杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
09 martie 2025 – Vatican News. Duminic?, 9 martie a.c., la ora Romei 10.30, pe esplanada bazilicii Sfântul Petru a fost celebrat? Sfânta Liturghie cu ocazia Jubileului voluntarilor. Celebrarea euharistic? din prima duminic? a Postului Mare a fost prezidat? de cardinalul Michael Czerny (S.I.), delegat al papei Francisc, prefect al Departamentului pentru serviciul dezvolt?rii umane integrale. Potrivit unui comunicat de pres? al Departamentului pentru evanghelizare, al cincilea mare eveniment jubiliar a adunat la Roma aproximativ 25.000 de pelerini din peste 100 de ??ri. Cei mai mul?i înscri?i – vreo 15.000 - provin din Italia, dar grupuri numeroase vin din ??ri îndep?rtate, precum Australia, Chile, Ecuador ?i India.

Cu acest prilej, papa Francisc, care este internat la Spitalul ”A. Gemelli”, a transmis omilia pe care a preg?tit-o pentru voluntarii prezen?i la Liturghia jubiliar?, fiind citit? de c?tre cardinalul Czerny:
 

”Isus”, a scris papa Francisc, ”a fost dus de Duh în pustiu (Lc 4,1). În fiecare an, c?l?toria noastr? în Postul Mare începe prin a-l urma pe Domnul în acest spa?iu, pe care El îl traverseaz? ?i îl transform? pentru noi. Când Isus intr? în de?ert are loc o schimbare decisiv?: locul t?cerii devine un mediu al ascult?rii. O ascultare care este pus? la încercare, deoarece este necesar s? alegem pe cine s? ascult?m, între dou? voci complet opuse. Propunându-ne acest exerci?iu, Evanghelia m?rturise?te c? drumul lui Isus începe cu un act de ascultare: Duhul Sfânt, puterea lui Dumnezeu, este cel care îl conduce acolo unde nimic bun nu cre?te din p?mânt ?i nici nu plou? din cer. În de?ert, omul experimenteaz? propria s?r?cie material? ?i spiritual?, nevoia de pâine ?i de cuvânt”.

”Chiar ?i lui Isus”, a subliniat papa, ”om adev?rat, îi este foame (cf. v. 2) ?i, timp de patruzeci de zile este ispitit de un cuvânt care nu vine deloc de la Duhul Sfânt, ci de la cel r?u, diavolul. La începutul celor patruzeci de zile ale Postului Mare, s? reflect?m la faptul c? ?i noi suntem ispiti?i, dar nu suntem singuri: cu noi este Isus, care ne deschide calea prin pustiu. Fiul lui Dumnezeu f?cut om nu ne ofer? doar un model în lupta împotriva r?ului. Mult mai mult: el ne d? puterea de a rezista asalturilor acestuia ?i de a persevera pe cale”.

”S? lu?m în considerare trei caracteristici ale ispitirii lui Isus ?i, de asemenea, ale noastre: începutul, modul, rezultatul. Comparând aceste dou? experien?e, vom g?si sprijin pentru c?l?toria noastr? de convertire”, a exemplificat pontiful.

”În primul rând”, mai scrie papa Francisc, ”la început, ispitirea lui Isus este inten?ionat?: Domnul merge în de?ert nu din sfidare, pentru a ar?ta cât de puternic este, ci din disponibilitate filial? fa?? de Duhul Tat?lui, la îndrumarea c?ruia r?spunde cu u?urin??. Ispitirea noastr?, pe de alt? parte, este suferit?: r?ul precede libertatea noastr?, o corupe profund ca o umbr? interioar? ?i ca o piedic? continu?. În timp ce îi cerem lui Dumnezeu s? nu ne abandoneze în ispit? (cf. Mt 6,13), s? ne amintim c? El a r?spuns deja acestei rug?ciuni prin Isus, Cuvântul întrupat, pentru a r?mâne cu noi, întotdeauna. Domnul este aproape ?i are grij? de noi mai ales în momentul încerc?rii ?i al suspiciunii, adic? atunci când ispititorul î?i face vocea puternic?. Diavolul este tat?l minciunii (cf. Ioan 8,44), corupt ?i corup?tor, deoarece cunoa?te cuvântul lui Dumnezeu, dar nu îl în?elege. Dimpotriv?, îl denatureaz?: a?a cum a f?cut pe vremea lui Adam, în gr?dina Edenului (cf. Gen 3,1-5), a?a face ?i acum împotriva noului Adam, Isus, în pustiu”.

”În?elegem aici”, continu? Sfântul P?rinte, ”modul unic în care Cristos este ispitit, ?i anume în rela?ia sa cu Dumnezeu, Tat?l s?u. Diavolul este cel care separ?, cel care dezbin?, în timp ce Isus este cel care îl une?te pe Dumnezeu cu omul, mediatorul. În ispitirea sa, diavolul vrea s? distrug? aceast? leg?tur?, f?cându-l pe Isus privilegiat: ”Dac? e?ti Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre s? devin? pâine” (v. 3). ?i din nou: ”Dac? e?ti Fiul lui Dumnezeu, arunc?-te jos de aici” (v. 9) de pe pinaclul Templului. Confruntat cu aceste ispitiri, Isus, Fiul lui Dumnezeu, decide în ce mod trebuie s? fie fiu. În Duhul care îl c?l?uze?te, alegerea sa dezv?luie modul în care vrea s? tr?iasc? rela?ia sa filial? cu Tat?l. Iat? ce decide Domnul: aceast? leg?tur? unic? ?i exclusiv? cu Dumnezeu, al c?rui Fiu unic n?scut este, devine o rela?ie care îi implic? pe to?i, f?r? a exclude pe nimeni. Rela?ia cu Tat?l este darul pe care Isus îl împ?rt??e?te în lume pentru mântuirea noastr?, nu ca un beneficiu (cf. Fil 2,6) cu care s? se laude pentru a ob?ine succes ?i a atrage adep?i”.

”?i noi suntem ispiti?i în rela?ia cu Dumnezeu”, mai eviden?iaz? papa, ”dar în mod opus. Diavolul ne ?opte?te în urechi c? Dumnezeu nu este cu adev?rat Tat?l nostru; c?, de fapt, ne-a abandonat. Satana urm?re?te s? ne conving? c?, pentru cei fl?mânzi nu exist? pâine, cu atât mai pu?in din pietre, ?i nici îngerii nu ne vin în ajutor în necazuri. Dimpotriv?, lumea este în mâinile unor puteri malefice, care strivesc popoarele cu arogan?a calculelor lor ?i cu violen?a r?zboiului. A?a cum diavolul vrea s? ne fac? s? credem c? Domnul este departe de noi, ducându-ne la disperare, Dumnezeu se apropie ?i mai mult de noi, dându-?i via?a pentru r?scump?rarea lumii”.

”?i aici este al treilea aspect: rezultatul ispitelor. Isus, Cristosul lui Dumnezeu, învinge r?ul. El îl respinge pe diavol, care se va întoarce pentru a-l ispiti, ”la timpul stabilit” (v. 13). A?a spune Evanghelia ?i ne vom aminti acest lucru când, pe Golgota, îl vom auzi din nou spunându-i lui Isus: ”Dac? e?ti Fiul lui Dumnezeu, coboar? de pe cruce” (Mt 27,40; cf. Lc 23,35). În de?ert, ispititorul este învins, dar victoria lui Cristos nu este înc? definitiv?: ea va fi în Pa?tele mor?ii ?i învierii Sale”, a scris papa.

”Pe m?sur? ce ne preg?tim s? s?rb?torim Misterul central al credin?ei”, eviden?iaz? pontiful, ”recunoa?tem c? rezultatul încerc?rii noastre este diferit. Confrunta?i cu ispita, uneori c?dem: suntem cu to?ii p?c?to?i. Înfrângerea, îns?, nu este definitiv?, deoarece Dumnezeu ne ridic? din fiecare c?dere cu iertarea sa, infinit de mare în iubire. Prin urmare, încercarea noastr? nu se încheie cu un e?ec, pentru c?, în Cristos suntem r?scump?ra?i din r?u. Traversând de?ertul împreun? cu El, p??im pe o cale care nu era marcat?: Isus Însu?i ne deschide acest nou drum al eliber?rii ?i al r?scump?r?rii. Urmându-l pe Domnul cu credin??, din r?t?citori devenim pelerini”.

”Dragi surori ?i fra?i”, a conchis Sfântul P?rinte, ”v? invit s? începem astfel c?l?toria noastr? în Postul Mare. ?i pentru c?, de-a lungul drumului, avem nevoie de acea bun?voin??, pe care Duhul Sfânt o sus?ine întotdeauna, sunt bucuros s?-i salut pe to?i voluntarii care se afl? ast?zi la Roma pentru pelerinajul lor jubiliar. V? mul?umesc foarte mult, dragii mei, pentru c?, dup? exemplul lui Isus, voi îl sluji?i pe aproapele vostru. Pe str?zi ?i printre case, al?turi de cei bolnavi, de cei care sufer?, de cei închi?i, de tineri ?i de b?trâni, d?ruirea voastr? insufl? speran?? întregii societ??i. În de?erturile s?r?ciei ?i ale singur?t??ii, atâtea gesturi mici de slujire gratuit? fac s? înfloreasc? germenii unei noi umanit??i: acea gr?din? la care Dumnezeu a visat ?i continu? s? viseze pentru noi to?i”.