Semnul unei prezențe în timpul realității virtuale
Andrea Tornielli
Participarea neașteptată a papei Francisc în ultimele momente ale Celebrării Liturgice jubiliare dedicate bolnavilor și lumii sănătății reprezintă un mesaj plin de semnificații. Chiar și în timpurile realităților virtuale, în timpul în care credem că putem participa la orice din spatele unui ecran de computer, a fi acolo fizic este foarte important. A fi acolo în persoană, a face efortul de a călători, de a ieși, de a aștepta; a face efortul de a merge, de a te apropia de ceilalți, de a transpira, de a te expune la soare sau la intemperii are sens pentru a întâlni personal privirea celor din jurul nostru, pentru a experimenta compania celorlalți, pentru a face parte dintr-un popor de pelerini. Prin gestul său neanunțat, Succesorul lui Petru ne învață că nimic nu poate fi înlocuit cu adevărat de prezența fizică, de a fi acolo. Ieșirea papei pe esplanada bazilicii Sfântului Petru este, prin urmare, în sine, un mesaj mai semnificativ decât orice cuvinte: în ciuda vocii sale încă slăbite, în pofida canulelor de oxigen, el a vrut să fie acolo.
Există o a doua semnificație: papa Francisc a ales pentru prima sa ieșire după încheierea spitalizării sale la Spitalul Gemelli, o sărbătoare jubiliară pe care o simte deosebit de apropiată: una dedicată bolnavilor, celor care suferă și celor care au grijă de cei care suferă. Deși, ce a fost mai rău a trecut, papa este în convalescență și prezintă încă semnele bolii. Fragil printre cei fragili, el nu a renunțat ”să-și trăiască” jubileul, spovedindu-se în bazilică și trecând prin Poarta Sfântă, așa cum fac mii de oameni în fiecare zi. Această poartă pe care a deschis-o în calitate de pontif în noaptea de Crăciun, ieri a traversat-o ca un simplu pelerin care suferă încă de consecințele pneumoniei.
Ieșirea surprinzătoare de duminică dimineața ne vorbește despre relația Păstorului cu turma sa, a episcopului cu poporul său. În ciuda convalescenței sale, în ciuda avertismentelor medicilor, papa Francisc nu a renunțat la întâlnirile cu oamenii, chiar dacă este conștient de riscurile pe care acest lucru le poate implica pentru sănătatea sa. În acest sens, el ne spune că, deși circumstanțele pot impune uneori abordarea virtuală din cauza spitalizării, a blocării pandemice sau a imposibilității de a călători, întâlnirea față în față este de neînlocuit. Pentru că, așa cum spunea în urmă cu puțin mai mult de un an, ”iubirea are nevoie de concretețe, iubirea are nevoie de prezență, iubirea are nevoie de o întâlnire, iubirea are nevoie de timp și de spațiu dat: ea nu poate fi redusă la cuvinte frumoase, la imagini pe un ecran...”. Și acest lucru este valabil și pentru dragostea papei față de poporul lui Dumnezeu, căruia i-a ”vorbit” întotdeauna cu gesturi și tandrețe.