Rearmarea și umbrela nucleară. Să-i dăm cuvântul papei Francisc
Andrea Tornielli
Vatican News – 15 martie 2025. Vânturi de război, rearmarea prin utilizarea unor investiÈ›ii enorme, propuneri de relansare a armelor atomice... Modul în care cursa înarmărilor este prezentată în Europa È™i în lume, ca È™i cum ar fi o perspectivă inexorabil de necesară, singura viabilă, impresionează cu adevărat. După ani în care diplomaÈ›ia a rămas tăcută È™i abilitățile de negociere absente, se pare că singura cale viabilă este cea a reînarmării. PărinÈ›ii fondatori ai Uniunii Europene, precum Alcide De Gasperi, care au susÈ›inut crearea unei armate europene comune, sunt puÈ™i sub semnul întrebării pentru a justifica iniÈ›iative foarte diferite, care nu văd Uniunea Europeană ca protagonist, ci statele individuale. Se vorbeÈ™te din nou despre o "umbrelă nucleară" È™i "despre descurajare", care reînvie cele mai sumbre scenarii ale Războiului Rece, dar într-un climat de instabilitate È™i incertitudine mai mare decât în secolul trecut, cu abisul unui al treilea război mondial tot mai aproape de orizont. În ultimii ani, cu luciditate profetică, Papa Francisc a văzut pericolul apropiindu-se. Cuvintele sale sunt iluminatoare pentru a înÈ›elege momentul pe care îl trăim.
Să-i dăm cuvântul celui care este internat la Spitalul "Gemelli" È™i îÈ™i oferă suferinÈ›ele È™i rugăciunile pentru pacea mondială.
"Este un fapt", spunea papa Francisc în noiembrie 2017, "că spirala cursei înarmărilor nu cunoaÈ™te odihnă iar costurile modernizării È™i dezvoltării armelor, nu numai nucleare, reprezintă un capitol considerabil de cheltuieli pentru naÈ›iuni, până la punctul de a trebui să treacă în plan secund prioritățile reale ale umanității suferinde: lupta împotriva sărăciei, promovarea păcii, realizarea de proiecte educaÈ›ionale, ecologice È™i sanitare È™i dezvoltarea drepturilor omului... Armamentele care au ca efect distrugerea rasei umane sunt chiar ilogice pe plan militar."
În noiembrie 2019, de la Nagasaki, oraÈ™ul martir al bombei atomice, episcopul Romei a declarat: "Una dintre cele mai profunde dorinÈ›e ale inimii umane este dorinÈ›a de pace È™i stabilitate. DeÈ›inerea de arme nucleare È™i alte arme de distrugere în masă nu este cel mai bun răspuns la această dorință; dimpotrivă, ele par să o pună continuu la încercare. Lumea noastră trăieÈ™te dihotomia perversă de a dori să apere È™i să garanteze stabilitatea È™i pacea pe baza unei false securități susÈ›inute de o mentalitate a fricii È™i neîncrederii, care ajunge să otrăvească relaÈ›iile dintre popoare È™i să împiedice orice dialog posibil".
Și a adăugat: "Pacea È™i stabilitatea internaÈ›ională sunt incompatibile cu orice încercare de a construi pe teama de distrugere reciprocă sau pe ameninÈ›area cu anihilarea totală; ele sunt posibile doar pornind de la o etică globală a solidarității È™i cooperării în slujba unui viitor modelat de interdependență È™i co-responsabilitate în întreaga familie umană de astăzi È™i de mâine".
Tot în noiembrie 2019, de la Hiroshima, papa Francisc a amintit, însuÈ™indu-È™i cuvintele Papei Montini, că adevărata pace poate fi doar dezarmată: "De fapt, dacă dorim cu adevărat să construim o societate mai dreaptă È™i mai sigură, trebuie să lăsăm armele să cadă din mâinile noastre: nu se poate iubi cu arme ofensive în pumn (Sfântul Paul al VI-lea, Discurs către NaÈ›iunile Unite, 4 octombrie 1965, 5). Atunci când ne abandonăm logicii armelor È™i ne îndepărtăm de exerciÈ›iul dialogului, uităm în mod tragic că armele, chiar înainte de a provoca victime È™i distrugeri, au capacitatea de a genera coÈ™maruri, "necesită cheltuieli enorme, împiedică proiectele de solidaritate È™i de muncă utilă, denaturează psihologia popoarelor" (ibidem, 5). Cum putem propune pacea dacă folosim în permanență intimidarea prin războiului nuclear ca o cale legitimă de soluÈ›ionare a conflictelor? Fie ca acest abis al suferinÈ›ei să ne amintească de limitele pe care nu trebuie să le depășim niciodată. Pacea adevărată nu poate fi decât o pace dezarmată".
Vocea Succesorului lui Petru, a continuat el, "este vocea celor a căror voce nu este auzită È™i care privesc cu îngrijorare È™i angoasă tensiunile crescânde care traversează timpul nostru, inegalitățile È™i nedreptățile inacceptabile care amenință coexistenÈ›a umană, incapacitatea gravă de a avea grijă de casa noastră comună, recursul continuu È™i spasmodic la arme, ca È™i cum acestea ar putea garanta un viitor de pace".
Apoi, condamnarea nu numai a utilizării, ci È™i a deÈ›inerii de arme nucleare care încă umplu arsenalele lumii cu o asemenea putere încât sunt capabile să distrugă omenirea de zeci de ori: "Cu convingere, doresc să reiterez că utilizarea energiei atomice în scopuri de război este, astăzi mai mult ca oricând, o crimă, nu numai împotriva omului È™i a demnității sale, ci È™i împotriva oricărei posibilități de viitor în casa noastră comună. Utilizarea energiei atomice în scopuri de război este imorală, la fel cum È™i deÈ›inerea de arme atomice este imorală, după cum am spus acum doi ani. Vom fi judecaÈ›i pentru acest lucru.".
Potrivit FederaÈ›iei Oamenilor de Știință Americani, citată de ziarul Tomorrow, în Europa există 290 de focoase atomice sub control francez È™i 225 de focoase în Marea Britanie. Aproape toate focoasele atomice – 88% – se află în arsenalele Statelor Unite È™i ale Rusiei, mai mult de 5.000 de focoase fiecare. În total, 9 țări au bombe nucleare, pe lângă cele deja menÈ›ionate mai sunt China, India, Coreea de Nord, Pakistan È™i Israel. Există acum rachete balistice capabile să dezlănÈ›uie o forță distructivă de o mie de ori mai mare decât bombele aruncate asupra Hiroshimei È™i Nagasaki în 1945. Ne întrebăm: chiar avem nevoie de È™i mai multe arme? Este cu adevărat aceasta singura modalitate de a ne apăra?
"Biserica Catolică", spunea Papa Francisc la Nagasaki în urmă cu È™ase ani, "este irevocabil angajată în decizia de a promova pacea între popoare È™i naÈ›iuni: este o datorie pentru care se simte obligată în faÈ›a lui Dumnezeu È™i în faÈ›a tuturor bărbaÈ›ilor È™i femeilor de pe acest pământ... Cu convingerea că o lume fără arme nucleare este posibilă È™i necesară, le cer liderilor politici să nu uite că acestea nu ne apără de amenințările la adresa securității naÈ›ionale È™i internaÈ›ionale din timpul nostru."