杏MAP导航

Tiziana Campisi – Vatican News (18 aprilie 2025). Un itinerar propus oric?rei persoane, un drum pentru a privi în interior ?i a se confrunta cu propria con?tiin??, oprindu-se pentru a medita la suferin?ele lui Cristos pe calea c?tre Calvar. Medita?iile preg?tite de papa Francisc pentru Calea Crucii din Vinerea Sfânt? de la Colosseum-ul din Roma - celebrare pe care o prezideaz? vicarul s?u pentru dieceza Romei, cardinalul Baldassare Reina – arat? c? drumul crucii este coborârea lui Isus la cei pe care i-a iubit, ”în lumea pe care Dumnezeu o iube?te” (Sta?iunea II). În acela?i timp, este ”un r?spuns, o asumare a r?spunderii” din partea lui Cristos. El care, fiind r?stignit, mijloce?te ?i se afl? ”la mijlocul dintre p?r?i, între cele opuse” (Sta?iunea XI) ?i le duce la Dumnezeu, c?ci crucea sa ”face s? cad? zidurile, ?terge datoriile, anuleaz? sentin?ele, stabile?te reconcilierea”. Isus, ”adev?ratul Jubileu”, cel care este despuiat de haine, ar?tându-se ”în intimitate pân? ?i celor care îl distrug” ?i v?zând în cei care îl dezbrac? ”persoane iubite pe care Tat?l i le-a încredin?at”, arat? c? vrea s?-i mântuiasc? ”pe to?i, pe to?i, pe to?i” (Sta?iunea X).

Economia lui Dumnezeu

În medita?iile sale, papa lanseaz? îndemnul de a ie?i din propriile scheme, de a în?elege ”economia lui Dumnezeu” – care ”nu ucide, nu rebuteaz?, nu strive?te. Este smerit?, fidel? p?mântului” – ?i calea lui Isus, a Fericirilor evanghelice, ”care nu distruge, ci cultiv?, repar? ?i p?streaz?” (Sta?iunea III). Dar papa insist? pe ”economia divin?” (Sta?iunea VII), atât de diferit? fa?? de economiile actuale, bazate pe ”calcule ?i algoritmi, logic? rece ?i interese necru??toare”. Cristos a luat crucea pentru oameni, iar acea povar? luat? pe umeri ”poveste?te respira?ia” care îl pune în mi?care, ”acel Duh, Domn ?i de via?? d?t?tor” (Sta?iunea II). Noi, în schimb, ”respir?m cu greu for?ându-ne la evitarea responsabilit??ii”. Dar ”ar fi îndeajuns s? nu d?m bir cu fugi?ii ?i s? r?mânem pe loc”, printre cei care ne-au fost da?i ?i în circumstan?ele în care am fost pu?i, pentru ca, subliniaz? papa, s? ne sim?im lega?i de cineva, c?ci numai în acest fel unul înceteaz? s? mai fie prizonier al propriei sale vie?i. Ceea ce apas? greu, a?adar, sunt egoismul ?i indiferen?a.

Calea Crucii, rug?ciunea celui care merge mai departe

În Introducerea la cele 14 sta?iuni, papa scrie c? în pa?ii lui Isus care pornesc c?tre Golgota ”se afl? exodul nostru c?tre un p?mânt nou”: Cristos a venit ca s? schimbe lumea, iar noi trebuie ”s? schimb?m direc?ia, s? vedem bun?tatea” prezent? în ”urmele” sale. ”Calea Crucii este rug?ciunea celui care este în mi?care. Întrerupe drumurile noastre obi?nuite”. Desigur, aceast? cale ”ne cost? în aceast? lume care calculeaz? orice” ?i unde ”gratuitatea are un pre? foarte mare”. Dar prin d?ruire, observ? papa, ”totul înflore?te din nou: un ora? divizat în fac?iuni ?i sfâ?iat de conflicte merge c?tre împ?care, o religiozitate care s-a uscat reg?se?te rodnicia promisiunilor lui Dumnezeu” ?i ”chiar o inim? de piatr? poate s? se schimbe într-o inim? de carne”.

Libertatea omului

Condamnarea lui Isus la moarte aduce în aten?ie ”dramaticul joc al libert??ilor noastre” (Sta?iunea I). Din încrederea ”irevocabil?” prin care Dumnezeu se las? ”în mâinile noastre”, aducând o ”sfânt? fr?mântare”, se pot scoate ”minuni”: ”eliberându-l pe cel acuzat pe nedrept, aprofundând complexitatea situa?iilor, contrastând judec??ile care ucid”. Cu toate acestea, r?mânem ”prizonieri” ai ”rolurilor” din care nu vrem ”s? ie?im, preocupa?i de disconfortul unei schimb?ri a direc?iei”, iar în acest fel, l?s?m s? cad? posibilitatea unei c?i a crucii. Totu?i, Cristos, ”t?cut în fa?a noastr? în sora ?i fratele expu?i judec??ilor ?i prejudec??ilor”, ne provoac?, dar ”mii de ra?iuni”, ”argumente religioase, m?run?i?uri juridice” ?i ”aparentul bun sim? care nu se implic? în destinul celuilalt” ne fac s? fim asemenea lui Irod, preo?ilor, Pilat ?i mul?imii. Isus nu se spal? pe mâini, ci iube?te înc? în t?cere. Libertatea este adus? din nou în prim plan la a XI-a Sta?iune, ”Isus este r?stignit pe cruce”. Aceasta ne arat? c? ”în orice situa?ie este o alegere pe care trebuie s? o facem”. Aceasta este ”ame?eala libert??ii”. Isus alege s? acorde aten?ie celor doi oameni r?stigni?i al?turi de el, l?sând s? treac? pe lâng? el ”insultele unuia” ?i primind ”invoca?ia altuia”, f?r? a uita de cei care l-au pironit pe lemnul crucii, cerând iertare pentru ”cei care nu ?tiu ce fac” ?i ducându-i la Dumnezeu.

C?dere ?i ridicare

iA treia sta?iune îl descrie pe Isus care ”cade pentru întâia oar?”, o imagine din care avem de înv??at: ”calea crucii este trasat? adânc în p?mânt. Cei mari se deta?eaz?, ar dori s? ating? cerul. În schimb, cerul e aici, s-a înjosit, este întâlnit chiar c?zând, r?mânând la p?mânt”. În schimb, la cea de-a doua c?dere (Sta?iunea VII), Cristos ne înva?? s? citim ”aventura vie?ii umane”: ”c?dere ?i ridicare, c?dere ?i din nou ridicare”. Oamenii ”se clatin?, sunt distra?i, se pierd”, dar pot cunoa?te ?i bucuria ”noilor începuturi, a rena?terilor”. Dar sunt ”piese unice, amestec de har ?i de responsabilitate”. F?cându-se unul dintre noi, Isus nu ”s-a temut s? se poticneasc? ?i s? cad?”, dar cu toate acestea, sunt unii ”care se simt jena?i, care afi?eaz? infailibilitate, care ascunde propriile c?deri ?i nu iart? c?derile celuilalt, t?g?duiesc calea” aleas? de Cristos, care se îngrije?te de fiecare ”ca de unica oi?? care se r?t?cise”. În prezent, dimpotriv?, sunt economii inumane, unde ”nou?zeci ?i nou? valoreaz? mai mult de unu” pentru c? ceea ce am construit este ”o lume de calcule ?i algoritmi, de logic? rece ?i interese implacabile”. ”Economia divin?”, în schimb, este ”alta”: a se îndrepta c?tre Cristos care cade ?i se ridic? înseamn? ”o schimbare a rutei ?i o schimbare a pasului. Convertire care red? bucuria ?i ne duce acas?”. Prin a treia c?dere, în fine, Isus, Fiul lui Dumnezeu, care este f?r? de p?cat, ”se apropie de tot p?c?tosul”, iubindu-i inima ?i înc?lzindu-i-o, ridic? ?i repune ”la drum pe c?i niciodat? str?b?tute, îndr?zne?e ?i generoase”. ”Din nou la p?mânt, pe calea crucii”, Cristos este ”Mântuitorul p?mântului nostru”.

Asemeni unui Simon din Cirene

În diferitele personaje de la Calea Crucii, papa eviden?iaz? experien?ele care fiecare persoan? le poate tr?i. Unul este Simon din Cirene (Sta?iunea V) care, întorcându-se de la muncile câmpului, este oprit ?i pus s?-l ajute pe Isus s?-?i duc? crucea. A ajuns s? duc? crucea lui Cristos ”f?r? s? fi cerut”, iar în acest fel ne ajut? s? în?elegem c? ”po?i s? te întâlne?ti cu Dumnezeu” chiar din întâmplare, atunci când ai alt? direc?ie de mers. Dar jugul lui Isus ”e pl?cut” ?i povara sa, ”u?oar?” – dup? cum spune în Evanghelie – iar Lui îi place s? ne fac? p?rta?i la ”activitatea sa, care des?elene?te p?mântul pentru ca s? fie din nou îns?mân?at”. În contextul actual, noteaz? papa, ”avem nevoie de cineva care uneori s? ne opreasc? ?i s? ne pun? pe umeri o bucat? de realitate pe care pur ?i simplu s? o ducem pe umeri”. Dar cine lucreaz? f?r? Dumnezeu ”risipe?te”, de aceea, pe calea crucii r?sare ”Ierusalimul cel nou”, c?tre care s? ne îndrept?m asemenea lui Simon din Cirene, modificându-ne traseul ?i lucrând împreun? cu Isus.