Dumnezeu să-i dăruiască Papei Francisc fericirea veșnică, în orizontul imensei Sale iubiri
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 26 aprilie 2025. Cu aceste cuvinte a început decanul Colegiului Cardinalilor, Giovanni Battista Re, omilia Sfintei Liturghii de înmormântare a Papei Francisc, celebrată pe esplanada Bazilicii San Pietro, sâmbătă, 26 aprilie, cu începere de la ora 10.
În numele Colegiului Cardinalilor, prelatul a adresat cordiale mulÈ›umiri tuturor, pentru prezență, adresând, "cu sentimente profunde, un salut plin de deferență È™i vii mulÈ›umiri È™efilor de stat, È™efilor de guvern È™i delegaÈ›iilor oficiale care au venit din multe țări pentru a-È™i exprima afecÈ›iunea, veneraÈ›ia È™i preÈ›uirea față de Papa care a plecat dintre noi".
În continuarea omiliei, decanul Colegiului Cardinalilor a spus: «Numărul imens al expresiilor de afecÈ›iune È™i de participare la care cu toÈ›ii am asistat, după trecerea sa de pe acest pământ la eternitate, ne arată cât de mult a miÈ™cat minÈ›ile È™i inimile pontificatul intens al Papei Francisc.
Ultima sa imagine, care va rămâne în ochii È™i în inimile noastre, este cea de duminica trecută, din solemnitatea PaÈ™telui, când Papa Francisc, în ciuda problemelor grave de sănătate, a dorit să dea binecuvântarea de la Loja Binecuvântărilor a Bazilicii Sfântul Petru È™i apoi a coborât în această Piață pentru a saluta, din papamobilul deschis, marea mulÈ›ime adunată pentru Sfânta Liturghie de PaÈ™te.
Prin rugăciunea noastră, dorim acum să încredințăm sufletul iubitului nostru Suveran Pontif lui Dumnezeu, pentru ca El să-i dăruiască fericirea veÈ™nică în orizontul luminos È™i glorios al imensei Sale iubiri.
Suntem luminaÈ›i È™i călăuziÈ›i de pagina Evangheliei, în care a răsunat chiar vocea lui Cristos, care l-a întrebat pe primul dintre Apostoli: "Petru, mă iubeÈ™ti tu mai mult decât aceÈ™tia?" Iar răspunsul lui Petru a fost prompt È™i sincer: Doamne, Tu È™tii toate; Tu È™tii că te iubesc! Și Isus i-a încredinÈ›at marea misiune: "PaÈ™te oile mele". Aceasta va fi sarcina constantă a lui Petru È™i a succesorilor săi, o slujire a iubirii în urma Învățătorului È™i a Domnului Cristos.»
«În ciuda fragilității È™i suferinÈ›ei sale finale» – a continuat cardinalul Re – «Papa Francisc a ales să meargă pe această cale a dăruirii de sine până în ultima zi a vieÈ›ii sale pământeÈ™ti. A călcat pe urmele Domnului său, Păstorul cel bun, care È™i-a iubit oile până la punctul de a-È™i da viaÈ›a pentru ele. Și a făcut-o cu forță È™i seninătate, aproape de turma sa, Biserica lui Dumnezeu.»
Când cardinalul Bergoglio, la 13 martie 2013, a fost ales de Conclav pentru a-i succeda Papei Benedict al XVI-lea, avea în spate anii de viață consacrată în cadrul Societății lui Isus È™i, mai presus de toate, avea bogăția experienÈ›ei a 21 de ani de slujire pastorală în Arhidieceza de Buenos Aires, mai întâi ca episcop auxiliar, apoi în calitate de coadiutor È™i apoi ca arhiepiscop.
Decizia de a lua numele Francisc a apărut imediat ca alegerea unui program È™i a unui stil pe care dorea să îÈ™i bazeze pontificatul, căutând să se lase ghidat de spiritul Sfântului Francisc de Assisi.
Papa Francisc È™i-a păstrat întotdeauna temperamentul È™i forma de conducere pastorală È™i a dat imediat amprenta personalității sale puternice în guvernarea Bisericii, stabilind un contact direct cu persoanele È™i populaÈ›iile, dornic să fie aproape de toÈ›i, cu o atenÈ›ie deosebită față de persoanele aflate în dificultate, cheltuindu-se fără măsură, mai ales pentru cei din urmă ai lumii, cei marginalizaÈ›i. A fost un Papă în mijlocul oamenilor, cu o inimă deschisă față de toÈ›i. A fost, de asemenea, un Papă atent la noul care apărea în societate È™i la ceea ce Duhul Sfânt suscita în Biserică.
Cu vocabularul său caracteristic È™i cu limbajul său bogat în imagini È™i metafore, a căutat întotdeauna să lumineze problemele timpului nostru cu înÈ›elepciunea Evangheliei, oferind un răspuns în lumina credinÈ›ei È™i încurajându-ne să trăim creÈ™tineÈ™te provocările È™i contradicÈ›iile acestor ani de schimbare, pe care îi plăcea să îi descrie ca "schimbare de epocă".
Avea o mare spontaneitate și un mod informal de a se adresa tuturor, chiar și persoanelor aflate departe de Biserică.
Plin de căldură umană È™i profund sensibil la dramele zilelor noastre, Papa Francisc a împărtășit, cu adevărat, neliniÈ™tile, suferinÈ›ele È™i speranÈ›ele timpului nostru È™i s-a dăruit consolării È™i încurajării printr-un mesaj în măsură să ajungă la inimile oamenilor într-un mod direct È™i imediat.
Carisma sa de primire È™i ascultare, combinată cu un mod de a se comporta tipic sensibilității de astăzi, a atins inimile È™i a încercat să trezească energiile morale È™i spirituale.
Primatul evanghelizării a fost ghidul pontificatului său, răspândind, cu o clară amprentă misionară, bucuria Evangheliei, care a fost È™i titlul primei sale exortaÈ›ii apostolice Evangelii gaudium. O bucurie care umple inimile celor care îÈ™i pun speranÈ›ele în Dumnezeu, cu încredere È™i nădejde.
Firul călăuzitor al misiunii sale a fost, de asemenea, convingerea că Biserica este o casă pentru toÈ›i; o casă cu uÈ™i mereu deschise. El a recurs în mod repetat la imaginea Bisericii ca un "spital de campanie" după o bătălie cu mulÈ›i răniÈ›i; o Biserică dornică să se ocupe cu decizie de problemele oamenilor È™i de marile suferinÈ›e care afectează grav lumea contemporană; o Biserică capabilă să se aplece asupra fiecărui om, dincolo de orice credință sau condiÈ›ie, vindecându-i rănile.
Nenumărate sunt gesturile È™i îndemnurile sale în favoarea refugiaÈ›ilor È™i a persoanelor strămutate. InsistenÈ›a sa de a face eforturi în favoarea săracilor a fost, de asemenea, constantă.
Este semnificativ faptul că prima călătorie a Papei Francisc a fost la Lampedusa, o insulă care simbolizează drama emigrării, cu mii de oameni înecaÈ›i în mare. Călătoria la Lesbos, împreună cu Patriarhul Ecumenic È™i Arhiepiscopul Atenei, s-a aflat, de asemenea, pe aceeaÈ™i linie, precum È™i celebrarea unei Sfinte Liturghii la graniÈ›a dintre Mexic È™i Statele Unite, cu ocazia vizitei apostolice în Mexic.
Dintre cele 47 obositoare călătorii apostolice, cea în Irak, din 2021, făcută sfidând toate riscurile în acel moment, va rămâne în istorie într-un mod special. Acea vizită apostolică dificilă a fost un balsam asupra rănilor deschise ale poporului irakian, care a suferit atât de mult din cauza activității inumane a ISIS. Aceasta a fost, de asemenea, o călătorie importantă pentru dialogul interreligios, o altă dimensiune relevantă a activității sale pastorale. Cu vizita apostolică, din 2024, în patru naÈ›iuni din Asia È™i Oceania, Papa a ajuns la cea mai "periferică periferie a lumii".
Papa Francisc a pus întotdeauna în centru Evanghelia milostivirii, subliniind în mod repetat că Dumnezeu nu oboseÈ™te să ierte: El iartă întotdeauna, indiferent de situaÈ›ia celor care îÈ™i cer iertare È™i se întorc pe calea cea bună.
De aceea, el a dorit Jubileul extraordinar al milostivirii, subliniind că îndurarea este "inima Evangheliei".
Milostivirea și bucuria Evangheliei sunt două cuvinte-cheie ale Papei Francisc.
În contrast cu ceea ce el a numit "cultura debarasării", a vorbit despre cultura întâlnirii È™i a solidarității. Tema fraternității a traversat întregul său pontificat în tonalități vibrante. În Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, el a dorit să reînvie o aspiraÈ›ie mondială la fraternitate, deoarece toÈ›i suntem copiii aceluiaÈ™i Tată care este în ceruri. Cu forță, el ne-a reamintit adesea că aparÈ›inem cu toÈ›ii aceleiaÈ™i familii umane È™i că nimeni nu se mântuieÈ™te singur.
În 2019, în timpul călătoriei sale apostolice în Emiratele Arabe Unite, Papa Francisc a semnat "Documentul privind fraternitatea umană pentru pacea mondială È™i coexistenÈ›a comună", reamintind paternitatea comună a lui Dumnezeu.
Adresându-se bărbaÈ›ilor È™i femeilor din întreaga lume, în Scrisoarea enciclică Laudato si', el a atras atenÈ›ia asupra îndatoririlor È™i coresponsabilității față de casa comună.
În faÈ›a dezlănÈ›uirii atâtor războaie în ultimii ani, cu orori inumane, nenumăraÈ›i morÈ›i È™i imense distrugeri, Papa Francisc a ridicat neîncetat vocea implorând pacea È™i făcând apel la raÈ›iune, îndemnând la negocieri oneste pentru a găsi soluÈ›ii posibile, deoarece războiul – a spus el – nu înseamnă decât moartea oamenilor, distrugerea caselor, distrugerea spitalelor È™i È™colilor. Războiul lasă întotdeauna lumea într-o situaÈ›ie mai rea decât era înainte: este întotdeauna o înfrângere dureroasă È™i tragică pentru toÈ›i.
"ConstruiÈ›i poduri È™i nu ziduri" este un îndemn pe care l-a repetat de multe ori, iar slujirea credinÈ›ei ca succesor al apostolului Petru a fost întotdeauna combinată cu slujirea umanității în toate dimensiunile sale.
În uniune spirituală cu întreaga creÈ™tinătate, noi ne aflăm aici în număr mare pentru a ne ruga pentru Papa Francisc, astfel încât Dumnezeu să îl primească în imensitatea iubirii sale.
Papa Francisc obiÈ™nuia să îÈ™i încheie discursurile È™i întâlnirile personale spunând: "Nu uitaÈ›i să vă rugaÈ›i pentru mine".
Acum, dragă Papa Francisc, îÈ›i cerem să te rogi pentru noi È™i te rugăm ca, din cer, să binecuvântezi Biserica, să binecuvântezi Roma, să binecuvântezi întreaga lume, aÈ™a cum ai făcut duminica trecută de la balconul central al acestei bazilici, într-o ultimă îmbrățiÈ™are ideală cu tot poporul lui Dumnezeu È™i cu omenirea care caută adevărul cu o inimă sinceră È™i È›ine sus torÈ›a speranÈ›ei.»