杏MAP导航

Cetatea Vaticanului 鈥� E. Asmarandei
23 februarie 2025 鈥� Vatican News. Duminic膬, 23 februarie a.c., în bazilica Sfântul Petru din Vatican a avut loc Sfânta Liturghie cu hirotonire de diaconi permanen葲i, cel de-al 9-lea eveniment major al Anului Sfânt, Jubileul diaconilor permanen葲i. Cu aceast膬 ocazie, Sfântul P膬rinte a preg膬tit omilia Celebr膬rii Euharistice, în care a vorbit despre iertare, slujire dezinteresat膬 葯i comuniune. Omilia papei a fost citit膬 de arhiepiscopul Rino Fisichella, care a prezidat Sfânta Liturghie.
La manifest膬rile Jubileului diaconilor, au luat parte mai mul葲i diaconi care provin din România 葯i î葯i desf膬葯oar膬 slujirea în diferite dieceze din Italia 葯i din alte 葲膬ri.

鈥滷ra葲i 葯i surori鈥�, a spus monseniorul Fisichella, 鈥澣檌 mai ales voi, dragi diaconi, care în curând, prin punerea mâinilor, ve葲i intra în ordinul sacru al diaconatului, îmi face o deosebit膬 pl膬cere s膬 dau citire omiliei pe care papa Francisc însu葯i v-ar fi comunicat-o tuturor în aceast膬 duminic膬 special膬. În celebrarea Euharistiei, unde comuniunea cap膬t膬 dimensiunea sa cea mai deplin膬 葯i mai semnificativ膬, îl sim葲im pe papa Francisc, de葯i pe un pat de spital, îl sim葲im aproape de noi, îl sim葲im prezent în mijlocul nostru. Iar acest lucru ne oblig膬 s膬 facem rug膬ciunea 葯i mai puternic膬, mai intens膬, pentru ca Domnul s膬-l ajute în aceast膬 perioada de încercare 葯i boal膬鈥�.

Red膬m în cele ce urmeaz膬, în traducerea noastr膬 de lucru, textul omiliei papei Francisc pentru Liturghia dedicat膬 Jubileului diaconilor:

Mesajul lecturilor pe care le-am ascultat ar putea fi rezumat într-un singur cuvânt: gratuitate. Un termen cu siguran葲膬 drag vou膬, diaconilor, reuni葲i aici pentru celebrarea Jubileului. S膬 reflect膬m, a葯adar, asupra acestei dimensiuni fundamentale a vie葲ii cre葯tine 葯i a slujirii voastre, în special sub trei aspecte: iertarea, slujirea dezinteresat膬 葯i comuniunea.

În primul rând: iertarea. Proclamarea iert膬rii este o sarcin膬 esen葲ial膬 a diaconului. Într-adev膬r, este un element indispensabil pentru orice parcurs eclezial 葯i o condi葲ie pentru orice coexisten葲膬 uman膬. Isus ne arat膬 necesitatea 葯i amploarea ei atunci când spune: 鈥滻ubi葲i-i pe du葯manii vo葯tri鈥� (Lc 6,27). 葮i este exact a葯a: pentru a cre葯te împreun膬, împ膬rt膬葯ind luminile 葯i umbrele, reu葯itele 葯i e葯ecurile celuilalt, este necesar s膬 葯tim s膬 iert膬m 葯i s膬 cerem iertare, restabilind rela葲iile 葯i, s膬 nu-i excludem din iubirea noastr膬 nici pe cei care ne lovesc 葯i ne tr膬deaz膬. O lume în care exist膬 doar ur膬 pentru adversari este o lume f膬r膬 speran葲膬, f膬r膬 viitor, destinat膬 s膬 fie sfâ葯iat膬 de r膬zboaie, diviziuni 葯i r膬zbun膬ri f膬r膬 sfâr葯it, a葯a cum, din p膬cate, vedem 葯i ast膬zi, la atâtea niveluri 葯i în diferite p膬r葲i ale lumii. Iertarea înseamn膬, a葯adar, preg膬tirea unui c膬min primitor 葯i sigur pentru viitor, în noi 葯i în comunit膬葲ile noastre. Iar diaconul, investit personal cu o slujire care îl duce la periferiile lumii, se angajeaz膬 s膬 vad膬 - 葯i s膬-i înve葲e pe al葲ii s膬 vad膬 - în fiecare, chiar 葯i în cei care gre葯esc 葯i provoac膬 suferin葲膬, o sor膬 葯i un frate r膬ni葲i în suflet 葯i, prin urmare, care au nevoie mai mult decât oricine de reconciliere, îndrumare 葯i ajutor.

Prima lectur膬 vorbe葯te despre aceast膬 deschidere a inimii, prezentându-ne iubirea loial膬 葯i generoas膬 a lui David pentru Saul, regele s膬u, dar 葯i persecutorul s膬u (cf. 1 Sam 26,2.7-9,12-13,22-23). De asemenea, ne vorbe葯te, într-un alt context, despre moartea exemplar膬 a diaconului 葮tefan, care cade sub loviturile de pietre iertându-i pe cei ce-l loveau (cf. Fapte 7,60). Dar, mai presus de toate, o vedem în Isus, modelul întregii diaconii, care pe cruce, 鈥漝espuindu-se鈥� pe sine pân膬 la a-葯i da via葲a pentru noi (cf. Fil 2,7), se roag膬 pentru cei care l-au crucificat 葯i deschide por葲ile Paradisului pentru tâlharul cel bun (cf. Lc 23,34-43).

葮i ajungem la al doilea punct: slujirea dezinteresat膬. Domnul, în Evanghelie, o descrie cu o fraz膬 pe cât de simpl膬, pe atât de clar膬: 鈥滷ace牛i bine 艧i da牛i cu împrumut f膬r膬 ca s膬 a艧tepta牛i nimic鈥� (Lc 6,35). Câteva cuvinte care poart膬 în ele parfumul bun al prieteniei. În primul rând a lui Dumnezeu pentru noi, dar apoi 葯i al nostru. Pentru diacon, aceast膬 atitudine nu este un aspect ca un accesoriu al ac葲iunilor sale, ci o dimensiune substan葲ial膬 a fiin葲ei sale. Într-adev膬r, el se consacr膬 s膬 fie, în slujire, un 鈥漵culptor鈥� 葯i un 鈥漰ictor鈥� al chipului milostiv al Tat膬lui, un martor al misterului lui Dumnezeu-Treime.

În multe pasaje din Evanghelie, Isus vorbe葯te despre sine în aceast膬 lumin膬. O face cu Filip, în cenaclu, la scurt timp dup膬 sp膬larea picioarelor celor Doisprezece, spunând: 鈥滳ine m-a v膬zut pe mine l-a v膬zut pe Tat膬l鈥� (Ioan 14,9). Dar 葯i atunci când instituie Euharistia, afirmând: 鈥�Îns膬 eu sunt în mijlocul vostru ca unul care sluje艧te鈥� (Lc 22,27). Dar 葯i mai devreme, pe drumul spre Ierusalim, când discipolii s膬i discutau între ei cine este cel mai mare, El le explicase c膬, 鈥滷iul Omului n-a venit ca s膬 fie slujit, ci ca s膬 slujeasc膬 艧i s膬-艧i dea via牛a ca r膬scump膬rare pentru mul牛i鈥� (cf. Mc 10,45).

Fra葲i diaconi, munca gratuit膬 pe care o desf膬葯ura葲i, a葯adar, ca expresie a consacr膬rii voastre, carit膬葲ii lui Cristos, este pentru voi prima vestire a Cuvântului, surs膬 de încredere 葯i bucurie pentru cei care v膬 întâlnesc. Înso葲i葲i-i cât mai mult posibil, cu zâmbetul pe buze, f膬r膬 s膬 v膬 plânge葲i 葯i f膬r膬 s膬 c膬uta葲i recunoa葯tere, sprijinindu-v膬 reciproc, chiar 葯i în rela葲iile voastre cu episcopii 葯i preo葲ii, 鈥漜a expresie a unei Biserici angajate s膬 creasc膬 în slujirea Împ膬r膬葲iei cu valorificarea tuturor gradelor de slujire hirotonit膬鈥� (C.E.I., I Diaconi permanenti nella Chiesa in Italia. Orientamenti e norme, 1993, p. 55). Ac葲iunea voastr膬 concertat膬 葯i generoas膬 va fi astfel o punte care une葯te altarul cu strada, Euharistia cu via葲a de zi cu zi a oamenilor; caritatea va fi cea mai frumoas膬 Liturghie a voastr膬 葯i Liturghia cea mai umil膬 slujire a voastr膬.

葮i ajungem la ultimul punct: gratuitatea ca surs膬 de comuniune. A d膬rui f膬r膬 a cere nimic în schimb une葯te, creeaz膬 leg膬turi, pentru c膬 exprim膬 葯i hr膬ne葯te faptul de a fi împreun膬, care nu are alt scop decât d膬ruirea de sine 葯i binele persoanelor. Sfântul Lauren葲iu, patronul vostru, când acuzatorii i-au cerut s膬 predea comorile Bisericii, le-a ar膬tat s膬racii 葯i le-a spus: 鈥滻at膬 comorile noastre!鈥�. A葯a se construie葯te comuniunea: spunându-i fratelui 葯i surorii, cu cuvintele, dar mai ales cu faptele, personal 葯i în comunitate: 鈥漞葯ti important pentru noi鈥�, 鈥漷e iubim鈥�, 鈥漹rem s膬 participi la c膬l膬toria 葯i la via葲a noastr膬鈥�. Aceasta este ceea ce face葲i voi: so葲i, ta葲i 葯i bunici gata, în serviciu, s膬 v膬 extinde葲i familiile c膬tre cei în nevoie, acolo unde tr膬i葲i.

Astfel, misiunea voastr膬, care v膬 scoate din societate pentru a reintra în ea 葯i a o face din ce în ce mai primitoare 葯i deschis膬 tuturor, este una dintre cele mai frumoase expresii ale unei Biserici sinodale 葯i, 鈥�în ie葯ire鈥�.

În curând, unii dintre voi, primind sacramentul Ordinului, vor 鈥漜oborî鈥� treptele slujirii. Spun 葯i subliniez în mod deliberat c膬 vor 鈥漜oborî鈥�, 葯i nu c膬 vor 鈥漸rca鈥�, deoarece prin hirotonire nu urc膬m, ci coborâm, ne facem mici, ne coborâm 葯i ne despuiem. Pentru a folosi cuvintele Sfântului Paul, se abandoneaz膬, în slujire, 鈥漮mul de pe p膬mânt鈥� 葯i se îmbrac膬, în caritate, 鈥漮mul din cer鈥� (cf. 1 Cor 15, 45-49).

S膬 medit膬m cu to葲ii la ceea ce suntem pe cale s膬 facem, în timp ce ne încredin葲膬m Sfintei Fecioare Maria, slujitoarea Domnului, precum 葯i Sfântului Lauren葲iu, patronul vostru. Fie ca ei s膬 ne ajute s膬 ne tr膬im fiecare slujire cu o inim膬 umil膬 葯i plin膬 de iubire 葯i s膬 fim, în gratuitate, apostoli ai iert膬rii, slujitori dezinteresa葲i ai fra葲ilor 葯i surorilor noastre 葯i constructori de comuniune.