Papa: Construiți punți, creați spații de întâlnire și dialog, luminați mințile și încălziți inimile
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 17 februarie 2025. Papa Francisc, care – fiind internat la Spitalul Gemelli din Roma – nu a putut participa la celebrarea euharistică de duminică, a reflectat – în omilia citită de cardinalul Tolentino de Mendonça – asupra misiunii străvechi pe care o au artiÈ™tii: de a transforma suferinÈ›a în speranță.
«Voi, artiÈ™ti È™i oameni de cultură, sunteÈ›i chemaÈ›i să fiÈ›i mărturisitori ai viziunii revoluÈ›ionare a Fericirilor. Misiunea voastră nu este doar de a crea frumuseÈ›e, ci de a dezvălui adevărul, bunătatea È™i frumuseÈ›ea ascunse în faldurile istoriei, de a da glas celor fără de voce, de a transforma suferinÈ›a în speranță.
Trăim într-o perioadă de criză complexă, care este nu doar economică È™i socială ci este, în primul rând, o criză a sufletului, o criză a sensului. Ne punem problema timpului È™i a direcÈ›iei. Suntem pelerini sau rătăcitori? Mergem cu o destinaÈ›ie sau suntem pierduÈ›i în rătăcire? Artistul este cel sau cea care are misiunea de a ajuta omenirea să nu-È™i piardă direcÈ›ia, să nu piardă orizontul speranÈ›ei.
Dar atenÈ›ie: nu o speranță aparentă, superficială, fără conÈ›inut. Nu! Adevărata speranță este împletită cu drama existenÈ›ei umane. Nu este un refugiu confortabil, ci un foc care arde È™i luminează, precum Cuvântul lui Dumnezeu. De aceea, arta autentică este întotdeauna o întâlnire cu misterul, cu frumuseÈ›ea care ne depășeÈ™te, cu suferinÈ›a care ne pune întrebări, cu adevărul care ne cheamă, care ne cere să acÈ›ionăm.»
«Dragi artiÈ™ti» – se spune în continuarea omiliei – «văd în voi păstrători ai frumuseÈ›ii care È™tie cum să se aplece asupra rănilor lumii, care È™tie cum să asculte strigătul celor săraci, suferinzi, răniÈ›i, întemniÈ›aÈ›i, persecutaÈ›i, refugiaÈ›i. Văd în voi păzitori ai Fericirilor! Trăim într-un timp în care se ridică noi ziduri, în care diferenÈ›ele devin un pretext pentru dezbinare, în loc să fie o ocazie de îmbogățire reciprocă. Dar voi, bărbaÈ›i È™i femei de cultură, sunteÈ›i chemaÈ›i să construiÈ›i punÈ›i, să creaÈ›i spaÈ›ii de întâlnire È™i dialog, să luminaÈ›i minÈ›ile È™i să încălziÈ›i inimile.
Unii ar putea spune: "Dar ce rost are arta într-o lume rănită? Nu există lucruri mai urgente, mai concrete, mai necesare? ". Arta nu este un lux, ci o necesitate a spiritului. Nu este o fugă de realitate, ci o responsabilitate, o chemare la acÈ›iune, un strigăt. A educa la frumos înseamnă a educa la speranță. Iar speranÈ›a nu este niciodată separată de drama existenÈ›ei: ea trece prin lupta zilnică, prin greutățile vieÈ›ii, prin provocările timpului nostru.»
La finalul omiliei papei Francisc (citită de cardinalul José Tolentino de Mendonça), artiÈ™tii sunt îndemnaÈ›i să se lase călăuziÈ›i de Evanghelia Fericirilor, iar arta lor să fie "o proclamare a unei lumi noi".