杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – Adrian Danc? 
19 aprilie 2025 – Vatican News. Încrederea nestr?mutat? în Cel care a învins întunericul mor?ii ?i al p?catului a stat la baza omiliei preg?tit? de papa Francisc pentru solemna Vigilie pascal? din noaptea de 19 aprilie a.c., prezidat? la ora Romei 19.30 de cardinalul Giovanni Battista Re, decan al Colegiului cardinalilor.

Cu pu?in timp înainte de celebrarea liturgic?, papa Francisc a mers în bazilic? ?i s-a rugat în t?cere, dup? care a salutat mai mul?i romani ?i pelerini care aveau s? participe la riturile sacre ale Nop?ii de Înviere.

”Papa Francisc este spiritual împreun? cu noi”, a spus la începutul omiliei cardinalul Re, în prezen?a a peste 30 de cardinali, 20 de episcopi, 250 de preo?i ?i peste 5000 de credincio?i, printre care se aflau ?i candida?ii la sacramentul Botezului.

V? oferim aici omilia papei Francisc din Noaptea de Înviere a anului jubiliar 2025.

Este noapte când lumânarea pascal? înainteaz? încetul cu încetul spre altar. Este noapte când cântarea imnului deschide inimile noastre la bucurie pentru c? p?mântul este ?inundat de o splendoare atât de mare: lumina Regelui ve?nic a biruit întunericul lumii” (Praeconium paschale). La sfâr?itul nop?ii, au loc evenimentele relatate în Evanghelia proclamat? un pic mai înainte (Lc 24,1-12): lumina divin? a Învierii este aprins? ?i Pa?tele Domnului are loc când soarele este înc? pe cale s? r?sar?; la primele lumini ale zorilor se vede c? piatra mare, a?ezat? pe mormântul lui Isus, a fost r?sturnat? ?i câteva femei sosesc în acel loc purtând v?lul de doliu. Întunericul înv?luie nedumerirea ?i frica ucenicilor. Totul se întâmpl? noaptea.

Vigilia pascal? ne aminte?te în acest fel c? lumina Învierii lumineaz? drumul pas cu pas, str?punge întunericul istoriei f?r? zgomot, str?luce?te în inimile noastre în mod discret. ?i acesteia îi corespunde o credin?? smerit?, lipsit? de orice triumfalism. Pa?tele Domnului nu este un eveniment spectaculos cu care Dumnezeu se afirm? ?i ne oblig? s? credem în El; nu este un ?el pe care Isus îl atinge pe o cale u?oar?, ocolind Calvarul; a?adar, nici noi nu-l putem tr?i într-un mod dezinvolt ?i f?r? ezitare interioar?. Dimpotriv?, Învierea este asem?n?toare unor mici muguri  de lumin? care cresc încetul cu încetul, f?r? s? fac? zgomot, uneori amenin?a?i înc? de noapte ?i de incredulitate.

Acest ?stil” al lui Dumnezeu ne elibereaz? de o religiozitate abstract?, am?git? de gândul c? învierea Domnului rezolv? totul de o manier? magic?. E cu totul altceva: nu putem s?rb?tori Pa?tele f?r? a continua s? ne confrunt?m cu nop?ile pe care le purt?m în inimi ?i cu umbrele mor?ii care se adun? adesea deasupra lumii. Cristos a biruit p?catul ?i a nimicit moartea, dar în istoria noastr? p?mânteasc?, puterea Învierii Sale e înc? pe cale de a se împlini. ?i aceast? împlinire, ca un mugur pl?pând de lumin?, este încredin?at? nou?, ca s? o p?str?m ?i s? o facem s? creasc?.

Fra?i ?i surori, aceasta este chemarea pe care, mai ales în anul jubiliar, trebuie s? o sim?im puternic în noi: s? facem s? încol?easc? speran?a Pa?telui în vie?ile noastre ?i în lume!

Când sim?im înc? povara mor?ii în inimile noastre, când vedem umbrele r?ului continuându-?i mar?ul zgomotos asupra lumii, când sim?im r?nile egoismului sau ale violen?ei arzând în carnea ?i societatea noastr?, s? nu ne pierdem curajul, s? ne întoarcem la vestea acestei nop?i: lumina, încetul cu încetul, str?luce?te chiar dac? suntem în întuneric; speran?a unei vie?i noi ?i a unei lumi în sfâr?it eliberate ne a?teapt?; un nou început ne poate surprinde, chiar dac? uneori pare imposibil, deoarece Cristos a învins moartea.

Aceast? veste care deschide larg inima ne umple de speran??. În Isus care a înviat avem, într-adev?r, certitudinea c? istoria noastr? personal? ?i drumul omenirii, de?i sunt cufundate înc? într-o noapte în care luminile abia lic?resc, sunt în mâinile lui Dumnezeu; ?i El, în marea Sa iubire, nu ne va l?sa s? ezit?m ?i nu va îng?dui r?ului s? aib? ultimul cuvânt. În acela?i timp, aceast? speran??, împlinit? deja în Cristos, r?mâne pentru noi un ?el de atins: ne-a fost încredin?at? pentru ca noi s? devenim m?rturisitorii ei credibili ?i pentru ca Împ?r??ia lui Dumnezeu s? p?trund? în inimile femeilor ?i b?rba?ilor de ast?zi.

Dup? cum ne aminte?te Sfântul Augustin, ?Învierea Domnului nostru Isus Cristos marcheaz? via?a nou? a celor care cred în El, iar voi, trebuie s? cunoa?te?i în profunzime acest mister al mor?ii ?i învierii sale voi ?i s?-l reface?i în via?a voastr?” (Predica 231, 2). S? reproducem Pa?tele în via?a noastr? ?i s? devenim mesageri ai speran?ei, constructori ai speran?ei, chiar dac? atâtea vijelii ale mor?ii se abat înc? asupra noastr?.

O putem face prin cuvintele noastre, cu micile noastre gesturi zilnice, cu alegerile noastre inspirate de Evanghelie. Întreaga noastr? via?? poate fi o prezen?? a speran?ei. Acesta este felul în care vrem s? fim prezen?i pentru cei lipsi?i de credin?a în Domnul, pentru cei care s-au r?t?cit, pentru cei care au renun?at sau au spatele încovoiat sub poverile vie?ii; pentru cei care sunt singuri ori s-au închis în durerea lor; pentru to?i s?racii ?i asupri?ii p?mântului; pentru femeile umilite ?i ucise; pentru copiii nen?scu?i ?i pentru cei maltrata?i; pentru victimele r?zboiului. S? aducem speran?a Pa?telui tuturor ?i fiec?ruia în parte!

Îmi place s? amintesc de o mistic? din secolul al XIII-lea, Hedviga din Anvers, care, inspirându-se din Cântarea Cânt?rilor ?i descriind suferin?a dat? de absen?a fiin?ei iubite, invoc? reîntoarcerea iubirii pentru ca ?s? se întâmple o cotitur? în întunericul meu” (Hadewijch, Poesie Visioni Lettere, Genova 2000, p. 23).

Cristos înviat este punctul definitiv de cotitur? în istoria omenirii. El este speran?a care nu apune. El este iubirea care ne înso?e?te ?i ne sus?ine. El este viitorul istoriei, destina?ia final? spre care p??im, pentru a fi primi?i în acea via?? nou? în care Domnul însu?i ne va ?terge toate lacrimile, ??i nu va mai fi moarte, nici jale, nici plâns, nici durere” (Ap 21,4). Iar aceast? speran?? a Pa?telui, ”cotitura întunericului”, trebuie s? o vestim tuturor.

Surori, fra?i, Pa?tele este anotimpul speran?ei. ?Exist? înc? fric?, exist? înc? o con?tiin?? îndurerat? de p?cat, dar exist? ?i o lumin? care p?trunde. […] Pa?tele aduce vestea bun? c?, de?i lucrurile par s? se înr?ut??easc? în lume, r?ul a fost deja învins. Pa?tele ne permite s? afirm?m c?, de?i Dumnezeu pare a fi foarte departe, iar noi r?mânem absorbi?i de multele ?i m?runtele realit??i, Domnul nostru p??e?te pe cale al?turi de noi. […] Exist? multe raze de speran?? care arunc? lumin? pe calea vie?ii noastre” (H. Nouwen, Preghiere dal silenzio. Il sentiero della speranza, Brescia 2000, pp. 55-56).

S? facem loc pentru lumina Celui Înviat ?i vom deveni constructori ai speran?ei pentru lume.

*** 
La solemna Vigilie Pascal? din bazilica Sfântul Petru - care a cuprins Liturgia luminii, Liturgia Cuvântului, Liturgia Botezului ?i Liturgia Euharistic? - trei catehumeni adul?i, doi din Italia ?i unul din Albania, au primit Botezul, Mirul ?i Euharistia.

În duminica Pa?telui, Sfânta Liturghie din Pia?a Sfântul Petru este prezidat? la 10.30 de cardinalul Angelo Comastri, vicar general emerit al papei pentru Cetatea Vaticanului, celebrarea euharistic? pascal? fiind urmat? de tradi?ionalul mesaj ”Urbi et Orbi”.

De men?ionat, în fine, c? la fel ca Vigilia pascal?, ceremonia mesajului pascal ”Urbi et Orbi” este transmis în direct de Televiziunea Român?.