Papa Francisc: S? ?i imit?m pe Simeon ?i Ana, ace?ti ”pelerini ai speran?ei”
Cetatea Vaticanului – E. Asmarandei
26 februarie 2025 – Vatican News. ”În relat?rile despre copil?ria lui Isus, evanghelistul Luca ne arat? supunerea Mariei ?i a lui Iosif fa?? de Legea Domnului ?i fa?? de toate prescrip?iile acesteia. De fapt, în Israel nu exista nicio obliga?ie de a prezenta copilul la Templu, dar cei care tr?iau în ascultarea Cuvântului Domnului ?i doreau s? se conformeze acestuia, o considerau ca fiind o practic? pre?ioas?. A?a a f?cut ?i Ana, mama profetului Samuel, care era steril?; Dumnezeu i-a ascultat rug?ciunea, iar ea, dup? ce ?i-a n?scut fiul, l-a dus la Templu ?i l-a oferit Domnului pentru totdeauna (cf. 1Sam 1,24-28)”: citim în cateheza pe care papa Francisc a preg?tit-o pentru audien?a general? de miercuri, 26 februarie a.c., dar pe care, nu ?inut-o pentru c? se afl? la spital.
Chiar dac? a?teptata întâlnire s?pt?mânal? de miercuri cu romanii ?i pelerinii nu a mai avut loc, Sala de Pres? a Sfântului Scaun a difuzat textul catehezei preg?tit? de papa Francisc. Este a ?aptea catehez? din seria, ”Isus Cristos, speran?a noastr?”, iar prima parte a acestei serii este dedicat? Copil?riei lui Isus. ”C?ci au v?zut ochii mei mântuirea ta” (Lc 2,30) a inspirat textul catehezei preg?tit de Sfântul P?rinte pentru audien?a general? de miercuri, pornind de la pericopa evanghelic? a Întâmpin?rii Domnului.
”Prin urmare”, citim în cateheza papei, ”Luca relateaz? primul act de cult al lui Isus, celebrat în ora?ul sfânt, Ierusalim, care va fi destina?ia întregii sale misiuni itinerante din momentul în care ia decizia ferm? de a urca acolo (cf. Lc 9,51), mergând spre îndeplinirea misiunii Sale”.
”Maria ?i Iosif”, mai eviden?iaz? Sfântul P?rinte, ”nu se limiteaz? s? îl introduc? pe Isus într-o istorie de familie, de oameni, de leg?mânt cu Domnul Dumnezeu. Ei se ocup? de îngrijirea ?i cre?terea lui ?i, îl introduc în atmosfera de credin?? ?i de cult. ?i ei cresc treptat în în?elegerea unei voca?ii care îi dep??e?te cu mult”.
În Templu, care este ”cas? de rug?ciune” (Lc 19,46), ”Duhul Sfânt”, subliniaz? pontiful, ”vorbe?te inimii unui b?trân: Simeon, membru al poporului sfânt al lui Dumnezeu, aflat în a?teptare ?i speran??, care hr?ne?te dorin?a de împlinire a promisiunilor f?cute de Dumnezeu lui Israel, prin intermediul profe?ilor. Simeon simte prezen?a Unsului Domnului în Templu, vede lumina care str?luce?te în mijlocul popoarelor cufundate ”în întuneric” (cf. Is 9,1) ?i iese în întâmpinarea acelui copil care, a?a cum profe?e?te Isaia, ”s-a n?scut pentru noi”, este fiul care ”ne-a fost dat”, ”Principele p?cii” (Is 9,5). Simeon îl îmbr??i?eaz? pe acel copil care, fiind mic ?i neajutorat, se odihne?te în bra?ele sale; dar el este, de fapt, cel care g?se?te mângâierea ?i plin?tatea existen?ei sale ?inându-l aproape de el. Exprim? acest lucru printr-un cântec plin de recuno?tin?? profund?, care în Biseric? a devenit rug?ciunea de la sfâr?itul zilei:
Acum elibereaz?-l, pe slujitorul t?u, St?pâne, dup? cuvântul t?u, în pace,
c?ci au v?zut ochii mei mântuirea ta
pe care ai preg?tit-o înaintea tuturor popoarelor,
lumin? spre luminarea neamurilor ?i gloria poporului t?u, Israél!” (Lc 2,29-32)”.
”Simeon”, spune papa în catehez?, ”cânt? bucuria acelora care au v?zut, care au recunoscut ?i poate transmite altora întâlnirea cu Mântuitorul lui Israel ?i al popoarelor. El este martorul credin?ei, pe care o prime?te ca pe un dar ?i o transmite altora; este martorul speran?ei care nu în?al?; este martorul iubirii lui Dumnezeu, care umple inima omului de bucurie ?i pace. Plin de aceast? mângâiere spiritual?, b?trânul Simeon vede moartea nu ca pe un sfâr?it, ci ca pe o împlinire, ca pe o plin?tate, o a?teapt? ca pe o ”sor?” care nu nimice?te, ci îl introduce în via?a adev?rat? pe care a prevestit-o deja ?i în care crede”.
”În acea zi”, mai scrie papa Francisc, ”Simeon nu este singurul care vede mântuirea f?cut? trup în copilul Isus. Acela?i lucru se întâmpl? ?i cu Ana, o femeie în vârst? de peste optzeci de ani, v?duv?, dedicat? în totalitate slujirii Templului ?i consacrat? rug?ciunii. La vederea copilului, Ana îl pream?re?te pe Dumnezeul lui Israel, care ?i-a r?scump?rat poporul chiar în acel copil spunându-le ?i altora despre acest lucru, r?spândind cu generozitate cuvântul profetic. Cântecul de r?scump?rare al celor doi b?trâni lanseaz? astfel proclamarea Jubileului pentru tot poporul ?i pentru întreaga lume. În Templul din Ierusalim, speran?a se reaprinde în inimi pentru c? Isus Cristos, speran?a noastr?, a intrat în el”.
”Dragi fra?i ?i surori”, a spus în încheiere papa, ”s? îi imit?m ?i noi pe Simeon ?i Ana, ace?ti ”pelerini ai speran?ei” care au ochi limpezi capabili s? vad? dincolo de aparen?e”, ?i s? reaprind? speran?a în inimile fra?ilor ?i surorilor lor.
