杏MAP导航

Cetatea Vaticanului 鈥� Adrian Danc膬 
19 aprilie 2025 鈥� Vatican News. Încrederea nestr膬mutat膬 în Cel care a învins întunericul mor葲ii 葯i al p膬catului a stat la baza omiliei preg膬tit膬 de papa Francisc pentru solemna Vigilie pascal膬 din noaptea de 19 aprilie a.c., prezidat膬 la ora Romei 19.30 de cardinalul Giovanni Battista Re, decan al Colegiului cardinalilor.

Cu pu葲in timp înainte de celebrarea liturgic膬, papa Francisc a mers în bazilic膬 葯i s-a rugat în t膬cere, dup膬 care a salutat mai mul葲i romani 葯i pelerini care aveau s膬 participe la riturile sacre ale Nop葲ii de Înviere.

鈥漃apa Francisc este spiritual împreun膬 cu noi鈥�, a spus la începutul omiliei cardinalul Re, în prezen葲a a peste 30 de cardinali, 20 de episcopi, 250 de preo葲i 葯i peste 5000 de credincio葯i, printre care se aflau 葯i candida葲ii la sacramentul Botezului.

V膬 oferim aici omilia papei Francisc din Noaptea de Înviere a anului jubiliar 2025.

Este noapte când lumânarea pascal膬 înainteaz膬 încetul cu încetul spre altar. Este noapte când cântarea imnului deschide inimile noastre la bucurie pentru c膬 p膬mântul este 鈥瀒nundat de o splendoare atât de mare: lumina Regelui ve葯nic a biruit întunericul lumii鈥� (Praeconium paschale). La sfâr葯itul nop葲ii, au loc evenimentele relatate în Evanghelia proclamat膬 un pic mai înainte (Lc 24,1-12): lumina divin膬 a Învierii este aprins膬 葯i Pa葯tele Domnului are loc când soarele este înc膬 pe cale s膬 r膬sar膬; la primele lumini ale zorilor se vede c膬 piatra mare, a葯ezat膬 pe mormântul lui Isus, a fost r膬sturnat膬 葯i câteva femei sosesc în acel loc purtând v膬lul de doliu. Întunericul înv膬luie nedumerirea 葯i frica ucenicilor. Totul se întâmpl膬 noaptea.

Vigilia pascal膬 ne aminte葯te în acest fel c膬 lumina Învierii lumineaz膬 drumul pas cu pas, str膬punge întunericul istoriei f膬r膬 zgomot, str膬luce葯te în inimile noastre în mod discret. 葮i acesteia îi corespunde o credin葲膬 smerit膬, lipsit膬 de orice triumfalism. Pa葯tele Domnului nu este un eveniment spectaculos cu care Dumnezeu se afirm膬 葯i ne oblig膬 s膬 credem în El; nu este un 葲el pe care Isus îl atinge pe o cale u葯oar膬, ocolind Calvarul; a葯adar, nici noi nu-l putem tr膬i într-un mod dezinvolt 葯i f膬r膬 ezitare interioar膬. Dimpotriv膬, Învierea este asem膬n膬toare unor mici muguri  de lumin膬 care cresc încetul cu încetul, f膬r膬 s膬 fac膬 zgomot, uneori amenin葲a葲i înc膬 de noapte 葯i de incredulitate.

Acest 鈥瀞til鈥� al lui Dumnezeu ne elibereaz膬 de o religiozitate abstract膬, am膬git膬 de gândul c膬 învierea Domnului rezolv膬 totul de o manier膬 magic膬. E cu totul altceva: nu putem s膬rb膬tori Pa葯tele f膬r膬 a continua s膬 ne confrunt膬m cu nop葲ile pe care le purt膬m în inimi 葯i cu umbrele mor葲ii care se adun膬 adesea deasupra lumii. Cristos a biruit p膬catul 葯i a nimicit moartea, dar în istoria noastr膬 p膬mânteasc膬, puterea Învierii Sale e înc膬 pe cale de a se împlini. 葮i aceast膬 împlinire, ca un mugur pl膬pând de lumin膬, este încredin葲at膬 nou膬, ca s膬 o p膬str膬m 葯i s膬 o facem s膬 creasc膬.

Fra葲i 葯i surori, aceasta este chemarea pe care, mai ales în anul jubiliar, trebuie s膬 o sim葲im puternic în noi: s膬 facem s膬 încol葲easc膬 speran葲a Pa葯telui în vie葲ile noastre 葯i în lume!

Când sim葲im înc膬 povara mor葲ii în inimile noastre, când vedem umbrele r膬ului continuându-葯i mar葯ul zgomotos asupra lumii, când sim葲im r膬nile egoismului sau ale violen葲ei arzând în carnea 葯i societatea noastr膬, s膬 nu ne pierdem curajul, s膬 ne întoarcem la vestea acestei nop葲i: lumina, încetul cu încetul, str膬luce葯te chiar dac膬 suntem în întuneric; speran葲a unei vie葲i noi 葯i a unei lumi în sfâr葯it eliberate ne a葯teapt膬; un nou început ne poate surprinde, chiar dac膬 uneori pare imposibil, deoarece Cristos a învins moartea.

Aceast膬 veste care deschide larg inima ne umple de speran葲膬. În Isus care a înviat avem, într-adev膬r, certitudinea c膬 istoria noastr膬 personal膬 葯i drumul omenirii, de葯i sunt cufundate înc膬 într-o noapte în care luminile abia lic膬resc, sunt în mâinile lui Dumnezeu; 葯i El, în marea Sa iubire, nu ne va l膬sa s膬 ezit膬m 葯i nu va îng膬dui r膬ului s膬 aib膬 ultimul cuvânt. În acela葯i timp, aceast膬 speran葲膬, împlinit膬 deja în Cristos, r膬mâne pentru noi un 葲el de atins: ne-a fost încredin葲at膬 pentru ca noi s膬 devenim m膬rturisitorii ei credibili 葯i pentru ca Împ膬r膬葲ia lui Dumnezeu s膬 p膬trund膬 în inimile femeilor 葯i b膬rba葲ilor de ast膬zi.

Dup膬 cum ne aminte葯te Sfântul Augustin, 鈥�Învierea Domnului nostru Isus Cristos marcheaz膬 via葲a nou膬 a celor care cred în El, iar voi, trebuie s膬 cunoa葯te葲i în profunzime acest mister al mor葲ii 葯i învierii sale voi 葯i s膬-l reface葲i în via葲a voastr膬鈥� (Predica 231, 2). S膬 reproducem Pa葯tele în via葲a noastr膬 葯i s膬 devenim mesageri ai speran葲ei, constructori ai speran葲ei, chiar dac膬 atâtea vijelii ale mor葲ii se abat înc膬 asupra noastr膬.

O putem face prin cuvintele noastre, cu micile noastre gesturi zilnice, cu alegerile noastre inspirate de Evanghelie. Întreaga noastr膬 via葲膬 poate fi o prezen葲膬 a speran葲ei. Acesta este felul în care vrem s膬 fim prezen葲i pentru cei lipsi葲i de credin葲a în Domnul, pentru cei care s-au r膬t膬cit, pentru cei care au renun葲at sau au spatele încovoiat sub poverile vie葲ii; pentru cei care sunt singuri ori s-au închis în durerea lor; pentru to葲i s膬racii 葯i asupri葲ii p膬mântului; pentru femeile umilite 葯i ucise; pentru copiii nen膬scu葲i 葯i pentru cei maltrata葲i; pentru victimele r膬zboiului. S膬 aducem speran葲a Pa葯telui tuturor 葯i fiec膬ruia în parte!

Îmi place s膬 amintesc de o mistic膬 din secolul al XIII-lea, Hedviga din Anvers, care, inspirându-se din Cântarea Cânt膬rilor 葯i descriind suferin葲a dat膬 de absen葲a fiin葲ei iubite, invoc膬 reîntoarcerea iubirii pentru ca 鈥瀞膬 se întâmple o cotitur膬 în întunericul meu鈥� (Hadewijch, Poesie Visioni Lettere, Genova 2000, p. 23).

Cristos înviat este punctul definitiv de cotitur膬 în istoria omenirii. El este speran葲a care nu apune. El este iubirea care ne înso葲e葯te 葯i ne sus葲ine. El este viitorul istoriei, destina葲ia final膬 spre care p膬葯im, pentru a fi primi葲i în acea via葲膬 nou膬 în care Domnul însu葯i ne va 葯terge toate lacrimile, 鈥炄檌 nu va mai fi moarte, nici jale, nici plâns, nici durere鈥� (Ap 21,4). Iar aceast膬 speran葲膬 a Pa葯telui, 鈥漜otitura întunericului鈥�, trebuie s膬 o vestim tuturor.

Surori, fra葲i, Pa葯tele este anotimpul speran葲ei. 鈥濫xist膬 înc膬 fric膬, exist膬 înc膬 o con葯tiin葲膬 îndurerat膬 de p膬cat, dar exist膬 葯i o lumin膬 care p膬trunde. [鈥�] Pa葯tele aduce vestea bun膬 c膬, de葯i lucrurile par s膬 se înr膬ut膬葲easc膬 în lume, r膬ul a fost deja învins. Pa葯tele ne permite s膬 afirm膬m c膬, de葯i Dumnezeu pare a fi foarte departe, iar noi r膬mânem absorbi葲i de multele 葯i m膬runtele realit膬葲i, Domnul nostru p膬葯e葯te pe cale al膬turi de noi. [鈥�] Exist膬 multe raze de speran葲膬 care arunc膬 lumin膬 pe calea vie葲ii noastre鈥� (H. Nouwen, Preghiere dal silenzio. Il sentiero della speranza, Brescia 2000, pp. 55-56).

S膬 facem loc pentru lumina Celui Înviat 葯i vom deveni constructori ai speran葲ei pentru lume.

*** 
La solemna Vigilie Pascal膬 din bazilica Sfântul Petru - care a cuprins Liturgia luminii, Liturgia Cuvântului, Liturgia Botezului 葯i Liturgia Euharistic膬 - trei catehumeni adul葲i, doi din Italia 葯i unul din Albania, au primit Botezul, Mirul 葯i Euharistia.

În duminica Pa葯telui, Sfânta Liturghie din Pia葲a Sfântul Petru este prezidat膬 la 10.30 de cardinalul Angelo Comastri, vicar general emerit al papei pentru Cetatea Vaticanului, celebrarea euharistic膬 pascal膬 fiind urmat膬 de tradi葲ionalul mesaj 鈥漊rbi et Orbi鈥�.

De men葲ionat, în fine, c膬 la fel ca Vigilia pascal膬, ceremonia mesajului pascal 鈥漊rbi et Orbi鈥� este transmis în direct de Televiziunea Român膬.