杏MAP导航

Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
23 februarie 2025 – Vatican News. Duminic?, 23 februarie a.c., în bazilica Sfântul Petru din Vatican a avut loc Sfânta Liturghie cu hirotonire de diaconi permanen?i, cel de-al 9-lea eveniment major al Anului Sfânt, Jubileul diaconilor permanen?i. Cu aceast? ocazie, Sfântul P?rinte a preg?tit omilia Celebr?rii Euharistice, în care a vorbit despre iertare, slujire dezinteresat? ?i comuniune. Omilia papei a fost citit? de arhiepiscopul Rino Fisichella, care a prezidat Sfânta Liturghie.
La manifest?rile Jubileului diaconilor, au luat parte mai mul?i diaconi care provin din România ?i î?i desf??oar? slujirea în diferite dieceze din Italia ?i din alte ??ri.

”Fra?i ?i surori”, a spus monseniorul Fisichella, ”?i mai ales voi, dragi diaconi, care în curând, prin punerea mâinilor, ve?i intra în ordinul sacru al diaconatului, îmi face o deosebit? pl?cere s? dau citire omiliei pe care papa Francisc însu?i v-ar fi comunicat-o tuturor în aceast? duminic? special?. În celebrarea Euharistiei, unde comuniunea cap?t? dimensiunea sa cea mai deplin? ?i mai semnificativ?, îl sim?im pe papa Francisc, de?i pe un pat de spital, îl sim?im aproape de noi, îl sim?im prezent în mijlocul nostru. Iar acest lucru ne oblig? s? facem rug?ciunea ?i mai puternic?, mai intens?, pentru ca Domnul s?-l ajute în aceast? perioada de încercare ?i boal?”.

Red?m în cele ce urmeaz?, în traducerea noastr? de lucru, textul omiliei papei Francisc pentru Liturghia dedicat? Jubileului diaconilor:

Mesajul lecturilor pe care le-am ascultat ar putea fi rezumat într-un singur cuvânt: gratuitate. Un termen cu siguran?? drag vou?, diaconilor, reuni?i aici pentru celebrarea Jubileului. S? reflect?m, a?adar, asupra acestei dimensiuni fundamentale a vie?ii cre?tine ?i a slujirii voastre, în special sub trei aspecte: iertarea, slujirea dezinteresat? ?i comuniunea.

În primul rând: iertarea. Proclamarea iert?rii este o sarcin? esen?ial? a diaconului. Într-adev?r, este un element indispensabil pentru orice parcurs eclezial ?i o condi?ie pentru orice coexisten?? uman?. Isus ne arat? necesitatea ?i amploarea ei atunci când spune: ”Iubi?i-i pe du?manii vo?tri” (Lc 6,27). ?i este exact a?a: pentru a cre?te împreun?, împ?rt??ind luminile ?i umbrele, reu?itele ?i e?ecurile celuilalt, este necesar s? ?tim s? iert?m ?i s? cerem iertare, restabilind rela?iile ?i, s? nu-i excludem din iubirea noastr? nici pe cei care ne lovesc ?i ne tr?deaz?. O lume în care exist? doar ur? pentru adversari este o lume f?r? speran??, f?r? viitor, destinat? s? fie sfâ?iat? de r?zboaie, diviziuni ?i r?zbun?ri f?r? sfâr?it, a?a cum, din p?cate, vedem ?i ast?zi, la atâtea niveluri ?i în diferite p?r?i ale lumii. Iertarea înseamn?, a?adar, preg?tirea unui c?min primitor ?i sigur pentru viitor, în noi ?i în comunit??ile noastre. Iar diaconul, investit personal cu o slujire care îl duce la periferiile lumii, se angajeaz? s? vad? - ?i s?-i înve?e pe al?ii s? vad? - în fiecare, chiar ?i în cei care gre?esc ?i provoac? suferin??, o sor? ?i un frate r?ni?i în suflet ?i, prin urmare, care au nevoie mai mult decât oricine de reconciliere, îndrumare ?i ajutor.

Prima lectur? vorbe?te despre aceast? deschidere a inimii, prezentându-ne iubirea loial? ?i generoas? a lui David pentru Saul, regele s?u, dar ?i persecutorul s?u (cf. 1 Sam 26,2.7-9,12-13,22-23). De asemenea, ne vorbe?te, într-un alt context, despre moartea exemplar? a diaconului ?tefan, care cade sub loviturile de pietre iertându-i pe cei ce-l loveau (cf. Fapte 7,60). Dar, mai presus de toate, o vedem în Isus, modelul întregii diaconii, care pe cruce, ”despuindu-se” pe sine pân? la a-?i da via?a pentru noi (cf. Fil 2,7), se roag? pentru cei care l-au crucificat ?i deschide por?ile Paradisului pentru tâlharul cel bun (cf. Lc 23,34-43).

?i ajungem la al doilea punct: slujirea dezinteresat?. Domnul, în Evanghelie, o descrie cu o fraz? pe cât de simpl?, pe atât de clar?: ”Face?i bine ?i da?i cu împrumut f?r? ca s? a?tepta?i nimic” (Lc 6,35). Câteva cuvinte care poart? în ele parfumul bun al prieteniei. În primul rând a lui Dumnezeu pentru noi, dar apoi ?i al nostru. Pentru diacon, aceast? atitudine nu este un aspect ca un accesoriu al ac?iunilor sale, ci o dimensiune substan?ial? a fiin?ei sale. Într-adev?r, el se consacr? s? fie, în slujire, un ”sculptor” ?i un ”pictor” al chipului milostiv al Tat?lui, un martor al misterului lui Dumnezeu-Treime.

În multe pasaje din Evanghelie, Isus vorbe?te despre sine în aceast? lumin?. O face cu Filip, în cenaclu, la scurt timp dup? sp?larea picioarelor celor Doisprezece, spunând: ”Cine m-a v?zut pe mine l-a v?zut pe Tat?l” (Ioan 14,9). Dar ?i atunci când instituie Euharistia, afirmând: ”Îns? eu sunt în mijlocul vostru ca unul care sluje?te” (Lc 22,27). Dar ?i mai devreme, pe drumul spre Ierusalim, când discipolii s?i discutau între ei cine este cel mai mare, El le explicase c?, ”Fiul Omului n-a venit ca s? fie slujit, ci ca s? slujeasc? ?i s?-?i dea via?a ca r?scump?rare pentru mul?i” (cf. Mc 10,45).

Fra?i diaconi, munca gratuit? pe care o desf??ura?i, a?adar, ca expresie a consacr?rii voastre, carit??ii lui Cristos, este pentru voi prima vestire a Cuvântului, surs? de încredere ?i bucurie pentru cei care v? întâlnesc. Înso?i?i-i cât mai mult posibil, cu zâmbetul pe buze, f?r? s? v? plânge?i ?i f?r? s? c?uta?i recunoa?tere, sprijinindu-v? reciproc, chiar ?i în rela?iile voastre cu episcopii ?i preo?ii, ”ca expresie a unei Biserici angajate s? creasc? în slujirea Împ?r??iei cu valorificarea tuturor gradelor de slujire hirotonit?” (C.E.I., I Diaconi permanenti nella Chiesa in Italia. Orientamenti e norme, 1993, p. 55). Ac?iunea voastr? concertat? ?i generoas? va fi astfel o punte care une?te altarul cu strada, Euharistia cu via?a de zi cu zi a oamenilor; caritatea va fi cea mai frumoas? Liturghie a voastr? ?i Liturghia cea mai umil? slujire a voastr?.

?i ajungem la ultimul punct: gratuitatea ca surs? de comuniune. A d?rui f?r? a cere nimic în schimb une?te, creeaz? leg?turi, pentru c? exprim? ?i hr?ne?te faptul de a fi împreun?, care nu are alt scop decât d?ruirea de sine ?i binele persoanelor. Sfântul Lauren?iu, patronul vostru, când acuzatorii i-au cerut s? predea comorile Bisericii, le-a ar?tat s?racii ?i le-a spus: ”Iat? comorile noastre!”. A?a se construie?te comuniunea: spunându-i fratelui ?i surorii, cu cuvintele, dar mai ales cu faptele, personal ?i în comunitate: ”e?ti important pentru noi”, ”te iubim”, ”vrem s? participi la c?l?toria ?i la via?a noastr?”. Aceasta este ceea ce face?i voi: so?i, ta?i ?i bunici gata, în serviciu, s? v? extinde?i familiile c?tre cei în nevoie, acolo unde tr?i?i.

Astfel, misiunea voastr?, care v? scoate din societate pentru a reintra în ea ?i a o face din ce în ce mai primitoare ?i deschis? tuturor, este una dintre cele mai frumoase expresii ale unei Biserici sinodale ?i, ”în ie?ire”.

În curând, unii dintre voi, primind sacramentul Ordinului, vor ”coborî” treptele slujirii. Spun ?i subliniez în mod deliberat c? vor ”coborî”, ?i nu c? vor ”urca”, deoarece prin hirotonire nu urc?m, ci coborâm, ne facem mici, ne coborâm ?i ne despuiem. Pentru a folosi cuvintele Sfântului Paul, se abandoneaz?, în slujire, ”omul de pe p?mânt” ?i se îmbrac?, în caritate, ”omul din cer” (cf. 1 Cor 15, 45-49).

S? medit?m cu to?ii la ceea ce suntem pe cale s? facem, în timp ce ne încredin??m Sfintei Fecioare Maria, slujitoarea Domnului, precum ?i Sfântului Lauren?iu, patronul vostru. Fie ca ei s? ne ajute s? ne tr?im fiecare slujire cu o inim? umil? ?i plin? de iubire ?i s? fim, în gratuitate, apostoli ai iert?rii, slujitori dezinteresa?i ai fra?ilor ?i surorilor noastre ?i constructori de comuniune.