杏MAP导航

Cetatea Vaticanului 鈥� E. Asmarandei
09 martie 2025 鈥� Vatican News. Duminic膬, 9 martie a.c., la ora Romei 10.30, pe esplanada bazilicii Sfântul Petru a fost celebrat膬 Sfânta Liturghie cu ocazia Jubileului voluntarilor. Celebrarea euharistic膬 din prima duminic膬 a Postului Mare a fost prezidat膬 de cardinalul Michael Czerny (S.I.), delegat al papei Francisc, prefect al Departamentului pentru serviciul dezvolt膬rii umane integrale. Potrivit unui comunicat de pres膬 al Departamentului pentru evanghelizare, al cincilea mare eveniment jubiliar a adunat la Roma aproximativ 25.000 de pelerini din peste 100 de 葲膬ri. Cei mai mul葲i înscri葯i 鈥� vreo 15.000 - provin din Italia, dar grupuri numeroase vin din 葲膬ri îndep膬rtate, precum Australia, Chile, Ecuador 葯i India.

Cu acest prilej, papa Francisc, care este internat la Spitalul 鈥滱. Gemelli鈥�, a transmis omilia pe care a preg膬tit-o pentru voluntarii prezen葲i la Liturghia jubiliar膬, fiind citit膬 de c膬tre cardinalul Czerny:
 

鈥滻sus鈥�, a scris papa Francisc, 鈥漚 fost dus de Duh în pustiu (Lc 4,1). În fiecare an, c膬l膬toria noastr膬 în Postul Mare începe prin a-l urma pe Domnul în acest spa葲iu, pe care El îl traverseaz膬 葯i îl transform膬 pentru noi. Când Isus intr膬 în de葯ert are loc o schimbare decisiv膬: locul t膬cerii devine un mediu al ascult膬rii. O ascultare care este pus膬 la încercare, deoarece este necesar s膬 alegem pe cine s膬 ascult膬m, între dou膬 voci complet opuse. Propunându-ne acest exerci葲iu, Evanghelia m膬rturise葯te c膬 drumul lui Isus începe cu un act de ascultare: Duhul Sfânt, puterea lui Dumnezeu, este cel care îl conduce acolo unde nimic bun nu cre葯te din p膬mânt 葯i nici nu plou膬 din cer. În de葯ert, omul experimenteaz膬 propria s膬r膬cie material膬 葯i spiritual膬, nevoia de pâine 葯i de cuvânt鈥�.

鈥滳hiar 葯i lui Isus鈥�, a subliniat papa, 鈥漮m adev膬rat, îi este foame (cf. v. 2) 葯i, timp de patruzeci de zile este ispitit de un cuvânt care nu vine deloc de la Duhul Sfânt, ci de la cel r膬u, diavolul. La începutul celor patruzeci de zile ale Postului Mare, s膬 reflect膬m la faptul c膬 葯i noi suntem ispiti葲i, dar nu suntem singuri: cu noi este Isus, care ne deschide calea prin pustiu. Fiul lui Dumnezeu f膬cut om nu ne ofer膬 doar un model în lupta împotriva r膬ului. Mult mai mult: el ne d膬 puterea de a rezista asalturilor acestuia 葯i de a persevera pe cale鈥�.

鈥漇膬 lu膬m în considerare trei caracteristici ale ispitirii lui Isus 葯i, de asemenea, ale noastre: începutul, modul, rezultatul. Comparând aceste dou膬 experien葲e, vom g膬si sprijin pentru c膬l膬toria noastr膬 de convertire鈥�, a exemplificat pontiful.

鈥�În primul rând鈥�, mai scrie papa Francisc, 鈥漧a început, ispitirea lui Isus este inten葲ionat膬: Domnul merge în de葯ert nu din sfidare, pentru a ar膬ta cât de puternic este, ci din disponibilitate filial膬 fa葲膬 de Duhul Tat膬lui, la îndrumarea c膬ruia r膬spunde cu u葯urin葲膬. Ispitirea noastr膬, pe de alt膬 parte, este suferit膬: r膬ul precede libertatea noastr膬, o corupe profund ca o umbr膬 interioar膬 葯i ca o piedic膬 continu膬. În timp ce îi cerem lui Dumnezeu s膬 nu ne abandoneze în ispit膬 (cf. Mt 6,13), s膬 ne amintim c膬 El a r膬spuns deja acestei rug膬ciuni prin Isus, Cuvântul întrupat, pentru a r膬mâne cu noi, întotdeauna. Domnul este aproape 葯i are grij膬 de noi mai ales în momentul încerc膬rii 葯i al suspiciunii, adic膬 atunci când ispititorul î葯i face vocea puternic膬. Diavolul este tat膬l minciunii (cf. Ioan 8,44), corupt 葯i corup膬tor, deoarece cunoa葯te cuvântul lui Dumnezeu, dar nu îl în葲elege. Dimpotriv膬, îl denatureaz膬: a葯a cum a f膬cut pe vremea lui Adam, în gr膬dina Edenului (cf. Gen 3,1-5), a葯a face 葯i acum împotriva noului Adam, Isus, în pustiu鈥�.

鈥�În葲elegem aici鈥�, continu膬 Sfântul P膬rinte, 鈥漨odul unic în care Cristos este ispitit, 葯i anume în rela葲ia sa cu Dumnezeu, Tat膬l s膬u. Diavolul este cel care separ膬, cel care dezbin膬, în timp ce Isus este cel care îl une葯te pe Dumnezeu cu omul, mediatorul. În ispitirea sa, diavolul vrea s膬 distrug膬 aceast膬 leg膬tur膬, f膬cându-l pe Isus privilegiat: 鈥滵ac膬 e艧ti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre s膬 devin膬 pâine鈥� (v. 3). 葮i din nou: 鈥滵ac膬 e艧ti Fiul lui Dumnezeu, arunc膬-te jos de aici鈥� (v. 9) de pe pinaclul Templului. Confruntat cu aceste ispitiri, Isus, Fiul lui Dumnezeu, decide în ce mod trebuie s膬 fie fiu. În Duhul care îl c膬l膬uze葯te, alegerea sa dezv膬luie modul în care vrea s膬 tr膬iasc膬 rela葲ia sa filial膬 cu Tat膬l. Iat膬 ce decide Domnul: aceast膬 leg膬tur膬 unic膬 葯i exclusiv膬 cu Dumnezeu, al c膬rui Fiu unic n膬scut este, devine o rela葲ie care îi implic膬 pe to葲i, f膬r膬 a exclude pe nimeni. Rela葲ia cu Tat膬l este darul pe care Isus îl împ膬rt膬葯e葯te în lume pentru mântuirea noastr膬, nu ca un beneficiu (cf. Fil 2,6) cu care s膬 se laude pentru a ob葲ine succes 葯i a atrage adep葲i鈥�.

鈥澣榠 noi suntem ispiti葲i în rela葲ia cu Dumnezeu鈥�, mai eviden葲iaz膬 papa, 鈥漝ar în mod opus. Diavolul ne 葯opte葯te în urechi c膬 Dumnezeu nu este cu adev膬rat Tat膬l nostru; c膬, de fapt, ne-a abandonat. Satana urm膬re葯te s膬 ne conving膬 c膬, pentru cei fl膬mânzi nu exist膬 pâine, cu atât mai pu葲in din pietre, 葯i nici îngerii nu ne vin în ajutor în necazuri. Dimpotriv膬, lumea este în mâinile unor puteri malefice, care strivesc popoarele cu arogan葲a calculelor lor 葯i cu violen葲a r膬zboiului. A葯a cum diavolul vrea s膬 ne fac膬 s膬 credem c膬 Domnul este departe de noi, ducându-ne la disperare, Dumnezeu se apropie 葯i mai mult de noi, dându-葯i via葲a pentru r膬scump膬rarea lumii鈥�.

鈥澣榠 aici este al treilea aspect: rezultatul ispitelor. Isus, Cristosul lui Dumnezeu, învinge r膬ul. El îl respinge pe diavol, care se va întoarce pentru a-l ispiti, 鈥漧a timpul stabilit鈥� (v. 13). A葯a spune Evanghelia 葯i ne vom aminti acest lucru când, pe Golgota, îl vom auzi din nou spunându-i lui Isus: 鈥滵ac膬 e葯ti Fiul lui Dumnezeu, coboar膬 de pe cruce鈥� (Mt 27,40; cf. Lc 23,35). În de葯ert, ispititorul este învins, dar victoria lui Cristos nu este înc膬 definitiv膬: ea va fi în Pa葯tele mor葲ii 葯i învierii Sale鈥�, a scris papa.

鈥漃e m膬sur膬 ce ne preg膬tim s膬 s膬rb膬torim Misterul central al credin葲ei鈥�, eviden葲iaz膬 pontiful, 鈥漴ecunoa葯tem c膬 rezultatul încerc膬rii noastre este diferit. Confrunta葲i cu ispita, uneori c膬dem: suntem cu to葲ii p膬c膬to葯i. Înfrângerea, îns膬, nu este definitiv膬, deoarece Dumnezeu ne ridic膬 din fiecare c膬dere cu iertarea sa, infinit de mare în iubire. Prin urmare, încercarea noastr膬 nu se încheie cu un e葯ec, pentru c膬, în Cristos suntem r膬scump膬ra葲i din r膬u. Traversând de葯ertul împreun膬 cu El, p膬葯im pe o cale care nu era marcat膬: Isus Însu葯i ne deschide acest nou drum al eliber膬rii 葯i al r膬scump膬r膬rii. Urmându-l pe Domnul cu credin葲膬, din r膬t膬citori devenim pelerini鈥�.

鈥滵ragi surori 葯i fra葲i鈥�, a conchis Sfântul P膬rinte, 鈥漹膬 invit s膬 începem astfel c膬l膬toria noastr膬 în Postul Mare. 葮i pentru c膬, de-a lungul drumului, avem nevoie de acea bun膬voin葲膬, pe care Duhul Sfânt o sus葲ine întotdeauna, sunt bucuros s膬-i salut pe to葲i voluntarii care se afl膬 ast膬zi la Roma pentru pelerinajul lor jubiliar. V膬 mul葲umesc foarte mult, dragii mei, pentru c膬, dup膬 exemplul lui Isus, voi îl sluji葲i pe aproapele vostru. Pe str膬zi 葯i printre case, al膬turi de cei bolnavi, de cei care sufer膬, de cei închi葯i, de tineri 葯i de b膬trâni, d膬ruirea voastr膬 insufl膬 speran葲膬 întregii societ膬葲i. În de葯erturile s膬r膬ciei 葯i ale singur膬t膬葲ii, atâtea gesturi mici de slujire gratuit膬 fac s膬 înfloreasc膬 germenii unei noi umanit膬葲i: acea gr膬din膬 la care Dumnezeu a visat 葯i continu膬 s膬 viseze pentru noi to葲i鈥�.