsată pentru numele persoanei alese. Dacă, la finalul numărării voturilor, cei trei cardinali responsabili cu numărarea voturilor constată că unul dintre votanți a obținut cel puțin două treimi, alegerea papei este valabilă din punct de vedere canonic. Cardinalul decan sau primul dintre cardinali după ordine și vechime, solicită acordul celui ales, din nou, cu formula latină ”Acceptasne electionem de te canonice factam in Summum Pontificem?” (Acceptați alegerea ca Suveran Pontif?), iar la un răspuns afirmativ, adaugă: ”Quo nomine vis vocari?” (Cum doriți să fiți numit?), întrebare la care persoana aleasă răspunde cu numele pontifical.
”Avem un papă!”
Apoi, primul dintre cardinalii diaconi, protodiaconul - pentru acest conclav, cardinalul Dominique Mamberti – va avea misiunea, conform nr. 74 din ”Ordo Rituum Conclavis”, să anunțe din balconul principal al bazilicii Sfântul Petru, alegerea și numele noului pontif, care, imediat după aceea, se va arăta pentru da binecuvântarea ”Urbi et Orbi”. ”Textul latin al așa-numitului Habemus papam”, explică preotul Piras, ”este parțial inspirat din capitolul 2 al Evangheliei după Luca, care relatează cuvintele îngerului care anunță păstorilor nașterea lui Mesia. Adoptarea acestei formule este, cu siguranță, anterioară anului 1484, an în care este sigur că a fost folosită pentru alegerea lui Giovanni Battista Cybo, care a luat numele de Inocențiu al VIII-lea”. ”Ea poate fi urmărită”, explică mai departe scriptorul Biroului de litere latine, ”până la alegerea papei Martin al V-lea, în 1417. Înainte de el, în acea perioadă tulbure, până la trei papi își revendicaseră legitimitatea funcției pontificale, din cauza vicisitudinilor legate de Conciliul de la Konstanz”. ”Anunțul”, adaugă preotul Piras, ”putea deci, în acele circumstanțe, să sune și așa: ”În sfârșit avem un papă, și numai unul!”.
Habemus Papam
Formula completă include cuvintele latine: ”Annuntio vobis gaudium magnum: habemus Papam! Eminentissimum ac Reverendissimum Dominum, Dominum (și aici vine numele de botez al alesului la acuzativ), Sanctae Romanae Ecclesiae Cardinalem (aici vine numele de familie al alesului, care nu este tradus în latină), qui sibi nomen imposuit (și aici vine numele pontifical, urmat de un număr ordinal, dacă există)”. Formula poate fi tradusă: ”Vă anunț o mare bucurie: avem un papă! Eminența sa și reverendisimul domn, domnul ... , cardinal al Sfintei Romane Biserici ... care a ales numele ...”.